255 matches
-
inferior Tatălui. Fiul și Duhul Sfânt sunt două creaturi, „dar există din veci”. Cu ele începe creația „spiritelor inferioare”, care, „în realitate, nu sunt create la fel, dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, în realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar să se discute și să se studieze chestiunea la toate nivelurile între
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este origine. Unde este Spiritul Domnului acolo este libertate" (2 Cor., 34, 17). Nu vreau deci să decid între lume și Dumnezeu: nu este o alternativă. Nu este nici o lume fără Dumnezeu, nici un Dumnezeu identic lumii. Împotriva ateismului și a panteismului susțin o unitate diferențiată: Dumnezeu în lume și lumea în Dumnezeu. În acest fel îl înțeleg pe Dumnezeu și lumea, nu ca două cazualități finite în concurență una cu cealaltă, unde una învinge ceea ce alta pierde. Îl concep pe Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre lume, „rățoii" iterau atât ecumenismul masonic: „Avem principii largi. Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat în rândul oamenilor!"; cât și o oarbă încredere în armonia divină a lumii ce amintește de panteismul masonic: „CIRIVIȘ: ...Nici un sforțandum maeștrilor! Lăsați moriștile să macine în voie. Nu vă opintiți. Lăsați ca totul să vină de la sine [...] Ruhig! Să îngenunchem și să rugăm tăriile de sus ca să ne lumineze". „Pahucii", cu „inimile lor de orătănii sălbatice
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt lucruri firești, așezate pe ochelarii lui Dumnezeu”. Vîrsta arhetipală a acestui bard ingenuu n-ar putea fi decît cea edenică. Întrebîndu-se, atunci cînd Masa Tăcerii i se înfățișează acoperită de o zăpadă
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
a vorbi pe dinăuntru”, adică a-și înfățișa legătura cu cel de-al doilea. Și la urma urmei cum s-ar putea opera o distincție netă între Creator și creație, reverberînd reciproc, susținîndu-se în ceea ce poetul intuiește a fi un panteism? Nu afirma Sfîntul Augustin că Domnul este în afara și înăuntrul lucrurilor? Natura e un „instrument unic / în care poate fi citit Dumnezeu”. Paul Aretzu e fără îndoială cel mai expresiv poet religios pe care-l avem azi. Paul Aretzu, Cartea
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta Gattini înșiră străzile marginale ale Bucureștiului „ ca și cum ar alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
Fraza lui are vraja unui descântec de abolire a timpului și spațiului. Deshumării și revizitării trecutului, solipsismului agravat de obsesia morții, i se opune deplinătatea vieții, chiar dacă efemeră (carpe rosam) și care își va găsi consolarea în ,mireasa viitorului", în panteismul euritmic și eufonic, dar mai cu seamă în jertfa unică și învierea Mântuitorului. în acest sens, memorabile sunt cele câteva narațiuni de inspirație religioasă, ,Fragment creștin", ,îngerul din noaptea învierii", ,Cuminecătura", din pricina cărora cartea i-a fost respinsă în anii
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
scrisorile tale mă fac să mă bucur atâta!... încât, nu mă pot îndoi că, chiar așa cum sunt, scrisorile mele te bucură și le dorești să-ți vină zilnic." Ființa fetei iubite îl acaparează total, o regăsește pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârșit și mă prăpădesc de dorul lor"). Și iarăși câte o țâșnire aproape neașteptată: Mi-e
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
rigoarea resemnării smerite, în perspectiva întâlnirii ultime cu Dumnezeu și a dreptei reașezări viitoare, după a doua venire. Frazele sunt memorabile, și recunoaștem aici deznădejdea romantică de mai târziu, schopenhaueriană. Ca să nu universalizeze această deznădejde, ce poate ușor degenera în panteism, poemul lui Eugen Dorcescu găsește un reper, un punct de sprijin didactic, tradus prin satisfactul „Carpe diem!”: „Tu, tinere, te bucură, cât încă/ E vreme. Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
opalul de sus ă...î. Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al acestui poet cuprinde chiar un simțământ frenetic al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se găsește și în Dionisiaca, și, mai ales, în Panteism pe care îl cităm în întregime pentru expresia lui cosmică ă...î. Am citat această poezie și pentru a întrevedea expresia cosmică a emoției poetului, dar și pentru a da un exemplu tipic de specia formei acestei poezii. D. Ion
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
c) Vaduri și alaiuri ......... 53 d) Cuvinte de îmbărbătare 54 e) Aur netemporal ........... 55 f) Chemarea mosorului .... 57 ISARLÎK ......................... 59 IN MEMORIAM ............... 61 ÎNCHEIERE ..................... 65 ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA VENI DECLINUL ....................... 82 RÎUL .............................. 83 UMANIZARE ................... 84 ÎNFRÎNGERE .................. 85 ÎN CEAȚĂ ....................... 86
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întoarce-n tină,/ vor înflori în cimitir, deasupra noastră ghiocei./ Azi ninge, mâine va ploua, apoi va fi o zi senină,/ Va mirosi a liliac, a caprifoi și-a flori de tei.” (poezia “Doar o viață de om” pag 37). Panteism păgân, mitic. La nivelul imagistic și la cel expresiv , poate și din cauza explicitării și a utilizării unor stereotipii biblice, poeta crează ceea ce este de dinainte văzut și știut. Există însă și poeme unde depășește banalitatea biblică și sare din tipar
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
concentrată în exclamația: „Cât s-au smerit lucrurile Tale, Doamne! Toate cu înțelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta” (Ps.103, 24). Elogiind frumusețea creației ca revelație a lui Dumnezeu, scriitorii veterotestamentari nu cad în eroarea idolatriei sau panteismului, căci făptura nu este confundată cu Ziditorul, creatura cu Creatorul ei. Acestuia I se adresează cu categorii personale ca unui partener de dialog: „Doamne, Dumnezeul nostru! Cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat slava
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
tot și a toate. Adepți ai unei legități universale precum obsesia egalitaristă, Călăuzitorii pozitiviști ai lumii raționale, demască Taina existenței, acuzând-o de suprema ei autoritate, care atentează direct și împotriva topirii omenirii într-o uniformizantă omogenitate, adică într-un panteism presupus. Neavând criteriile adevărului, îl neagă, devenind astfel neputincioși, infirmi în a percepe adevărul mistic și orbi în a vedea frumusețea Lucrării dumnezeiești ca armonie divină absolută. În acest sens și profeții lumii rațional, la rândul lor, uzurpă sensul rațional
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
trăind un perpetuu provizorat prezent, în care fidelitatea este detronată și instaurată cu trâmbițe și osanale anarhia, cu întreaga ei dinastie: antisemitismul (ura împotriva națiunilor), bolșevismul, cămătăria, demagogia, ecumenismul (suma ereziilor), francmasoneria, genocidul, hoția, iluminismul, jaful, lașitatea, marxismul, nihilismul, obscenitatea, panteismul, revoluția, slugărnicia, șarlatanismul, trădarea, țopârlănia, umanismul, vrăjitoria, xenofobia, yoga, zavistia, etc. Monstruozitatea morală, odată instalată începe domnia nihilismului, dând frâu liber imediat revoltei sale, satisfăcându-și bestialitatea feroce, alternată prin panică, incertitudine, răzvrătire. Haosul este așadar cauza primă dar și
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
am putea spune, pe de alta nu are curajul asumării unei soluții, unei hotărâri care să-i schimbe viața. Ba chiar am putea observa, mai ales în urma supradimensionării problemei poluării mediului o tendință păguboasă, spre un sincretism haotic și un panteism rudimentar, mai mult de tip social, de închinare la o forță impersonală și atotputernică, ce se ascunde în legile naturii. De aceste dereglări și dezechilibre produse în firea și persoana umană, de către modul de viață al omului în ultimii douăzeci
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
ale poeziilor cuprinse în această amplă antologie. O parte din acești poeți trăiesc și scriu pe alte meridiane ale Terrei, astfel că am depistat orientări și particularități diferite în creația lirică a acestora, a toposului și conceptului, în diferite variante: panteism bucolic, ev de aur, eden restaurat terestru, spațiu arhaic, ca echivalent al înstrăinări, senzualism împerechiat cu serafismul, peisaj transcendent, paradis în destrămare, fond ancestral-primar, panism, spațiu mioritic în care se manifestă unitatea unui eu cutremurat, creștinism revelat și a naturalului
MERIDIANE LIRICE SAU DIMENSIUNEA PARADIGMATICĂ A TOPOSULUI LIRIC CONTEMPORAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345204_a_346533]
-
ei stau ca flăcăii de mână și joacă, au viață în ei! „Și acum domnilor de peste Rin - că el îi combătea pe germani -, vă rog să despărțiți forța de materie și viața de zidire”. „Dacă nu m-aș teme de panteism, zice Camil Flamarion - panteiștii ziceau că toată buruiana este Dumnezeu -, aș zice că Dumnezeu este în toată iarba și în tot corpul. Dar voi zice altfel, că Dumnezeu este în toată zidirea Sa”. Sub cel mai mic germene de materie
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
atâtea minuni negrăite și neconcepute de mintea omenească, când vedem că și acolo este viață, în acele mici particule de materie care nu au niciodată putere de a fi vizibile cu ochiul liber. Dacă noi nu ne-am teme de panteism, am zice că Dumnezeu este sufletul naturii, al întregii naturi. Dar nu este așa. Dumnezeu există, cum zice marele apostol Pavel, că prin El și de la El sunt toate! Și vorbind acolo, văd că se apropie gara Bacău, și trebuia
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
San Pietro (incluzând și Baldachinul lui Bernini), se reconstruiește catedrala de la Londra. Este epoca de aur a picturii olandeze. În filosofie apar noi curente : utilitarismul, sistemul valorificării practice a științei, cu Fr. Bacon; raționalismul, cu R. Descartes, „profetul filosofiei moderne”; panteismul modern, cu Malebranche și mai ales cu evreul Spinoza, care afirmă că totul este Dumnezeu (Deus sive natura). Se remarcă, totodată, Hobbes și Pascal. Galileo Galilei , primul reprezentant al științei fizice moderne, formulează legea căderii corpurilor, perfecționează principiul de funcționare
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
patru, cinci ani lucrările pe perioada asta. Văd că apare un arbore cu umăr de om... marea cu cer... cu buzele unei femei... sau munții cu profil de corp uman, nu? ... sau pădurea cu picioare de om. Cum se zice? Panteism? Poate fi panteism? Așa... ei, cum mi-aș defini stilul... nu pot să spun cum l-aș defini, că nu i-am dat un motto la început, un titlu, o temă. Ele au apărut așa... fără o titrare inițială. (...)», notează
ION SULEA/GORJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340552_a_341881]