99 matches
-
grozavă, Sue! Sue zâmbea iar satisfăcută. — Nu sunt încă trei luni, așa că e încă secret. Dar probabil ați văzut ce grăsuță m-am făcut. Sheba a tăcut diplomatic. De fapt, sarcina incipientă nu făcea nici o diferență față de grăsimea și așa pantagruelică a lui Sue. — Arăți splendid, a zis Sheba. Incredibil de bine. Sue a continuat să trăncănească o vreme despre nume de copii și camere de copii și alte lucruri legate de maternitate. Eu am ieșit din discuție o vreme. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care o alimenta Disraeli. Din păcate, suferea de o depresie nervoasă, cu crize de isterie, alternînd accesele de furie paroxistică cu stări de prostație prelungită, care îl îngrozeau pe Albert și pe confidentul acestuia, medicul baron Stockmar. Avea un apetit pantagruelic, mînca mult, repede§§§§§§§§§ și cu zgomot și îi plăcea whisky-ul pe care îl amesteca cu ceai cald și cu vin de Bordeaux (probabil după rețeta lui Brown)! Se simțea mai bine în compania oamenilor simpli de pe domeniile regale (pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
întremătoare. Tocmai din acest punct, tânărul trebuie ridicat. Acolo se află. Practicienii educației intuiesc chiar pe cont propriu că vechile abordări alunecă pe lângă simțurile elevilor, receptive acum doar la bombardamente. Primesc noile sugestii ale teoreticienilor, dar uneori cu un apetit pantagruelic, nu atât pentru inovație cât pentru mimetism și obediență, cad în modernism devastator. Încep substituții periculoase: învățarea cu jocul, comunicarea didactică cu cea ordinară, profesorul cu amicul (prietenul), evaluarea cu încurajarea. Valorile încep să intre într-un relativism eroziv, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
recent al lui Patapievici. Ultimul om, cum a fost el numit de Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bisericii, ba chiar îndrăzneau să i se împotrivească și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în această lume (în capitolul X
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca un bun prieten, iubitor de petreceri, cu bucurie primit în toate adunările ucenicilor lui Pantagruel". Întotdeauna însă manifestă o sagacitate meritorie în a sublinia caracterul de cronică, de istorie a celor petrecute ("v-aș îndruma să cercetați vechile cronici pantagruelice", "și vă poftesc să credeți că nu-s basme" etc.). Așa de pildă, după ce-și ridică osanale fictiv atribuite meșterului Hugues Salet 252, recurge și la amenințări pentru a susține veridicitatea celor scrise în cronică: "Blestemat să fiu și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
luptă), altfel numit și "un semn al biruinței", alături de care Panurge ridică un altul "în cinstea iepurilor" destinați consumului. Fragmentul pe care-l găsim în capitolul XXVII al Cărții a doua conține o posibilă cheie a romanului. O dată finalizate stihurile pantagruelice dedicate "celor patru vrednici luptători,/ Ce-au biruit în luptă înțeleaptă,/ Ca Scipio și Fabiu alteori,/ O hoardă de mârlani cotropitori", Panurge practică același ritual, la care naratorul adaugă comentariul că ar reprezenta "o îngânare a închinării lui Pantagruel". După ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amoruților din Utopia, îl naște pe Pantagruel, tatăl său îi sortește numele pentru că "panta în grecește înseamnă tot, iar gruel în limba arabă înseamnă însetat". Îi vine acum rândul naratorului să înfățișeze cât se poate de detaliat și arborele genealogic pantagruelic, care disimulează și un procedeu de asigurare a continuității între cele două părți: trebuie avut în vedere că, de fapt, Cartea a doua o precedase ca apariție pe cea dintâi, așadar penultimul apărut pe listă, Gargantua, tatăl lui Pantagruel, găsește
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romantice. Activitatea de colecționar este pentru Benjamin o exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra istoriei și asupra obiectul artistic. Câteva gesturi definesc această activitate și fac din ea o formă a experienței. În primul rând, foamea pantagruelică pentru obiecte. Este ceea ce îl deosebește pe colecționar de simplul consumator de artă. În al doilea rând, tendința de a „expune“ colecțiile, de a le da un caracter public. Fuchs își întrebuințează întreaga colecție de stampe sau caricaturi în cărțile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Totuși, chiar și pînă azi, a rămas singura pe care am cunoscut-o personal, cu acest nume. Dar nu am ținut legătura cu ei și nu știu ce-au mai devenit. Cum reușesc femeile georgiene să pregătească mesele acelea absolut pantagruelice într-un timp record, n-am să-mi explic niciodată. Mai trăisem asemenea desfășurare de forțe cu ocazia drumurilor noastre în Caucaz, dar seara aceea depășea orice limite. Inutil să încerc s-o descriu. Alexandre Dumas a făcut-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
razelor soarelui. Și acolo am stat toată ziua, tot Învîrtindu-ne În jurul stîlpului, astfel Încît să ne umbrească cel puțin ochii. Am băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
câte un purceluș pe varză și câte o sticlă de vin de fiecare căciulă" (1964: 37-67) neapărat însoțite de plăcinte, o paletă largă dulcețuri, sarailii, șerbeturi și alte delicatese cu iz oriental. Dacă la toate acestea mai adăugăm și o pantagruelică sete de vin și iubire de arginți, atunci avem în sinteză imaginea burlescă a unei comunități monastice aproape de modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului constituie o slăbiciune care, dacă este ațâțată, prilejuiește apariția altor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să mă și opresc. V-aș rămâne îndatorat dacă ați transmite cordiale urări de sănătate celor pe care îi cunosc, în frunte cu distinsul director al Complexului Muzeistic, Dl. Arhip. D-lui Văcariu îi doresc să nu-și potolească foamea pantagruelică pentru documente inedite. Neobosiților Dv. colegi, D na și Dl. Parascan, aceeași prețuire. Succes tuturor pe ogorul literelor. Respectuoase sărutări de mâini, Eugen Dimitriu 330 Din păcate, ieșenii de la Casa Pogor nu bănuiesc ce-au pierdut neluând în seamă sugestia
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
agenda internațională, la capitolul gastronomic ne întrec foarte puțini. Ecumenismul în domeniul solemnităților și al bucatelor n-are opreliște la noi. De câte ori - la marile praznice - clericii mici și laicii norocoși ai sfioasei noastre Biserici naționale n-au fraternizat într-un pantagruelic delir culinar cu obosiții senatori ai melcilor? „O, lacome, care cauți să-ți mângâi pântecele, mai bine să arunci în el cărbuni aprinși decât prăjiturile celor ce conduc și stăpânesc.” În pofida acestui cri du cœur al Sfântului Isaac Sirul, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clipă, pentru a gusta din rând sau a aduce un omagiu celor care au făcut alegerea să ducă așteptarea până la capăt. După câțiva metri, tot pe malul râului Bahlui, încep să apară corturile unei serbări populare, „Sărbătoarea Iașiului”. Fumegă fripturi pantagruelice, se bea mult vin și bere, tineri dansează cu foc în băltoacele formate după ploaia puternică din timpul zilei. Două lumi se înfruntă, fiecare cu propria acoperire audio : de-a lungul rândului se revarsă din difuzoare cântări religioase și rugăciuni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
După Chopin. Îți aștept întotdeauna, cu bucurie, cuvintele! Și numai liniște și POEZIE, dragul meu! Al tău, Aurel Borca, 17 dec. 1980 Bună, dragul meu! Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel 1980 Borca, 4 ian. 1980 Domnule Lucian, bună ziua! Măi, ce iarnă! Știi, aici zăpada are un metru! "Desțelenirea" ei în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și examenele trebuie privite serios! Deci îți voi scrie eu mai mult! Continuu să fiu îngrozit de iarna aceasta care nu dă semne de oboseală. M-am săturat de ea ca de o crimă. Chiar și în momentul acesta ninge pantagruelic! Mi-e așa dor de nepăsare, de căldură, de culoarea verde! Pentru mine e un calvar toată iarna. Adrian a dat peste Chioaru la P. Neamț. Știam că-i acolo. El ne căuta pe noi. Pe 19 merg la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în acele nopți. Am găsit acasă "Dialog"-urile! Îți mulțumesc mult! Nemulțumit sincer fiind că cele două poeme apar oloage precum era Chioaru. Și dorind să nu se mai întîmple așa niciodată. Știu că nu ție se datoresc forfecările acelea pantagruelice, "redacționale", dar prefer să nu apar nicăieri decît să fiu tăiat în bucăți și-ncă deseori de indivizi care habar n-au ce e textul poetic în sine, ce vrea el și care e muzica lui. Mă deranjează cumplit lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
valabil pentru reuniunile tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu. Excesul constă „în legea însăși a sărbătorii”, afirma Caillois 34, subliniind că, în formele ei tradiționale, aceasta nici nu era de conceput fără libațiuni abundente și festinuri pantagruelice, lubricitate și impudoare, încăierări și gesticulări violente. În secolul al XIX-lea, când serbările carnavalului erau înfloritoare, aceste practici erau încă în vigoare. Acum, lucrurile s-au schimbat: gata cu mesele în cursul cărora se consumau mari cantități de alimente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ulterioare cu dovezi vizuale ale prezenței noastre acolo. În întâmpinare, la aceeași altitudine, pe un cablu paralel, ne vin alte capsule galbene cu inși la fel de extaziați. Când lunecă pe alături, îi văd ca pe niște prizonieri neputincioși ai unor bule pantagruelice, deasupra unui coctail bolborositor de imagini. Dacă te gândești bine, viața ta, preț de 20 de minute, atât cât durează „zborul” de la un capăt la celălalt al Expoziției, este ostatica abilității constructorilor, iar acolo, sus, nu te poate asista decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri pantagruelic: „Blide pline cu insule fumegânde”, „un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut încă uita” (condiția umană?), „ochiul care cântă la pian”, circumstanțe, în fine, în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
și pînă la gestul actual de închinare a unui toast, pînza de sensuri ce învăluie vinul e copioasă. Se poate vorbi de un veritabil etos crescînd în jurul acestei băuturi, și din acest motiv cunoscătorii nu se recrutează din rîndul consumatorilor pantagruelici, în mintea cărora enologia se confundă cu posologia, ci din clasa celor pentru care discernămîntul papilelor gustative înlocuiește criteriul cantității. Tocmai de aceea vinul nu se bea, ci se savurează, spiritul din spatele papilelor fiind hotărîtor în discriminarea buchetului. Din acest
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
prea-frumos portret al Mariei Rimski-Korsakov. La François Bonvin (1817-1887), în Atributele sculpturii, întâlnești plastice statuete fără cap - i-o fi căzut cândva sub ochi lui De Chirico?" (p. 143). Parcă nimic nu scapă atenției insațiabilului călător, cu o foame cultural-artistică pantagruelică, întrecând vizibil instinctele primare. Mesele și mâncărurile sunt rareori și puțin detaliate. Turistul nu simte nevoia să ia notițe, ca în pinacoteci, și să le comunice apoi interesului nostru. Semnificativ la modul simpatic, micile lui gânduri vinovate, ocheadele erotice schimbate
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
e aproape. Un erou și mai pregnant e tatăl Sofiei, bărbat puternic și vital, dominând fără efort întreg tabloul copilăriei și adolescenței ,românești". Viața e pentru el ,o pulpă cu carne gustoasă", iar moartea nu reușește să-i șteargă conturul pantagruelic din memoria afectivă a fiicei. Nu doar că romanul îi este dedicat, dar aproape toate scenele care îl au în prim-plan sunt de un colorit mai intens. Din acest punct poate fi extrasă și principala obiecție făcută cărții. Dincolo de
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]