36 matches
-
și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pa „picior“ și pūš„a acoperi“) este la baza cuvântului papuc din română. Rezultatul normal, la singular, ar fi trebuit să fie *papuci, care a fost însă considerat formă de plural și, de aceea, s-a reconstituit un singular papuc. Papugiu cu sensul propriu „cizmar“ și cu sensurile figurate „potlogar, pișicher“ provine din tc. papucı „numele servitorului care se îngrijea de pantofii descălțați de cei care intrau într-o casă“. Nu toate numele de încălțări provin în română din turcă. Pantof
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu există decât creștere prin deosebite mijloace, din cari religia e cel mai puternic. Partea pur dogmatică a religiei se pierde cu vremea, dar sâmburul ei moral rămâne și formează tăria caracterului. Institutele noastre de educație - interconfesionale - produc pehlivanii și papugii cari de la 15-16 ani încep a aspira la funcțiile statului, împlu - priveliște grețoasă - localele obscene de petrecere și ne inspiră de pe acum dezgust și o mare neliniște în privirea viitorului României. Dar dovada cea mai limpede că tocmai ideea "Romînului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și Îngrijorat de soarta nevestei, prinse În chinurile facerii, bântuie toată noaptea „de colo până colo; [...] trece vremea; și când mă-ntorc... gata”. Alteori jocul de cărți se prelungește toată noaptea: „PAMPON: ... Am jucat la Podul Gârlii conțina cu niște papugii până la șase az-dimineață... I-am ras... MIȚA: Să nu te bucuri... Și eu câștig la conțină, dar ce folos! noroc la cărți, nenoroc la amor... PAMPON: Aș! la mine nu e noroc, e știință: Îi iau la sigur... poate că
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Aristide Briand că „Dacă nu-i ministru, trebuie să fie vre-un hoț”. În ce mă privește, fără un motiv anume, când vine vorba de Președinte, îmi trec prin minte vorbele cântecului, făcut șlagăr de Gică Petrescu: „Suflet candriu / de papugiu, / Cine să-l înțeleagă”. Portretul creionat de Cristian Tudor Popescu din „cuvinte potrivite” i-a făcut bine la imagine (avem în țară prea mulți care-i seamănă, încât să nu fi fost ales), deși Octavian Paler a zis că-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
erea un tip. Foarte inteligent, foarte isteț, foarte boem, foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit nu trecea mult și trebuia să facă o boroboață. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin cafenele, maidanuri și alte localuri clandestine ale orașului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
MEDIOCRU, AMÂNAT MEREU LA RECRUtare ca „slab de constituție“ sau „lăsat la vatră ca prisos al contingen tului“, dimpreună cu toți camarazii mei, tineri Însu răței ca și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În 1913, la par tea sedentară a regimentului meu de militari deghizați În salopete de măturători de stradă, ca să salveze, chipurile, Bu cureștii de holeră; și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum și pentru ce, era privită cu rezervă și discreție, uneori cu deferență de către negustori, În considerarea celor câțiva gologani distribuiți zilnic cu ușurința cunos cută a papugiului de bucureștean, reputat prin virtutea galantonomiei și a bacșișurilor, ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrână și alta tânără: mama și fata. Aceasta din urmă, o fetișcană de vreo 17-18 ani, frumușică s-o bei într-o lingură de apă, mi se tângui pe românește că ea este măritată cu un om, aproape după un papugiu (pantofar), că bărbatul ei este bolnav, ofticos și că nu poate nici măcar să aducă în casă ce trebuie și că, de nevoie, ea s-a dus la mamă-sa să șadă. Ascultând-o, mă gândeam la proverbul că „dracul nu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-a introdus ultima noutate tehnică, microfonul. Într-o seară vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gică Petrescu i-a cântat șansonete, șlagăre americane, dar... l-a entuziasmat și emoționat cu cântecele "La margine de București", "Suflet candriu de papugiu" și "Costică, Costică". Menuhin l-a bisat îndelung, așa că acesta i-a cântat de trei ori pe Costică... În același an intră în atenția autorităților, deoarece poliția îl reclama la Ministerul Culturii pentru ca repertoriul său conține cântece occidentale. În 1953
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
fondarea teatrului, regizorul Nicușor Constantinescu amintește următoarele: Primul succes fulminant al teatrului nou înființat s-a produs în vara anului 1931, la grădina Colos, unde galeria (ocupanții locurilor celor mai ieftine) a fost puternic marcată de cântecul „Suflet candriu de papugiu” (o compoziție mai veche a lui Ion Vasilescu care abia acum era adusă în fața publicului), aplaudând frenetic și cântând împreună cu actorii aflați pe scenă. Unul din dezideratele conducerii teatrului era să propage un repertoriu de cântece original, autohton, care să
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]