121 matches
-
idee despre cum se face un film? Te-ai gîndit vreodată cît e de greu, ți-ai dorit vreodată să te afli pe un platou de filmare? Santinelă însă e cu gîndul aiurea, plimbîndu-și privirea de la bocancii săi grosolani la pantofiorii ascuțiți și lucioși ai Regizorașului. Un platou de filmare e ceva colosal, începe să-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum scria În actul de naștere), Mălinița (așa cum o alinta Ochenoaia) sau Ița (așa cu o strigau fetele Ochenoaiei), fata Zâniței pe care Vasile (soțul ei) nu o accepta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
e frig și zăpadă. Albulescu face pe fantele, vrea să arate gagicilor cât de tare e, de-aia merge așa dezbrăcat pe ninsoare, explic eu, doct. |sta nu zicea nimic, dar să-l fi văzut cum îi intrase zăpada în pantofiori și cum îi smulgea viscolul parpalacul de pe el! I-am împrumutat până la urmă o flanea de la mine, să nu decedeze de ftizie marele poet.” (pp. 75 - 76) De data aceasta, problema lui e alta. Se-ndrăgostește de Iustina, una din
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
Basarab" (furișându-și în tașcă șapca de licean) să-i facă mamei cumpărăturile casei - poate mândrele studente din anii '60. Pe mine m-a vizitat ades Poezia cu minijupă, furouri foșnitoare, cu superbele-i picioare în ciorapi de mătase și pantofiori cu toc cui. Era Femeie, privea cu sânii și nu se-nșela niciodată. De la rochia-i de nuntă până la cea de doliu, rezuma toată viața. Pare-se că menirea mea era să fiu domn, nu poet. Am trecut de 99
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
să plece acasă (să zacă!) de la nuntă/botez/petrecere onomastică/parastas/cocktail/simpozion, în timp ce de la femei am auzit povești terifiante pe acest subiect. Mie, personal, mi s-a întâmplat chiar să leșin, la propriu, din cauza durerii groaznice provocate de niște pantofiori drăguți. Trebuia să fiu frumoasă, nu aveam nici cum să plec din locul în care trebuia să fiu frumoasă, așa că am suportat timp de multe ore durerea, care a crescut, a crescut, a crescut... până am văzut negru și mi
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
acum la asta”), după care am simțit cum liniștea se pogoară lin asupra-mi și cum redevin încet-încet normală la cap și aptă pentru programul de somn. Când m-am trezit, a doua zi dimineață, mi-am dat seama de ce pantofiorii cu pricina fuseseră atât de greu de găsit: pentru că nu i-am purtat decât o singură dată, pentru că probabil “a doua oară” nici nu va exista, pentru că... pe scurt, pentru că sunt niște obiecte care nu mă interesează.
Balerinii Cenusaresei sau despre psihicul feminin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18652_a_19977]
-
ajuns Să le pot purta fără jenă Pantofii mă strângeau Vară purtăm rochii tricotate din lână Odată în parc am întâlnit o fetiță De vârsta mea cam șase anișori îi plăcea Bluză cu mâneci lungi că de zână își dorea Pantofiorii mei galbeni Am făcut schimb de hăinuțe Ale ei mi s-au părut mai drăguțe În seara aceea am încasat de la mamă Prima ceartă din viața mea Dar m-am culcat fericită Fiecare copil avea ce-și dorea! Referință Bibliografica
DIN COPILĂRIE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385163_a_386492]
-
nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Perfecțiunea este o iluzie Am început clasa a V a într-o școală nouă cu colegi noi cu vecini noi (tocmai ce ne mutasem într-un nou apartament). Cu uniformă și pantofiori noi de lac cu ghiozdanul nou și el cu multe emoții după ceremonia de deschidere am intrat in clase, ne ne-am ales câte o banca în care să stăm. Tovarășa dirigintă a strigat catalogul încercând să ne cunoască chiar
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sigură, deși nimeni nu-i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într-adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s-ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frîngîndu-le ca-ntr-un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe-un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
greu, dar la ce bun? Adevărul este cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg mersul lumii fusese dat peste cap. Destinat luă mâna micuță într-a lui și o privi mult timp. — O eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
același cântec, cu un refren foarte cunoscut, la modă cu câțiva ani în urmă, când încă mai credeam că lumea e eternă și că e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat: Caroline, pune-ți pantofiorii verzi... Pantofiorii tăi cei verzi... De douăzeci, de o sută de ori pe zi, Caroline își punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu un refren foarte cunoscut, la modă cu câțiva ani în urmă, când încă mai credeam că lumea e eternă și că e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat: Caroline, pune-ți pantofiorii verzi... Pantofiorii tăi cei verzi... De douăzeci, de o sută de ori pe zi, Caroline își punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de numărul băieților susceptibili de a-i fi pe plac și abordabili prin telefon. Cochetăria zâmbea În ochii ei mari, bruni-cafenii, și strălucea prin intensul ei magnetism personal. Așadar, În seara aceea aștepta În capul scărilor să i se aducă pantofiorii. Tocmai când Începea să devină nervoasă, Sally a apărut din camera de toaletă iradiind, ca de obicei, bună dispoziție și bonomie și au coborât Împreună până la nivelul inferior, În timp ce proiectorul neastâmpărat din mintea Isabellei lumina două idei: era bucuroasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-o liniște totală. Cât de convenabil de bine arăta, ce frumos Îi stătea smochingul! Ieșind În hol, a așteptat o vreme În capul scărilor, fiindcă auzise pași urcând. Era Isabelle, care, din creștetul acoperit cu păr strălucitor și până la pantofiorii aurii, nu fusese niciodată mai frumoasă. — Isabelle! a strigat aproape involuntar, desfăcându-și brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele li s-au atins, a fost punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridicând din sprâncene): Nu ți-a cerut-o nimeni. EL (continuă, rece): Dar pesemne că o voi face. Mi-e dragă gura ta. EA: Pst! Te rog, nu te Îndrăgosti de gura mea. De păr, de ochi, de umeri, de pantofiori - dar nu de gură. Toți se Îndrăgostesc de gura mea! EL: E foarte frumoasă. EA: E prea mică. EL: Ba deloc - ia să vedem. (O sărută din nou, la fel de lung.) EA (mișcată): Spune-mi ceva dulce. EL (speriat): Ferească Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Gata și cu frica de a veni târziu acasă și de fi lovit cu diverse obiecte dure. În plus mai trebuie să cari până la coteț gălețile grele cu lături fierbinți pentru porci. Iar dacă uiți să ți‑i scoți înainte, pantofiorii de stradă se împut așa de tare, că poți să‑i degradezi imediat la rangul de încălțăminte de grajd. Gemenii nu sunt personaje secundare, ci actori principali. Sunt centrul, care nu este însă un punct, ci o pătură largă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fustă de tergal bogată în pliuri, scurtă la o palmă-două deasupra genunchiului, bluză de mătase cu guleraș bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac diferența între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
lanuri mănoase șoriceii sunt hărnici și fac numai lucruri frumoase. merg la creșa, la grădiniță, la scoala se joacă șotron, se culcă, se școală. au părinți, au bunici, veri și amici e ditamai țară cum avem și aici. au hăinuțe, pantofiori și gentuțe, și ei se plimbă pe Corso cu mașinuțe, fac alpinism, sărituri fac în apă ce mai, ca și noi se distrează , se joacă. au mic dejun, prânzesc și cinează cântă pe scenă, recita, dansează. de unde știu, haide, sictir
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
Hristos, " înălțata de Apostolul Pavel, la rangul de principiu suprem al credinței creștine" - dupa Preot Profesor Ioan G.Coman Va mai aduceți aminte ? Cândva, măicuța va îmbrăca în "nou", din vreme va cumpăra , pentru ziua "de Paști", o cămășuța ori pantofiori, și voi, tare făloși, o însoțeați la Slujba, cuminți și cu răbdare multă (chiar dacă prea multe, atunci, nu - nțelegeați), Dar nu-i asa ? - promisiunea e promisiune - si...la întoarcere ne așteptau cadourile Iepurașului, nu-i așa ? Cititorule, ia-ți pruncii
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362292_a_363621]
-
bâigui Tudorel. Păi.... Sigur că avea o rochie albă, albă și lungă, lungă. Cu volănașe...Și multă beteală pe ea... -Dar, insistă doamna râzând, curioasă...de, tot ca femeile : și cu ce era încălțată, Tudorele? -Ăăă...ăăă...bineînțeles, cu niște pantofiori mici, mici de argint...încrustați cu nestemate de toate culorile. Și străluceau...străluceau...Dar eu nu i-am văzut. Pentru că... nu-ți spusei? Avea rochia lungă, lungă, până hăăt! Departe. Și țineau de ea multe stele. Ce mai strălucea în
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Pe masă era albumul cu fotografii de familie. După o mică ezitare, Carmen deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
din parc. Un băiețel în cămășuță albă cu gulerul răsfrânt larg pe piept și pantalonași grena-deschis de velură finuță, cu părul pieptănat atent, cu bretonaș și cu privire semeață și o ghindoacă de fetiță cu bluzică grena-închis, pantalonași gri-petrol și pantofiori asortați cu bluzica, erau tot ce vazuse mai frumos în ziua aceea. A ridicat ochii și a privit fugar părinții ce-și țineau frumos de mână progeniturile și a rămas surprins de câtă seninătate și degajare a descoperit în întreaga
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Hristos, " înălțată de Apostolul Pavel, la rangul de principiu suprem al credinței creștine" - după Preot Profesor Ioan G.Coman Vă mai aduceți aminte ? Cândva, măicuța vă îmbraca în "nou", din vreme vă cumpăra , pentru ziua "de Pasti", o camășuță ori pantofiori, si voi, tare făloși, o însoțeați la Slujbă, cuminți și cu răbdare multă (chiar dacă prea multe, atunci, nu - nțelegeați), Dar nu-i așa ? - promisiunea e promisiune - și...la ... Citește mai mult "Hristos ni se dă nouă, mort, înviat si înălțat
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]