642 matches
-
care o reprezintă Brăila natală. Pe de-o parte, îi degustă și îi exploatează mitul, pe de altă parte, are ambiții naturaliste. Prin felul în care scrie, atît de căutat metaforic, redundant, amețitor metaforic, scriitorul ar părea că aspiră la parabolicul bănulescian. Dropia enigmatică îi bîntuie imaginația. Pe de altă parte, ar vrea să spună lucrurilor pe nume, să vorbească limba necenzurată a cherhanalelor, să vadă cu ochii larg deschiși, cam în felul lui Panait Istrati din Mediterana. Ce iese e
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
unele proze, mai puțin reușite, intervine un ton destul de demonstrativist. El nu reușește să-și exploateze la maxim gustul pentru ficțiunea pură, pentru literatura care te confiscă - întotdeauna lasă loc pentru interpretări. Și atunci ficțiunea se transformă în fabulă, limbajul parabolic devine limbaj esopic. Dar drumul ales de acest autor este extrem de interesant. Cine se mai gîndește astăzi la "semnificațiile" naufragiului lui Robinson Crusoe: cititorul este prins de atmosfera exotică, puterea de acaparare a ficțiunii este incredibilă. Tocmai acest lucru încearcă
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
din ultimii patruzeci de ani pentru a putea fi citite pur și simplu. Aceste romane, și în special cazul Nedelcovici, nu sînt nici romane istorice, care să ceară evident o minimă documentație din partea cititorului, dar nu sînt nici cu totul parabolice, așa încît cadrul să nu conteze. Și cu siguranță nu sînt nici atît de extraordinare estetic, încît să nu mai conteze nimic. Și atunci ce rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
E greu de citit, e greu de digerat acest naturalism, care nu e nici tradițional ca acela de secol nouăsprezece, care aduce vag cu naturalismul lui Sartre (numit "metafizic" de Gaëan Picon), un naturalism pe care l-am putea numi parabolic, pentru ca imediat să ne gîndim ce presupune alăturarea acestor termeni. Cu alte cuvinte pe de-o parte naturalism, cu tot cortegiul de orori, cu toți bătrînii muribunzi care îi povestesc lui Iustin pe patul de moarte, cu ultimele suflări, descărnați
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
schimbă radical. O societate militarizată guvernată de un general dictator, mare pasionat de jocurile cu păpuși. Lumea mizerabilă a cazărmilor, a războiului. Un personaj (Alexandru) cu drame de luciditate într-o societate plină de mici și mari tirani etc. Caracterul parabolic al unui text anterior evenimentelor din '89 nu ne poate lăsa indiferenți. Limbajul inedit, subminarea epicului sînt arme puse în slujba unor alte țeluri decît cele literare. Ilizibilitatea contribuie la suprasimbolizarea anumitor situații romanești. Astfel, o mică scenetă pusă la
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
cea mai frecventă în profesiunea noastră, etimologita. "Caniculă - perora el, fără să-l fi întrebat cineva - asta înseamnă..."" etc. "Trezor" (astfel este poreclit administratorul-șef al cuvintelor) instituie un "rit T", care înseamnă înlocuirea realității cu o realitate lingvistică - reprezentare parabolică a ceea ce se întâmplă într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
este perceput ca o indiscutabilă eroare: confundarea lirismului cu plasticizarea și sentimentalizarea ideilor. Creația văzută ca un produs exclusiv al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară legătură, aceea a aspirației spre un ideal prin mijloace doar aparent poetice, căci de o discursivitate înghețată amintind conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
C.P. 184 Iancu Iuliu, Timișoara. Nu avem cunoștință de comitetul național menționat în scrisoare. Problema legată de antena parabolică trebuie rezolvată de asociația de locatari/proprietari din imobilul la care vă referiți. Juhasz Ibolya, Fibiș. Nu deținem adrese de anticari. Nu dispunem de spațiu pentru a prezenta decât următoarele adrese: Editura Excelsior Art - Bd. M. Eminescu nr. 5 - Timișoara
Agenda2003-21-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281048_a_282377]
-
sfîrșit, de a o circumscrie și a o integra, punînd-o în versuri la persoana I singular, dar scuturate de biografismul epicizat. Din Puntea lipsesc, așadar, nu numai istorisirile suculente de tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
fac aderentă la viață (a suferindului și a celorlalți) și, implicit, de variatele registre puse în valoare, anterior, prin mobilitatea soresciană. Deși impulsul autorului este de a rămîne, așa zicînd, un Sorescu tipic, de a apela la ironie, la codificare parabolică, la structură dramatică și la inserturi comic-reflexive ori subtil-parodice (ca în Experiență: „Ei spun că eu/ Trebuie să dau din mîini/ Și să mă zbat./ Știința nu dispune/ De fonduri suficiente,/ Perioadă de austeritate.”), instinctul de mare poet corectează unghiul
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
autorul își deconspiră intențiile și modelul literar, vorbind despre o „parabolă neiertătoare“ și despre „satul multisecular, vag macondian, cu rol de axis mundi, (...) matricea metamorfozelor spectaculare ale comunismului românesc“. Romanul Apă neagră poate fi citit, într-adevăr, ca o narațiune parabolică a adaptabilității românului subt vremi sau a carnavalizării unei istorii dramatice (naratorul vine, la un moment dat, și cu ideea boicotului istoriei, prin „pierderea de sine“ a personajelor, însă adaptarea intră în contradicție flagrantă cu boicotarea). Construcția epică a lui
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
și temelor „înalte” nu doar un cadru, ci și o efectivă consistență: una bizară, obținută acolo unde ar fi trebuit să dispară. Tehnica aceasta, de mare rafinament, o utilizează și Marin Sorescu (în poezie și mai ales în teatrul său parabolic); și nu întîmplător, regăsim în versurile lui Ioan Es. Pop anumite motive și rezolvări soresciene. Întemnițarea omului în închisori tot mai mari, din Iona, e figurată pe aceleași coordonate simbolice și cu o aceeași scăpare în propriul eu. Sorescian, în
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
nici locuitori ai satelor și nici locuitori ai orașelor, dar care încearcă să fie în același timp și una și alta. Evident își doresc să trăiască mai bine decât strămoșii lor, să aibă și gaze și apă curentă și antenă parabolică, dar, pe de altă parte, sunt oameni care vor să-și păstreze cel puțin o parte din tradițiile pe care le-au moștenit. Ideea de țăran nu este una imuabilă, țăranii sunt niște oameni, ca și orășenii, într-o perpetuă
Virgil Nițulescu, directorul MTR: Televiziunea transmite mesaje distorsionate asupra tradițiilor culturale () [Corola-journal/Journalistic/22689_a_24014]
-
Farms - creșterea legumelor fără resurse de apă dulce - este „de-a dreptul miraculoasă”, afirmă jurnaliștii britanici. Sistemul prin care compania Sundrop Farms reușește să crească legume în deșert, într-o perioadă de secetă, pare desprins din filmele SF. Numeroase oglinzi parabolice, așezate într-un șir de 75 de metri, urmăresc soarele de-a lungul întregii zile și își concentrează căldura asupra unei țevi în care se găsește petrol. Petrolul fierbinte încălzește la rândul său câteva rezervoare cu apă de mare aflate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93726_a_95018]
-
mașina proprietate personală (un vehicul al timpului, firește), demarând în trombă și scăpând de agenții de circulație care ar vrea să-l amendeze, dar ar uita să o facă. Lăsând gluma la o parte, Nichita Danilov excelează, aici, în inserția parabolicului într-un regim realist. Ratat e, în schimb, al doilea poem, unde procedura este transparentă, iar umanizarea, familiarizarea au efecte comice involuntare. Vorbind cu poetul, cărămizile-mâini îi explică acestuia că nu are... mâini. Și "ideea de tine" e pierdută; de
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
de bine se simțea Cioran ca parazit! Cît de mult vin trebuie să beau eu pentru a-mi atenua angoasa că sunt parazit!". Sau: "își bea votca la micul dejun și vinul roșu-violet ca cerneala la masa de prînz". Sau, parabolic: ŤCe-i poți oferi Morții ca ea să-și depună armele?ť, întreabă, deloc retoric, prietenul tău Teofil, cu paharul de vin roșu în mîna dreaptă.ŤSuflete , ha-ha-ha! Suflete!ť, îi răspunzi tu într-un tîrziu, după ce-ți bei paharul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
cu Posedații de Dostoievski. Prin Kirilov și Ulise, romanele se întâlnesc într-o categorie de personaj, nihilistul. Romanele lui Kafka sunt citite prin referința la epocă, textul e pus, deci, în context. Ca relație istorică, fabulatorul mitografic Joyce, și nu parabolicul Kafka, îi apare ca fiind "cel mai detașat de timpul său" (413). Comparațiile între scriitori apar, rar, și la modul frivol, dacă nu e pur și simplu constatativ: Erich Segal, cu micul și uitatul său Love story, asemenea lui... Goethe
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
dragostea pentru Soare O reședință particulară undeva în Zona Stadion din Timișoara. În curte, tot felul de instalații pentru captarea căldurii solare. Și un om mereu trebăluind în jurul lor. Alături de casă, panouri solare. În curte, nu, nu este o antenă parabolică pentru programe TV, ci pentru... încălzit apa. Și care, în curând, se va învârti după astrul zilei ca o floarea-soarelui. Zile și nopți de studii, ani și ani de căutări și speranțe. Fiindcă soarele trebuie pus la treabă... Remi Rădulescu
Agenda2006-09-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284811_a_286140]
-
zona Soarelui: adică au înghețat și au crăpat. Iar apoi au trebuit să fie demontate. Poate dorește perfecțiunea, însă aspirația spre perfecțiune duce la progres și calitate. În vara anului trecut, Remi s-a apucat să testeze un captator solar parabolic, care să urmărească traseul Soarelui pe cer. Altfel spus, parabola să dea maxim de randament cât mai multă vreme de-a lungul unei zile. Nu a fost ușor. Când te apuci să faci ceva din nimic, poți avea o mulțime
Agenda2006-09-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284811_a_286140]
-
livrat-o reprezentaților unei Societăți de Asigurare nipone venite să elucideze cauzele naufragiului. Raportul dintre istoria de supraviețuire mai mult rezumată decât spusă și cealaltă, pentru care există un întreg ceremonial al zicerii, este unul dintre romanul realist și cel parabolic. Orangutanul, Zebra, Tigrul, Hiena devin personaje umane aflate într- o luptă pentru supraviețuire, ca pe Pluta Meduzei. Dispar din această istorie insula carnivoră, bancurile de pești zburători, balena albastră, într-un cuvânt feeria, rămâne doar esența vechiului dicton preluat de
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
La capătul lumii, roman al ținutului grăniceresc din care se trage autorul, rememorează, sub o exigență prezentă difuză, trecutul. Imprecizia cuvântului își alătură ici-colo o infuzie de fantastic, cât să ridice povestirea la putere, s-o facă prevestitoare și vag parabolică. Și în Memorialul cetății, G. joacă sforile după regula nescrisă a istoriei omenești: „Totul nu-l veți afla niciodată, semne de întrebare vor mai rămâne și în mintea domniei voastre, și în carte”. Ei, bine, prozele-continuare se legitimează prin toată
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
Gheorghe Schwartz, încă de la debut, în 1972 cu romanul Martorul. Sunt patruzeci de ani de când prozatorul a devenit martorul rătăcitor prin Istorie. Opera sa cuprinde un ciclu istoric al Lugojului, unul al povestirilor, un altul al romanului de ficțiune și parabolic și, în sfârșit, ciclul panoramic al Celor O Sută. Asta dacă lăsăm la o parte preocupările universitarului, cercetările sale în domeniul psihologiei transversale, al raportului dintre putere și presă. Când a împlinit 65 de ani și avea la activ vreo
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
de pantă de tipul celui din figura 2.93. Profilul și dimensiunile acestor construcții sunt în funcție de înălțimea de cădere și diametrul conductei din amonte și din aval. Conducerea apei din amonte spre aval se face printr-un jgheab cu secțiune parabolică. Pe una din părți se execută trepte pentru controlul camerei, iar în părțile amonte și aval, podeste cu balustradă. Grosimea minimă a radierului este de 20 cm, pentru căderi de 75 cm; peste această valoare, grosimea radierului este de cel
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
șefii breslelor, el organizează un "comitet de urgență" și alcătuiește o listă în finalul căreia, "cu voia dumneavostră..." Iar parabole? De ce nu? La mânia, indignarea și radicalitatea proceselor intentate în noua dramaturgie insurecției din '89, o comedie bine urzită chiar parabolică face cît zece demistificări oneste. În piesa Mephisto comediantul îl lasă pe dramaturg să intre în scenă, joaca încetează, stilul devine sobru și echilibrat și încă o dată trebuie spus: Horia Gârbea scrie teatru cu multă lejeritate. În centru se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
apariții editoriale provoacă, de fiecare dată, murmure de uimire. În anul 2004, Stelian Țurlea a publicat la Editura Fundației Pro, romanul Relatare despre Harap Alb, o rescriere, prin transpunerea în stricta contemporaneitate, a cunoscutului basm al lui Ion Creangă. Dimensiunea parabolică a acestuia conferea timpului prezent surpinzătoare unghiuri de interpretare și demonstra, dacă mai era nevoie, că sub soare nu e nimic nou. După câțiva ani (timp în care nu a stat degeaba, publicând mai multe cărți de tot felul), prozatorul
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]