807 matches
-
începerea unui bombardament de artilerie de o amploare fără precedent. În numai câteva ore, în unele sectoare ale frontului german, lucrările de fortificație fusesere literalmente șterse de pe suprafața pământului. Flancul de nord german era apărat de Armata a 3-a Panzer. Pozițiile tachiștilor ocupau o linie care se întindea prin terenuri mlăștinoase în nord, în continuare în jurul orașului Vitebsk, spre o zonă de la nord de drumul Moscova-Minsk, apărată de Armata a 4-a. De cealaltă parte se afla Frontul I Baltic
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
fiind într-un proces de încercuire al orașului. Cererile disperate ale apărătorilor germani pentru aducerea de întăriri sau pentru retragerea pe poziții mai avantajoase au fost respinse cu îndărătnicie de "Oberkommando des Heeres". Până pe 25 iunie, Armata a 3-a Panzer era apoape distrusă. În nord, Corpul al 10-lea german fusese anihilat de Armata a 5-a de tancuri de Gardă sovietică, iar resturile diviziilor de infanterie germană a 299-a și a 256 au fost separate de restul Armatei
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
În nord, Corpul al 10-lea german fusese anihilat de Armata a 5-a de tancuri de Gardă sovietică, iar resturile diviziilor de infanterie germană a 299-a și a 256 au fost separate de restul Armatei a 3-a Panzer. Armatele sovietice a 43-a și a 39-a au reușit să acopere singura cale de scăpare a germanilor care apărau Vitebskul. Comandantul Corpului al 53-lea german a încercat să străpungă încercuirea în zona de sud-vest cu Divizia a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de stat major să fie parașutat în Vitebsk pentru a-i reaminti lui Gollwitzer că divizia a 206-a încercuită în oraș trebuie să lupte aici până la ultimul om fără să încerce să se retragă. Comandantul Armatei a 3-a Panzer a reușit cu greu să-l hotărască pe Hitler să renunțe la această ultimă decizie. Până seara, forțele sovietice începuseră deja să cucerească orașul, iar Gollwitzer a ordonat în cele din urmă garnizoanei să se retragă, în ciuda ordinelor explicite ale
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
au retras spre vest, spre Poloțk, fiind urmăriți îndeaproape de Armata a 6-a de Gardă sovietică. În scurtă vreme și Corpul al 6-lea german a fost distrus în mare parte. În numai câteva zile, Armata a 3-a Panzer a fost distrusă aproape în întregime, iar orașul Vitebsk a fost eliberat. La nord de pozițiile Armatei a 4-a, sovieticii au deschis o uriașă spărtură prin distrugerea pozițiilor germane care fuseseră apărate de Corpul al 4-lea. Sectorul central
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
să păstreze contactul cu divizia a 25-a Panzergrenadier aflată mai la sud. Pe 25 iunie, apărarea germană a început să se dezintegreze. La ora 11:20, Corpul al 6-lea de tancuri a fost separat de Armata a 3- Panzer și a fost trecută sub comanda Armatei a 4-a, Unități de rezervă ale Diviziei a 14-a de infanterie au fost aduse în zonă pentru a face față atacurior impetuoase sovietice pe direcția Orșa. Până la mijlocul nopții, Armata a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
-a de infanterie și a 286-a de securitate. În sudul sectorului Corpului al 37-lea, restul Armatei a 4-a germane lupta din greu să-și păstreze pozițiile și nu primise ordinul oficial de retragere. Corpul al 39-lea Panzer încerca să stăvilească atacul sovietic, în vreme ce Corpul Feldherrnhalle de tancuri a fost deplasat să asigure zonele de traversare ale râului Nipru în vederea acoperirii retragerii inevitabile a diviziilor din prima linie. Corpul al 12-lea, aflat pe flancul sudic, a început
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Atacul sovietic a fost copleșitor. După două zile de bombardamente intense de artilerie, atacul Armatei a 3-a sovietică au dus la dezintegrarea diviziei a 134-a de infanterie germană aflată pe cea mai nordică poziție. Divizia a 20-a Panzer a încercat să stăvilească atacul sovietic din nord, dar a fost nevoită să-și schimbe direcția de atac spre sud, spre o nouă străpungere a liniilor germane și să stăvilească înaintarea Armatei a 65-a sovietice. Pe 27 iunie, forțele
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
înaintarea Armatei a 65-a sovietice. Pe 27 iunie, forțele sovietice reușiseră să încercuiască cinci divizii ale Armatei a 9-a lângă Bobruisk și Corpul al 35-lea, elemente ale Corpului al 41-lea și al Corpului al 20-lea Panzer germane la est de Berezina. Forele germane au avut o serie de încercări de ieșire din încercuire, dar artileria și aviația sovietică au reușit să zădărnicească orice tentativă de evadare. Între timp, Hitler a încercat să salveze situația numind un
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de ieșire din încercuire, dar artileria și aviația sovietică au reușit să zădărnicească orice tentativă de evadare. Între timp, Hitler a încercat să salveze situația numind un nou comandant. În sprijinul defensivei germane a fost trimisă Divizia a 12-a Panzer. Se povestește că șeful de stat major al Armatei a 9-a l-a întâmpinat pe comandatul diviziei de blindate cu cuvintele: „Mă bucur să te văd, Armata a 9-a nu mai există!” Înaltul Comandament German (OKH) a ordonat
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
a 9-a pentru a evita distrugerea ei definitivă. Divizia a 383-a de infanterie germană a primit ordinul să apere orașul Bobruisk cu orice preț. Mii de răniți au fost abandonați în fortăreața Bobruisk. Resturile Diviziei a 20-a Panzer, cu doar câteva tancuri și tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce Divizia a 12-a Panzer ataca de pe pozițiile de pe râul Svisloci spre est, în sprijinul tentativei de evadare. Deși inițial germanii au reușit să străpungă liniile
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
să apere orașul Bobruisk cu orice preț. Mii de răniți au fost abandonați în fortăreața Bobruisk. Resturile Diviziei a 20-a Panzer, cu doar câteva tancuri și tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce Divizia a 12-a Panzer ataca de pe pozițiile de pe râul Svisloci spre est, în sprijinul tentativei de evadare. Deși inițial germanii au reușit să străpungă liniile Diviziei a 356-a de infanterie sovietică, ei au fost ținuți neîncetați sub tirul artileriei și aviației sovietice, care
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
9-a a fost învinsă definitiv, iar drumul spre Minsk era deschis înaintării trupelor. Pe 26 iunie, OKH-ul și-a dat în sfârșit seama că obiectivul principal al ofensivei era eliberarea orașului Minsk. Ca urmare, Divizia a 5-a Panzer a fost adusă de la Grupul de Armate Ucraina de Nord și plasată pe poziții defensive la Minsk pe 27 iunie. Blindatele germane trebuiau să oprească ofensiva sovietică și să previne colapsul definitiv al Grupului de Armate Centru. În acel moment
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
pe 27 iunie. Blindatele germane trebuiau să oprească ofensiva sovietică și să previne colapsul definitiv al Grupului de Armate Centru. În acel moment, situația germanilor era foarte grea. În sectorul nordic al Grupului de Armate Centru, Armata a 3-a Panzer era decimată, Corpul al 53-lea era distrus, Corpul al 6-lea suferise pierderi grele și Corpul al 9-lea era în retragere spre vest și era ținta atacurilor sovitice necontenite. În sud, Armata a 9-a își pierduse coeziunea
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
că fiecare dintre ele fusese depășite pe flancuri de trupele sovietice aflate în ofensivă. Hitler a proclamat Minskul "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) și a ordonat resturilor Armatei a 9-a să întărească defensiva orașului. Armata a 5-a Panzer și elemente ale Armatei a 4-a germane au a luat poziții lângă Barisau la nord-est de Minsk. Regimentele Armatei a 5-a Panzer, spre deosebire de cele mai multe unități de blindate germane din acea perioadă a războiului, aveau efectivele complete. Ele au
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
și a ordonat resturilor Armatei a 9-a să întărească defensiva orașului. Armata a 5-a Panzer și elemente ale Armatei a 4-a germane au a luat poziții lângă Barisau la nord-est de Minsk. Regimentele Armatei a 5-a Panzer, spre deosebire de cele mai multe unități de blindate germane din acea perioadă a războiului, aveau efectivele complete. Ele au fost concentrate în nord, trebuind să apere liniile de cale ferată folosită pentru evacuarea trupelor germane. Drumurile de evacuare erau apărate de un regiment
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
dinspre nord, iar Corpul al 2-lea de tancuri reușise să forțeze Berezina. Germanii care apărau Minskul au început pregătirile pentru retragere pe 1 iulie, iar autorizația pentru părăsirea orașului a fost dată pe 2 iulie. Divizia a 5-a Panzer și Grupul von Saucken au primit ordin să se retragă spre Molodecio. În dimineața zilei de 3 iulie, în condițiile în care unități ale Armatei a 4-a germane aflate în estul orașului mai încercau cu disperare să se retragă
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
14-a de infanterie germană au reușit să facă legătura cu resturile Diviziilor a 31-a și a 12-a de infaterie germană, au depășit Minskul în flăcări, au spart încercuirea și au făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a Panzer. În total, cam 100.000 de soldați ai Armatelor a 4-a și a 9-a au fost încercuiți, cam 40.000 din ei au fost încercuiți, iar restul au fost capturați. Partizanii au jucat un rol de primă importanță
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
rezistențe germane, forțele sovietice au primit ordinul să forțeze înaintarea spre apus cât mai departe cu putință, depășindu-și obiectivele inițiale care vizau doar eliberarea Minskului. Noile obiective erau reprezentate de eliberarea orașelor Grodno și Bialistok. Armata a 5-a Panzer a încercat să reziste la Molodecino, dar a fost învinsă rapid. Walter Model, care a Preluat comanda Grupului de Armate Centru pe 28 iunie, a încercat restabilirea unei linii defensive ferme prin Lida, folosind resturile Armatelor a 3-a Panzer
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Panzer a încercat să reziste la Molodecino, dar a fost învinsă rapid. Walter Model, care a Preluat comanda Grupului de Armate Centru pe 28 iunie, a încercat restabilirea unei linii defensive ferme prin Lida, folosind resturile Armatelor a 3-a Panzer și a 9-a, alături de unele rezerve. Deși forțele sovietice erau epuizate, iar liniile lor de aprovizionare erau foarte întinse, slăbiciunea extremă a germanilor i-a încurajat pe comandanții sovietici să forțeze în continuare atacul. În bătălia de la Vilnius, germanii
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
erau epuizate, iar liniile lor de aprovizionare erau foarte întinse, slăbiciunea extremă a germanilor i-a încurajat pe comandanții sovietici să forțeze în continuare atacul. În bătălia de la Vilnius, germanii au încercat să apere orașul, iar Armata a 3-a Panzer a suferit o înfrângere importantă, pierzând aproximativ 12.000 de oameni în încercuire. La zece zile de la căderea Minskului, Armatat Roșiei a atins graniți Poloneză și a atacat pentru asigurarea capetelor de pod peste Nieman, nelăsându-le germanilor nicio posibilitate
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Reșița Model 1943, Armata Roșie folosea deja tancurile IS-2. Blindajul frontal al acestor tancuri grele era dificil de perforat la distanțe normale pe câmpul de luptă. În confruntările cu tancurile medii, precum T-34/85 (pe Frontul de Răsărit) sau Panzer IV (pe Frontul de Vest), tunul avea performanțe bune, similare tunului antitanc german PaK 40. Performanțele tunului antitanc în timpul Bătăliei pentru România nu sunt cunoscute. În timpul luptelor dintre forțele germane și trupele române după evenimentele din 23 august 1944, tunul
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
să lupte inițial sub comanda lui von Manstein au fost trimise în alte zone ale frontului de răsărit. Astfel Leibstandarte Adolf Hitler și Corpul de vânători de munte al 49-lea au fost trimise pe Nipru în ajutorul Grupului I Panzer, iar cea mai mare parte a trupelor române a fost de asemenea retrasă. În chimb, von Manstein a primit ca întăriri două divizii de infanterie. A doua fază a cuceririi Crimeii a fost reprezentată de atacul spre Perikop pe 18
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
din zona Kerci și reluarea atacurilor împotriva Sevastopolului. Sovieticii avau în acel moment în Crimee 17 divizii de infanterie și mai multe brigăzi independente. Forțele Axei erau compuse din 7 divizii de infanterie (inferiorietate fata de rusi) și o divizie Panzer O treime din forțele Axei era formată din români. După o serie de manevre de simulare a unui atac spre nord, Armata a 11-a a străpuns liniile sovietice în sud si spre centru, alungând-i pe ruși până aproape de
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
garnizoana orașului strategic Maastricht a capitulat, deschizând calea ofensivei germane spre Belgia centrală. Germanii au fost încetiniți în deplasarea lor de distrugerea podului principal al orașului, ceea ce i-a forțat să amâne-+ traversarea râului Meuse de către Divizia a 4-a Panzer până a doua zi. Pe 11 mai, generalul Winkelman avea de rezolvat două probleme prioritare. În primul rând, el dorea să elimine amenințarea trupelor aeropurtate germane. În ciuda eșecului asaltului strategic, generalul se temea că întărirea pozițiilor inamicilor cu întăriri sosite
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]