952 matches
-
Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu scria în acel furtunos articol: "Instigatorul acestei manoperi, omul care a impus voința sa străină Ministerului și Camerei este acea ființă care de ani este la noi instrumentul străin, este acel personaj egoist și neiubitor de țară care se numește
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
dînsul au fost inventate: Il faut se soumetre ou se démettre. A mai tolera, în condițiile actuale, influența sa nefastă este a dori să vedem țara subjugată și politicește și economicește". Autosezisat, Parchetul a descins la redacția ziarului, căutînd manuscrisul. Panu, în libertate fiind, a fost dat în judecată și condamnat la doi ani închisoare. Temîndu-se de detenție, în condițiile aprigei lupte între guvern și opoziție, Panu a făcut gafa enormă de a fugi, în mai, în străinătate. Asta după ce a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
subjugată și politicește și economicește". Autosezisat, Parchetul a descins la redacția ziarului, căutînd manuscrisul. Panu, în libertate fiind, a fost dat în judecată și condamnat la doi ani închisoare. Temîndu-se de detenție, în condițiile aprigei lupte între guvern și opoziție, Panu a făcut gafa enormă de a fugi, în mai, în străinătate. Asta după ce a publicat, în Lupta, un articol în care explicita, inutil, că el nu fuge ci se exilează. Peste un an, la o alegere parțială, Panu devine deputat
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
și opoziție, Panu a făcut gafa enormă de a fugi, în mai, în străinătate. Asta după ce a publicat, în Lupta, un articol în care explicita, inutil, că el nu fuge ci se exilează. Peste un an, la o alegere parțială, Panu devine deputat și, cu imunitatea dobîndită, se reîntoarce în țară. Asta i-a compromis, pentru totdeauna, cariera politică. Devenit fruntaș al Partidului Conservator de sub conducerea lui Lascăr Catargi, în 1899 a fost propus pentru demnitatea de ministru. Regele s-a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
a împiedecat să continuie ziarul Lupta și, apoi, din 1901 pînă în 1910, să editeze revista Săptămîna, foarte stimată, scrisă integral de el, de la cronica politică la cea dramatică. Sub frontispiciul revistei era inserată mîndra precizare "revistă scrisă de George Panu". În 1888, după ce la alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt, profunde cauze sociale, atrăgînd atenția noului guvern că starea socială a țărănimii e mizeră cu totul. Evident, răscoalele țărănești au fost reprimate cu brutalitate, Panu protestînd, în Lupta, împotriva acestui tratament. Odată cu instalarea sa în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește la 26 iunie/8 iulie 1888 pe Caragiale ca director al Teatrului Național. Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
născut la Martigny, cu dublă naționalitate elvețian și italian - a fost prezent cu acest film anul trecut la Cannes (secțiunea "Quinzaine de réalisateurs", "Azzurro", fiind considerat atunci drept film italian. Situația este într-un fel similară, cu cea a filmului "Pane e tulipani" - principalul contracandidat la titlu de "Cel mai bun film elvețian de ficțiune", regizat de Silvio Soldini, cineast elvețian din Milano; filmul a fost cunoscut publicului nostru anul trecut cu ocazia "Zilelor filmului italian" la București și, de altfel
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Mastrocola, torineză, născută în 1956, profesoară de italiană la un liceu științific, premiată încă de la debutul din 1999: La gallina volante a fost răsplătită trei ani la rînd cu Premiul Italo Calvino, Selezione Campiello, respectiv Rapallo-Carrige, în timp ce volumul Palline di pane a ajuns în finala Premiului Strega în 2001. Rezumînd cartea în discuție, constatăm că, în esență, situațiile sînt mai ales repetitive: părinții lui Gaspare decid să se sacrifice pentru ca băiatul talentat și studios (după spusele celor în drept) să învețe
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Cosmin Ciotloș A reciti, astăzi, memorialistica lui Panu exclusiv ca document (fie el și unul interior, așa cum l-a văzut nu demult Sorin Lavric) e un pic anacronic. Amintirile de la Junimea din Iași figurează de ani buni în „bibliografia obligatorie” a studenților de la Litere, în pandant cu celelalte
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
fost corijate sau măcar nuanțate de istoricii literari. E de ajuns să ne întoarcem la masivul studiu al lui Z. Ornea, Junimea și junimismul (1975), ca să constatăm că nici unul din cei doi „martori oculari” nu acoperă toate amănuntele problemei. Și Panu, și Negruzzi contează mai cu seamă ca mitografi (e adevărat, excepționali). De pe poziții divergente, și deci, cu atât mai credibile atunci când se întâmplă să coincidă, aceștia doi au construit imaginea societății ieșene ca întreg, și nu ca simplă sumă de
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
seamă ca mitografi (e adevărat, excepționali). De pe poziții divergente, și deci, cu atât mai credibile atunci când se întâmplă să coincidă, aceștia doi au construit imaginea societății ieșene ca întreg, și nu ca simplă sumă de individualități (și ce individualități !). Și Panu, ca disident nostalgic, și Negruzzi, ca factotum de o greu imaginabilă fidelitate, au făcut ca fenomenul junimist să beneficieze, în istoria literaturii române (și, automat, în istoriile literaturii române) de un tratament autonom. Faptul e rarissim și, dacă socoteala mea
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
medalioane perfect etanșate, care exclud orice formă de dialog cultural. Să ne mai întrebăm, în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul cum e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins-o, contribuind la
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins-o, contribuind la consolidarea „mitului” acestei societăți literare. Căci părăsind-o, s-a găsit dintr-odată întro incomodă situație de proscris. Faima Junimii întrecea cu mult faima oricărui membru
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de proscris. Faima Junimii întrecea cu mult faima oricărui membru de rang secund al el. (Și trebuie să admitem că autorul Amintirilor... de față n-a fost un reprezentant de primă linie). Opoziționismul, chiar onest, cum e cel practicat de Panu, e drastic sancționat. Contrar preceptului, altera pars e arareori ascultată. „Detractorii”, reali sau inventați, sunt îndeobște supuși unei carantine morale, iar eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în concluzia cronicii sale (din nr. 10 al revistei noastre), definindu-l pe memorialist ca pe un „junimist autentic”. Nu zic că Panu n-a empatizat cu Junimea. I-a dedicat în fond două volume consistente. Numai că, punând în balanță cei trei ani ai săi (atât cât s-a manifestat de drept ca un discipol al lui Maiorescu) cu deceniile lui Negruzzi
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
în prefața prezentei ediții), aș vrea să mă opresc asupra unui punct nevralgic al Amintirilor de la Junimea din Iași. E vorba despre relatarea ședinței de cenaclu în care Eminescu și-a citit nuvela Sărmanul Dionis. Cum știm, conform depoziției lui Panu, reacția participanților a fost mai degrabă negativă. Lectura n-a impresionat. Dimpotrivă. Majoritatea celor prezenți au considerato de o „extravaganță neiertată” (p. 99). Multă vreme acreditată (și fiindcă servea de minune opiniei curente conform căreia Eminescu și-ar fi întrecut
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
fiindcă servea de minune opiniei curente conform căreia Eminescu și-ar fi întrecut cu mult epoca), această versiune a căzut în ridicol odată cu publicarea (de către I.E. Torouțiu) a proceselor-verbale ale întâlnirilor Junimii. Stupoare: din acestea rezulta că la data respectivă Panu a lipsit de la ședință. (De altfel, în treacăt fie spus, nu ar fi singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z. Ornea, acest discredit ar trebui la rândul lui temperat. Se prea poate ca Panu să fi fost de față, iar absența lui din listă să se datoreze unui alt accident de memorie. Ce remarcă Z. Ornea și n-au remarcat alții, înaintea lui, e că nici A.D. Xenopol, secretarul cenaclului, nu e consemnat printre
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
mai interesante abordări ale Sărmanului Dionis. Nu doar pentru că surprinde în tușe prozastice atmosfera cenaclului ieșean (acesta a fost, de altfel, argumentul prin care Călinescu tranșa în ediția a doua a Vieții lui Eminescu dubiile privitoare la adevărul scriselor lui Panu), ci pentru că, așa narativă cum este, ea oferă premisele unei interpretări cât se poate de ingenioase (și, în felul ei, destul de actuale) a nuvelei în cauză. În primul rând, Panu notează scepticismul cu care o bună parte a Junimii privea
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
a Vieții lui Eminescu dubiile privitoare la adevărul scriselor lui Panu), ci pentru că, așa narativă cum este, ea oferă premisele unei interpretări cât se poate de ingenioase (și, în felul ei, destul de actuale) a nuvelei în cauză. În primul rând, Panu notează scepticismul cu care o bună parte a Junimii privea literatura cu substrat metafizic. Sunt celebre ironiile cu care erau întâmpinate, de pildă, producțiile nefericitului Bodnărescu, pe care numai geniul argumentativ al lui Maiorescu reușea să-l salveze de râsul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de râsul gros al „celor opt” (facțiunea informală care pretexta a nu înțelege subtilitățile). Era, deci, de așteptat, ca reflecțiile inițiale ale lui Dionis să contrarieze. Nu doar acest mic grup, de o cerbicie altminteri foarte pragmatică, dar, observă George Panu, mulți dintre cei prezenți au dat semne de neliniște ori chiarr iritare. Consemnate meticulos, reacțiile lor sunt o remarcabilă mostră de lectură literală: „Am respirat cu toții. Iată-ne, ne ziceam noi, readuși pe pământ; de acum nuvela are să fie nuvelă
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
intriga ei, căci pe erou îl cunoaștem” (p. 95). Urmează, însă, alte abateri de la linearitatea narativă. Eroul se multiplică. Dionis se proiectează într-un alt veac, devenind călugărul Dan. Avatarurile sunt cunoscute. La fel și principalele reproșuri venite din partea lui Panu (care concentra o opinie mai amplă). De căpătâi rămâne acela legat de descrierea arhitecturală a Iașiului din vremea lui Alexandru cel Bun. Lambrior e întâiul care se revoltă: descrierea locuințelor vădește un oraș mai degrabă turcesc. Or, la începutul secolului
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
fantastic al nuvelei nu-l scutește pe autor să mențină, atunci când o poate face, un echilibru istoric. De vreme ce epoca e numită cu precizie (și nu e lăsată pur și simplu într-un timp indefinit) nemulțumirea unor tineri istorici (cum erau Panu și Lambrior) e justificată. A-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
dea Sărmanului Dionis măcar caracterul unei nuvele fantastice” (p. 99). Putem admite sau nu vehemența verdictului, dar, cu un minimum de obiectivitate, e clar că nu-l putem considera neavenit. Interesant e, spuneam, că în ciuda acestor acuze de principiu, George Panu lansează o pistă de interpretare fertilă. Consemnând finalul ședinței, care s-a întins până târziu în noapte, acesta stăruie asupra atitudinii lui Eminescu: „Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându-i rău că nu s-a născut aievea, în timpul bătrânului Alexandru cel Bun” (p. 99). Ultimul paragraf merită subliniat în întregime. Fiindcă, fără să-și dea seama, Panu lărgește fericit cadrul discuției. Nu în sens biografic (identificările triviale s-au dovedit perdante, mai ales în cazul lui Eminescu), ci în acela al unui anume impact greu de reprimat. Poetul părea el însuși transportat în alte epoci, scrie memorialistul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]