2,874 matches
-
dintre ei purtau uniforme confecționate în casă, de culoarea spălăcită a vopselelor extrase din plante. Unioniștii se înșirau pe frontul din fața lor, în echipament nou-nouț. Uniforme strălucitoare, comandate la fabrică, cizme noi. Cînd trăgeau Unioniștii, oamenii de dincolo de zid le parau focul și-i luau peste picior. Unul le-a strigat: - Veniți mai aproape, rîvnesc la cizmele voastre. Și-i lăsau pe Unioniști să se apropie pînă la douăzeci de pași, înainte de a deschide focul asupra lor și a-i secera
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
întărite de existența corespondentelor internaționale. Există și un al treilea para-, cu sensul „contra; care apără”; în română este preluat din franceză - ca în paratrăsnet, după fr. paratonnerre -, iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
plictisitor și oprimant pentru scriitori. În plus, mediul academic e cel ce exacerbează până la absurd corectitudinea politică. Filmul e neînchegat fără a fi un eșec. Dar dacă-l vedeți după lungmetrajul Viața în Londra, s-ar putea să vi se pară un eșec. Renumitul regizor britanic Stephen Frears revine cu o poveste despre traficul de organe și imigranții ilegali - lumea cinefilă pare fascinată de această temă, exploatată și de filmul decretat cel mai bun de către Academia Europeană de Film. Lungmetrajul debordează
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
un drept la replică, Exagerări pamfletare, Dumitru Chioaru e încă mai aspru. Ca să nu-mi fac nici o iluzie, autorul se "delimitează" de mine încă din primul paragraf. Se delimitează în calitatea de "participant la acest concurs", fără să i se "pară rușinos și compromițător să primești bani din partea unui sponsor, fie el și primul ministru". Chestie de gust, firește. Dacă scriitorilor participanți la "competiție" chiar le e indiferent cine-i plătește, n-am nimic de zis. Mărturisesc, însă, că aveam despre
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul cel mai cumplit lucra gol pușcă (avea doar un singur costum) - deși, har Domnului, era, după cum am spus, un om bogat
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
vine vorba de realism social, s-a miopit de tot. Hanif Kureishi (care a făcut și scenarii de succes despre relații inter-etnice) sau Zadie Smith știuseră să vadă insolitul, Loach vede banalul, care e suficient de banal ca să nu mai pară nici măcar realist. Vi se pare ceva nou în faptul că cei care au fost discriminați vor discrimina la rândul lor? Măcar filmul nu te bombardează cu siropisme, dar happy-endul e inevitabil. Ca să nu mai adaug că, de data aceasta, preferința
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874) sau cu "monoclu-n ochi" (Eminescu, Scrisoarea III, 1881). La sfîrșitul epocii fanariote, postelnicul Andronache Zimbolici, ca să pară "bonjurist", "apucă fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari" (Negruzzi, Au mai pățit-o și alții, 1838). Și Evgheni Oneghin, "un dandy londonez la strai" din Petersburg-ul anilor 1820, scandaliza publicul din sala de spectacol scrutînd
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
și-o să-ți continui drumul de parcă ele nu s-au petrecut. - Dar ce-o să mi se întîmple după a treia moarte a mea, o să mă vampirizez? - Se pare că, o vreme, nu numai ție ci și altora, o să vi se pară că încă trăiți, că nimic nu s-a întîmplat, pînă ce-o să-ți iasă în cale o ultimă iubire, cînd o să pună ochii pe tine o femeie cu care s-ar putea să ai urmași. Numai că în clipa aceea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
-i dau nume, din Timișoara... Hai, pentru-un mândruț, ardă-l focu^, Hai, mi-am lăsat satu^ și portu^! Hai, mi-am lăsat soțu^ și portu^, Și binele și norocu^, Și binele și norocu^! Hai, pentru-un mândruț, ardă-l para, măi! Hai, mi-am lăsat satu^ și țara, măi! Hai, mi-am lăsat satu^ și țara, Și binele și tihneala, Și binele și tihneala, măi! Hai, mândrilor, când îi zini, măi! Hai, hai prin fundu^ grădinii, măi! Hai, să nu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
roman (eseistic, modern), ci chiar narațiunea biografiei sale. El a trăit, lasă a se Înțelege, din aceste convorbiri, ca să-și povestească viața (desigur, prin cărți!). Nu zicea scriind premiatul cu Nobel (În 1982 ) G. G. Marquez În 2002, că Vivir para contaria (trad. În l. română, În 2004) de către Tudora Șandru Mehedinți). În privința aspectului documentar al biografiei, Octavian Paler nu-și ascunde „creșterea și descreșterea” acesteia Înainte de 1989. Pedalarea Însă se face tot pe aspectul comportamentului ca individ responsabil față de sine
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Tatomir, îi tremura cartea aia roz în mîini... i-am ținut Lungăi, da" ea e scurtă!... microfonul... ca să mai zic și eu despre o beție senzațională, antologică, cu dom" Andriescu, cînd l-au arestat pe Radu pe litoral că avea parai străini la el, cîțiva dolari, și noi tot biliard cu ciupercuță jucam pe Pojărniciei, protestam!... făcea Tamara niște supă cu prafuri de omorît țînțarii, punea... ca să protesteze... vărsa orice întîlnea prin bucătărie în oala pentru haleală... împreună cu puștoaica aia, Lenuș
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
atunci mi se năzăreau balauri, diverse jivine și locomotive cu aburi. Credeam cu tărie că trebuie să scriu despre asta, pentru ca toată lumea să știe. Lumea ta sînt doar eu - mi-a șuierat Dumnezeu. Vino cu mine și n-o să-ți pară rău. Dar scrisul? Sminteală curată. Necurățenie desfrînată. Vii? Unde? Unde vrei: în mîine, în ieri, în tot locul sau nicăieri. Totul e o părere - am să-ți dau mîngîiere. Și alinare? Da. Și dimineața țigări la cafea? Era tîrziu. în
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd de adevărata poezie! Ce magistrală lecție e Teroarea bunului simț! Ce greu e să scrii cum o face el! Adică trăind fiecare rînd. Comparația o să vă pară grosolană, dar eu îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat carne! Îi bagi viața, trupul cu viscerele calde, mustind de sînge, în gura lacomă a mașinii, învîrți tot tu și pe partea cealaltă iese poezia! Ce nevoie
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori cădea cîte-o pară în iarbă, o mîncăm dacă putea fi culeasa fără să ne ridicăm din șezlonguri, daca nu, așteptăm altă mai apropiată, măi mălăiața, ghidați de adevărul „pară mălăiața în gură lui nătăfleața”! Mugur scria un Roman și-mi promisese că mă
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în vis și iluzie, înainte de a șterge toate urmele, a și început să
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
altceva decât să-și bată joc de el. Concluzia lui e pe cât de candidă, pe atât de adevărată și de sfâșietoare: “Iușor săai prieteni dacă lași lumea sărâdă detine”. Prin ochii inocenți ai lui Charlie Gordon, lumea o să vi se pară, dintr-odată, mult mai ușor de înțeles. Cojurația imbecililor de John Kennedy Toole: Povestea din spatele cărții e cel puțin la fel de surprinzătoare ca și cartea. Îngenuncheat de refuzurile a zeci de edituri, autorul s-a sinucis. După moartea lui, maică-sa
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
capul într-un stîlp de telegraf, iar, acum vreo săptămînă, preocupată fiind să nu-mi strice ploaia tenișii albi, nu m-am mai uitat pe unde merg și m-am trezit într-un zid. Mi-am salvat capul și fața parînd în ultimul moment, cu mîna, și am scăpat doar cu o julitură. Cel mai nasol a fost însă cînd mi-am trîntit ușa de la lift peste un deget. Durere mai mare ca aia de atunci n-am mai trăit vreodată
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
nu va fi nevoie să aprindem prea curând lanternele. Cineva acolo sus a avut, însă, grija de noi și, după ce am părăsit jepii și am intrat iar în pădure, ni s-a părut că întrezărim în albia secata a unui parau ceva ce fusese cândva o poteca. Nu vă pot descrie cum m-am simțit când mi-am dat seama că descoperisem chiar drumul despre care imi vorbise Criști, avertizându-mă că nu e marcat și că e foarte greu de
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
că au trecut doi ani... Doi ani de la ce? Crăciun fericit! Crăciun Fericit ! dragă dragoș, bs aș is just some 18 hours away from ro FELIZ NAVIDAD! wow,sărbători cu bine a.l.s!!! FELIZ ANO NUEVO! - y un beso pară rodica Mulțumesc a.l.s.Un beso pară ți tambien. Și eu simt un dor nebun de Buenos Aires-ul în care am ajuns până acum doar cu charterul viselor și asta grație în primul rând articolelor domnului Alex Leo Șerban - al
Mi Buenos Aires querido by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82662_a_83987]
-
și acest sens complementar (și insolit). Ei bine, propria-i "performanță", dacă vreți, e, de asemeni, integrală. Mai întâi, Carol însuși, acest nexus al celor două serii de sensuri: "crai" și "roșu"... Pentru ca el să poată să (tr)a(ns)pară, tomnaticul crai Pantazi e pus să locuiască "pe liniștita stradă a Modei", cu chirie, la o bătrână franțuzoaică, într-o casă a... regelui Carol 3! Aici dă Gore buzna, într-o zi, cu "carlinul" (lui Haralambescu): rasă de câini al
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
la soare, pe un prund... Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire... Să nu mai am de cine să m-ascund Să pot să fiu în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
fi Malta... Ce e scris și pentru noi,/ Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război." Această horă a citatelor, păstrînd mereu vie nota ludică și livrescă, constituie ,brîul de siguranță" al partidului, care îi permite să pareze loviturile sau să se retragă elastic în spațiul său originar. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
ar fi fost de zece ori mai nebuni decât el. Cineva, Mona parcă, a propus cu glasul ei de vrăbiuță alergată de un uliu: Omenire, ce ziceți de o baie în mare?!... Cornel, adolescentul întârziat, care-și lăsase barbă ca să pară mai matur, s-a mirat inocent: Dar în București nu există mare! Ana-Cristina l-a fixat cu o privire dojenitoare: frumușel, zvelt, bine crescut, inteligent, dar previzibil, cu o gândire mult prea terre-ŕ-terre. De aceea n-avea nici o șansă cuplul
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
mi-a răscolit atunci tot simțul de dreptate și precocele puseuri senzuale. La terminarea peliculei, nu era rar să vezi spectatori cu ochii în lacrimi, dacă asistaseră la o tragedie, sau umflându-și toracele și înălțându-se pe vârfuri ca să pară mai înalți, dacă luaseră parte la o acțiune aventuroasă. Întorcându-ne însă la familia noastră cea compusă din tată, mamă și doi-trei fii/fiice, toți la ,țol festiv", trebuie adăugat că după film ea poposea nesmintit la o mică tratație
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]