574 matches
-
517, a supraviețuit. Pare că nu s-a împăcat cu asta niciodată. Spectacolul lui Mihai Măniuțiu începe cu anunțarea sinuciderii lui Primo Levi. Un personaj îmbrăcat într-un costum liliachiu, care îi va da și numele, un personaj diabolic, alunecător, parșiv, aduce pe scenă, la o comandă neauzită, rememorarea unui fragment al destinului lui Primo Levi. A versiunii lui despre lagăr, despre ce înseamnă să fii evreu, lucru pe care Levi l-a descoperit abia la douăzeci și ceva de ani
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
fragmente din poemul De-a Aglaja de Marie-Jeanne Jutea-Bădescu, prezentat cu vervă și emoție de trei actori de la secțiile de teatru maghiar și german din Timișoara. Din bucătăria imensă care respiră acea “Gemütlichkeit”, de netradus în altă limbă, se strecoară parșiv în toată casa miresme fierbinți de sarmale și pe mese dau năvală paharele cu vin roșu... unde ești Aglaja, acuș vin clătitele. Gazda îți cunoaște gusturile. Hier Himmel și un urangutan. Gura lui imensă își dezvelește dinții pe tot ecranul
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de cugetare, unde proprietatea cuvintelor intră În consonanță cu transluciditatea emanației de sensuri. Rețin câteva: „principalele mele calități sunt defectele mele”, „disperarea e o formă de vitalitate”, “literatura a fost pentru mine o defulare”, “dragostea de viață e un sentiment parșiv”, “moartea nu e un sfârșit”. E sfârșitul!”, „istoria este o glumă” (după Henry Ford), „poate că la bătrânețe, devenim, fără voie, reacționari”, “decadența Occidentului se ascunde unde nu te gândești să o cauți. În progres!”, “America mi s-a părut
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
care se adaptează la mediu și situație; stă și la masa lui Silidor, bulibașa țiganilor din triunghiul Urziceni-Slobozia-Călărași, și la cea a boierilor Bărăganului, îmbrăcând manierele unui vătaf sau ale unui orășean școlit, după interlocutorul de moment. "Sunt la mâna parșivului, scrie Mateiu, el bate iarmaroacele, crâșmele și bea adălmașuri cu speculanții locului; le folosește limbajul sărac, vulgar, ademenindu-i cu grosolănie la afacerile lui, la politica lui. Nu poți să nu-i admiri talentul - fiindcă e un talent și ăsta
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
mai ales datorită unei inteligente tactici: aceea de a se lăsa mereu subestimat. * "24 ianuarie. Întâlnesc în capul Podului pe Brederode; fanfaronul e în ținută, dar miroase ca o damă ieftină. Mă îmbrățișează afabil, însă îl cunosc bine, e un parșiv. Zice că vrea să combinăm din nou împreună, îl ascult, dar sunt convins: il me met dans une sale affaire. Într-adevăr, în câteva minute mă ia părtaș într-o speculare a leului pe piața europeană și îmi vinde pontul
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
reședință, becher, fidel, bărbatul necesar într-o gospodărie dusă de o cocoană trecută și o slujnică nurlie. E, cu certitudine, mai mult decât un homme de peine, cum crede la începutul mariajului; timp de doisprezece ani îl simte în spate parșiv, abil, veros. Nu se obosește însă deloc să scape de el, nici să-i lămurească statutul: supraveghetor devotat Maricăi, iscoadă a cumnatei Florica sau urmăritor al poliției. Considerat personaj insignifiant, Niculaie își duce misiunea până la sfârșit: el e cel care
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Emil Brumaru Celestă, palidă Marina, Cu părul lins de heruvimi Și spleen ce-ți roade dulce splina Printre acești poeți infimi, Fă-l pe Dimov " monstru duios " ( Tu, care ești amică bună A celui mai parșiv Eros) Să-mi scrie de cinci ori pe lună Căci, iartă-mă, sînt iar bolnav Și o s-aștept o săptămînă Să pun sărutul meu suav Pe plicul tău*, ca pe o mînă. 3 - I - '968 *) Plic ce va cuprinde: 1
Celestă, Palidă Marina... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12445_a_13770]
-
de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de sus Și lasă o fâșie îngustă de piele, Orizont animal Și în rău și în bine, Adânc lucios și lunecos de mare, în care soarele coborând Se oglindește fără rușine. Rezervație
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului, Ed. Vinea, 2003 Adrian Bodnaru, Versuri și alte
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
lui Tudor Țopa, Încercarea scriitorului (1975). De aceea cred în infinita fascinație a acestor cărți care te îmbie permanent la jocuri cât mai neașteptate, la detectivisme de tot soiul, incitante și deloc gratuite. Cartea are, așadar, toate ingredientele specifice: amestecul parșiv de autentic și de ficțiune, spirit inventiv, ironie, umor, arta portretului, simțul observației, eleganța stilului, iar fragmentul sărutului din cinematograf cu Clara, femeia măritată, este una dintre cele mai izbutite pagini din tot ce-a scris mai bun Costache Olăreanu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
lumea a treia, care-și va desăvârși educația cu ajutorul unei tablete Apple și care va ajunge într-o zi să schimbe pentru totdeauna față planetei. Odihnească-se în pace. textul l-ai scris pe blackberry? A murit de cel mai parșiv cancer de pe lumea asta: http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/10/06/cel-mai-parsiv-cancer/ foarte frumos spus. bravo dragoș. @knt Un text se poate scrie de pe orice dispozitiv legat la net, fie el Blackberry, iPhone, iPad, laptop, smartphone, etc. Steve Jobs a
Semizeul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82448_a_83773]
-
din casă, laptopul. Acum pisică are interdicție, iar laptopul nu mai rămâne deschis și fără supraveghere, dar tot se freacă drăgăstos de el în amintirea vremurilor bune. Nu te bucură prea tare, ca imersiile astea în lichid au un fel parșiv de a acționa întârziat. Așa că mergi cu el la un service să ți-l curețe, poate reușesc să te scape de eventuale urmări. Sau, daca te încumeți, desfa-l și curata-l singur. Bună seară, Este adevărat că nu am
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
sfîrșește prin a neliniști. Ioana și ceilalți intelectuali cugetă fin și subtil, dau chiar și citate, au referințe culte, dar tot cugetări morale produce, în felul lui, și șeful de post Oituz (ŤOmul e infractor din burta mă-siiť; Omul e parșiv: te fură cu ochii deschiși, te înșeală și în biserică, și te urăște numai să te vadă în albastru”). Diferențierea este graduală, nu categorială - semn discret că în lumea romanului ceva este tulbure. Sau, mai curînd, că este o lume
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cu tot tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor de date, consultate de l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva cu dinadinsul, în lumea de hîrtie veche în care exilul vreunei cărți în românește ar fi, hélas, un accident
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
supusă "corecțiilor" relativității, înfățișîndu-se perfidă în ispita pe care o include (,O legătură de amor - vine, din cînd în cînd, zgîriind cu ghearele/tencuiala apartamentului, la etajul/ doi, se așază pe pervaz la fereastra închisă a sufrageriei și/ mă privește, parșivă, tăcută, de afară" - Mîini șO legătură de amor îngălbenită, boțităț), în nu mai mică măsură eul însuși nu-și poate inspira încredere sieși, ajungînd la un antinarcisism răsfrînt în accente acute: "știu, știm, știu că știți, știm că știu: ajunși
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și să o iubim măcar câte-un pic pe Pandora care ne lăsase fără nici o speranță. Drept care zice și prietenul Haralampy: - Mă, bădițule, era Pandorica pământeanca cea mai faină? Era. Și-atunci? Dragilor, întrebarea e: dacă, pe lângă cutia aceea nenorocită, parșivii ăia de zei i-ar fi dat și un televizor, mai umbla ea la capacul cutiei? Pe naiba! Ar fi privit la Etno Tv, plângând ascultân-du-l pe vreun Ady de la Lehliu-Gară, sau luminân-du-se mintal la "Minutele 0 și '91", adăpată
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
cea umană, este și trebuie să fie o junglă, unde milă ar fi apanajul celor slabi și neajutorați, care-i dau înainte cu morală, neavînd nici un fel de puteri, - exact ca în dialogul faimos al lui Platon, al cărui erou parșiv ar fi, daca nu mă înșel, grecul Callicles...Mă rog, să fiu iertat în caz de neștiința. Stupoarea mea se explică prin faptul că acest domn crîncen în ale naturii și ale aspectelor ei complet anticrestinesti, se apucă într-o
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
ci prin integrarea "competiției" în materia acesteia, pe care o îmbogățește prin concretul învestit cu o funcție metaforică, așa cum am arătat: "Dar mai frumoasă decît poezia, fetele se chiar despleteau în/ ochii noștri, albastre ape/ întinderi în care ne scăldam, parșivi, dar ca niște îngeri/ gata să le apărăm de roadele bogate ale țapinelor. Acolo, pe/ cîțiva metri patrați, s-ar fi putut întîmpla cea mai frumoasă/ poveste, am fi putut muri chiar de mîinile celor crezuți înșelați, și asta numai
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care distruge în plin efort de căutare. Multiplicarea perspectivelor narative nu dezvăluie taina identității unui personaj, ci o complică pînă la o face de nepătruns. Istorisită de mai multe guri, viața individului devine himeră, povestea
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
care nu angajează la nimic, iar prietenia ca pe cel mai sfînt lucru din lume". Dar cu osebire savuroasă ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci, unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spectacolul sută în sută de necrezut la
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia, le inventează sensul și miracolul transformării în sunet. El vorbește cu instrumentele lui ca Gepetto cu Pinochio, păpușa însuflețită
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
insuportabil, al celor liberi din născare, părând a fi legați ca niște sclavi de propriile lor opreliști de castă, orgolioasele caste îngrădind cursul viu și întortocheat al vieții, cum este ea, nici sclavă, nici liberă: viața, pur și simplu, capricioasă, parșivă, vicleană, măturând orice înjghebare, fie ea cât de semeață în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită pe altarul mincinos al aparenței... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]