36 matches
-
pa „picior“ și pūš„a acoperi“) este la baza cuvântului papuc din română. Rezultatul normal, la singular, ar fi trebuit să fie *papuci, care a fost însă considerat formă de plural și, de aceea, s-a reconstituit un singular papuc. Papugiu cu sensul propriu „cizmar“ și cu sensurile figurate „potlogar, pișicher“ provine din tc. papucı „numele servitorului care se îngrijea de pantofii descălțați de cei care intrau într-o casă“. Nu toate numele de încălțări provin în română din turcă. Pantof
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erea un tip. Foarte inteligent, foarte isteț, foarte boem, foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit nu trecea mult și trebuia să facă o boroboață. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin cafenele, maidanuri și alte localuri clandestine ale orașului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să fie făcuți ca lumea. - Nu văd raportul cu Lică! - Cum nu-l vezi? Căutăm, ți-am spus, souchă. Când ne sosește proaspăt câte un Kinder, ne uităm cu interes la aducător, ca să știm ce ne așteaptă. Lică e un papugiu, dar îl cred reproductibil. Numai că nu e bun mușteriu. Nu ne aduce pui la cuibar. Fluieră și sare din cracă în cracă, mai mult decât se ocupă de opera noastră socială. 76 Nory râdea atunci zgomotos, dar fără de veselie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în bancă și a pornit glonț spre banca mea. ― Ia ascultă, bă, zgîrîie-hîrtie, îți bați joc de mine și de dragostea mea? ― Cu mine vorbești?! ― Cu tine, cu cine vrei să vorbesc? Să-mi dai socoteală! Te nenorocesc în bătaie, papugiule! Îmi faci poezii cu abțibilduri, de iese că fata pe care-o iubesc eu e o gâscă, ai? ― Ce, mă, nu ești în toate mințile?! ― Ba eu sânt dar tu n-ai fost când mi-ai făcut poezia... Ce poezie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini între Jupân Dumitrache Titirică și Kir Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când descoperă în patul conjugal cravata lui Chiriac. Așa cum observă Lovinescu, Alecsandri e „mai ușor, mai întors spre vodevil, dar mai felurit și mai bogat; Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște papugii, ha-ha-ha-ha-ha, ajutat de cineva, mă strecor în apartamentele regale, departe de papugii, lucid, lucid, cu ochii măriți: aici, în patul ăsta simplu, de un roșu stins, a murit Carol I, masa de scris a reginei, picturile ei, mica orgă, sala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște papugii, ha-ha-ha-ha-ha, ajutat de cineva, mă strecor în apartamentele regale, departe de papugii, lucid, lucid, cu ochii măriți: aici, în patul ăsta simplu, de un roșu stins, a murit Carol I, masa de scris a reginei, picturile ei, mica orgă, sala de concerte, pianul la care cînta invitatul Enescu, ușile secrete, suava masă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu atîta ignară obstinație, întrebîndu-se de traiul celor doi dictatori aici, în castelul regal. În schimb, multă lume străină. Venind, probabil, și din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]