163 matches
-
în care am fost cioban la oile schitului împreună cu frații mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost școală de călugărie și teologie". A mai avut ascultări de paracliser și pictor de icoane. În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în orașul Botoșani. În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de egumen să fie făcut călugăr
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
măreau alocațiile. În acest timp, primarul, Iordache Curdoi, om de nădejde aflat la al cincilea mandat și la al șaptelea partid schimbat, se afla în camera din fund a primăriei, aceea unde se luau hotărârile se-crete, împreună cu Verginica, fata paracliserului, pe care voia să o convingă să intre în partid. Sau invers, ceva de genul acesta... Verginica însă nu voia nici în ruptul capului dacă nu primea lichior de mentă ceea ce îl scosese din minți pe bietul primar. - Și de unde
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
grup era condus de clopotar, Fane Cârcu, zis Cocoașă din cauza unui film în care unu’ Quasimodo făcea tot felul de comicării cu niște clopote într-o biserică mare. Spre seară, în paraclis se adunară, așaa, ca din întâmplare, clopotarul, preotul, paracliserul și învățătorul. Toți intrați de curând într-unul din partidele monarhiste... - Frați căuzași, rosti cu voce cavernoasă clopotarul, a venit vremea să trecem la treabă! Am întocmit planurile! Mâine mergem la primărie, o luăm cu asalt, îl dăm afară pe
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
forma de guvernământ, monarhia. Apoi trimitem o invitație Majestății Sale, fostul rege, pe care îl invităm să-și reia tronul care i se cuvine prin drept divin. El vine, iar noi vom solicita următoarele funcții: părintele va fi Patriarh, domnul paracliser, Mare Șambelan, domnul învățător, ministrul Cultelor și Educației, iar eu, cu voia dumneavoastră, Cancelar. Restul funcțiilor le vom distribui oamenilor noștri, cei care vor pune umărul la această măreață înfăptuire, cea mai mare din zilele noastre... Aici se vedea un
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
care le va declara regate și le va da celor devotați lui iar el va deveni, normal, împărat... Cam pe aici se termină sticla iar viitorul împărat căzu în adâncul mediațiilor sale aurite. Cu totul altfel se petrecură lucrurile cu paracliserul. Era om însurat așa că fugi imediat acasă și-i spuse neveste-sii: - Varvaro, scoate fă o cană de vin de la beci că-i treabă grea! Varvara, femeie înțeleaptă și în mare putere că nu avea decât treizeci de ani, coborî
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
își aruncă „disputei scenice” personajele, credem că o aplecare și înțelegere a obsesiei unor personaje din Kafka ar da un alt contur pieselor. Stilul suprarealist, ideatic (inițiat la începuturile sale de C. Petrescu), mai recent : M. Sorescu cu „Iona” și „Paracliserul” ori Fănuș Neagu din „Scoica de lemn”, îi poate asigura autorului D.I. Rușețeanu un succes la citirea pieselor dar mai puțin la reprezentarea scenică, la rampă adică. Astfel fata din „Cântând din gleznă”, prostituata din „Pocăințele fratelui Dimitrie” nu vor
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
plecat cu ele către credincioși, cerându-și iertare și binecuvântând. În mâna dreaptă, în dreptul frunții a ținut Sfântul Disc, iar în mâna stângă a avut Sfântul Potir pe care l-a ținut la piept. Alături de el s-a aflat un paracliser care a ținut în mână o lumânare aprinsă și cădelnița. În cea mai profundă tăcere s-au îndreptat împreună spre mjlocul naosului, s-au oprit sub policandru, au făcut semnul Sfintei Cruci cu Sfântul Disc și au trecut pe lângă fiecare
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
pe el mâinile i-a zis: <>. Și îndată Saul a văzut și l-a botezat pe el Anania. * Sfîntul Roman era de neam din Siria, crescut în cetatea Emesei și a fost plăcut lui Dumnezeu încă din tinerețe. A fost paracliser în biserica din Beirut, apoi la Constantinopol la Vlaherna, la Sofia, pe vremea împăratului Anastasie (491-518). Era neștiutor de carte, dar întrecea pe cărturarii cei neînțelepți. Spre a nu rămâne batjocura clericilor răutăcioși, Împărăteasa cerului îl inițiază în înțelepciunea Scripturii
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
despre sat, în ciclul La Lilieci în care realizează o adevărată radiografie lirică a spațiului rural, prin care se pun în evidență aspecte etnografice: obiceiuri, tradiții, mentalități, limbaj, port, credințe). Ca dramaturg, a creat piese simbolice și parabole (Iona, Matca, Paracliserul), precum și drame istorice (A treia țeapă, Răceala) Tragicul, și grotescul sunt modalități (categorii) estetice prin care, de fapt, sub masca ironiei, meditează. Eseistul și criticul literar se regăsesc în cele două lucrări intitulate Treoria sferelor de influență și Ușor cu
COMEMORARE-MARIN SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359533_a_360862]
-
a Centrului Universitar Dolj, locul I pe țară. Despre domnul Vasile Buz nu pot să spun nimic. Este un schimnic în lumea frumosului pe care il pictează. Despre domnul Valeriu Dogaru aș vrea să spun ceva. Juca acum ceva vreme “Paracliserul”, în sala Marin Sorescu, fostă T94. Spectacol cu un singur personaj. La pauză, am ieșit în micul foaier. Doamna Iosefina Stoia a fugit spre cabine, ciripind unor prietene: “Ică are 40 de grade. Nu știu cum mai poate. Mă duc să-l
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
bine că nu. - Din dragoste pentru teatru? Sună frumos, dar prea teatral. - Din dragoste pentru public? Se poate, dar e prea patetic. De-abia aseară am înțeles. A jucat de rușine că era atât de bogat îmbrăcat în hainele de paracliser. Cu ani înaintea spectacolului, l-am întâlnit pe Patrel Berceanu în piață. Avea o geaca de piele maro, jerpelita, ruptă, pe el, si o privire de câine hăituit. I-am dat geaca mea gri, de serviciu, primită de la Daewoo. A
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
Artă cere sacrificii. Dacă vrei să fii îmbrăcat. Lumea, așa cum o vedea Valeriu Dogaru, era îmbrăcată că vai de lume. Nu venea la teatru de grija hainei de mâine. Dar eu, zicea, uitați ce haină mi-a dat Marin Sorescu! Paracliser! Pânză de sac! Ce vrei mai mult? Am 40 de grade? Sunt un nabab față de amarații ăștia reci! Să vină toți dezbrăcații lumii ăsteia la mine! Să îi îmbrac în aur! Și unul câte unul, au început să vină: Roșia
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
sunt niște metafore dezvoltate. Marin Sorescu face excepție, piesele lui nu intră în categoria incertă a teatrului poetic, deși, prin tensiunea ideilor și traducerea unor atitudini umane în simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism și nici de dramatism. Iona, Paracliserul și Matcă sunt opere dramatice în sensul nou, pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o căutare spirituală”. Această operă presupune inducerea unei stări de confuzie celui ce priveste, în final contrastând, prin sinucidere, ideea
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
dos. O simetrie de munți norvegieni în lacuri, sau case olandeze cu lalele în lacrimi. Luați loc! Ce sincronizare! Mimă Lambrosso, Cuore - inima de copil - pe câmpia Lombarda. Rosti Cezarul. Și eu, Generalul Ionescu, am adus scaunele. Și Consilierul este Paracliserul. Dogaru. Și bietul Adonis, Mihali, e Sireli. Și Toma cel Necredincios e Comisarul. Pe Aeroportul Casei Albe. Și Majordomul e Cezarul. Și Bonă este Femeia cu Cap de Cal. Iubita lui Siminoc din Stâncă de Aur. Și Doamna Frollo e
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
1915, în comuna Teișani, județul Prahova. La vârsta de 13 ani a intrat ca frate începător la Mănăstirea prahoveană Cheia, unde era Stareț unchiul său, Arhimandritul Grigorie Georgescu. Aici a îndeplinit cu râvnă mai multe ascultări, printre care cea de paracliser. La vârsta de 18 ani a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, având colegi apropiați pe monahul Teoctist Arăpașu, viitor Patriarh al României, și pe monahul Sofian Boghiu, viitor Stareț al Mănăstirii Antim din București. După
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NOUĂ ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PĂRINTELUI ARHIM. GRIGORIE BĂBUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/344192_a_345521]
-
pietre l-au ucis... ............... Cuv.Roman Melodul. De neam fiind din Siria, în Emersa în Cetate S-a născut și a trăit, fecior cu silă de păcate : În Casa lui DUMNEZEU, de mic copil mereu a vrut De-aceea fu paracliser, într-un Locaș din Beirut. Plecat la Constantinopol, în vremea lui Anastasie În Locașul de la Chir, stătea în Post și Liturghie ! Seara, mergea la Vlaherna, apoi la "Sfânta Sofia" Prin multă înțelepciune, pe Cărturari îi întrecea ! Pentru că DOMNUL Și-A
SF.AP.ANANIA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343030_a_344359]
-
urmat Școala Generală din sat evidențiindu-se ca un elev sârguincios la învățătură, dintre obiectele de studiu iubind mult Religia și Istoria românilor. În paralel, a cântat și la strana bisericii din sat, fiind solicitat de preotul paroh și ca paracliser. I-a plăcut de mic să citească și să studieze, iar de la părinți a învățat să se roage, să postească și să meargă la biserică, primind o educație creștinească din familie, care l-a ajutat mereu să-L simtă pe
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343138_a_344467]
-
urmat Școala Generală din sat evidențiindu-se ca un elev sârguincios la învățătură, dintre obiectele de studiu iubind mult Religia și Istoria românilor. În paralel, a cântat și la strana bisericii din sat, fiind solicitat de preotul paroh și ca paracliser. I-a plăcut de mic să citească și să studieze, iar de la părinți a învățat să se roage, să postească și să meargă la biserică, primind o educație creștinească din familie, care l-a ajutat mereu să-L simtă pe
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343579_a_344908]
-
un ritual mult mai bogat, mult mai adânc, constând în mai multe activități specifice ritualului bisericesc, unele dintre ele executându se în preziua sfințirii. Pronaosul și naosul sunt spațiile în care stau credincioșii. În Sfântul Altar stau numai clericii și paracliserul, adică acea persoană care l ajută pe preot în desfășurarea slujbelor: aprinde candela, pregătește cădelnița, taie anafora etc. Până în secolul al XII lea, în altar aveau voie să intre numai membrii ierarhiei bisericești. De aici și până în prezent s a
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
odăjdii violete - / Orașul tot e violet. // Amurg de toamnă violet... / Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; / Mulțimea toată pare violetă, / Orașul tot e violet. Poetul, aflat într-o poziție privilegiată („din turn” deoarece, în copilărie, fusese închis din neatenția paracliserului în turnul unei biserici) poziție ce-i permite panoramarea peisajului, asistă la o descindere in istorie, pe fondul unor culori halucinante folosite în „pictura” sa. Mai exemplific poezia Cu voi , deși este greu să mă opresc: „Mai bine singuratic și
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
năluciri... povățuind-o la rugăciune și mătănii. Nici părintele, nici Lina nu simțiră că vorbele șoptite sunt prinse de dascălul Marcu, om hulpav de băutură și de câte alea. Singurele virtuți avute - hărnicia și vocea - îl salvaseră în slujba de paracliser. Pășind ușor în latura femeii, o ademenește la mărturisiri, făgăduindu-i viclean sprijinul. În fapt, toca în minte zavistie pentru ploconul căzut pe capul proastei bătrâne. Zălogită în necazul că nu găsise crezare la preot, se îndrepta spre casă târându
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
încă vii din oraș i-au făcut bătrânului o primire indiferență, o primire prietenoasă, era soare, era cald, mașinile goneau care-ncotro, copacii fremătau, acoperind morminte de aer, adia, subtil, a trecere, a descompunere, a putrezire, în vitrine soarele - harnic paracliser - aprindea candele, stingea lumânări, se făcuse din ce in ce mai cald, cadavrele încă vii erau pline, din creștet până-n tălpi, cu viermi lungi de sudoare. 2 Los cadáveres aún vivos de la ciudad le dieron al viejo una acogida indiferente, una acogida amistosa
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
el s-o aducă și pe Veronica Micle, să-i arate micile minuni ale românior pe pământul bătrânei Europe. În fața lor apăru o mică bisericuță care strălucea la lumina lunii în umbra câtorva bătrâni stejari. Eminescu avea prieten bun un paracliser, tot un român rătăcit prin imperiu, care, bătut de soartă, se aciuase aici. Bătu de câteva ori în ușă și-i răspunse un moșneag care amenința dintr-un picior: -Ce-i, conașule Mihai, la ora asta cu dumneata pe-aici? -Bună
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
1915, în comuna Teișani, jud. Prahova. La vârsta de 13 ani a intrat ca frate începător la mănăstirea prahoveană Cheia, unde era stareț unchiul său, arhimandritul Grigorie Georgescu. Aici a îndeplinit cu râvnă mai multe ascultări, printre care cea de paracliser. La vârsta de 18 ani a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, având colegi apropiați pe monahul Teoctist Arăpașu, viitor patriarh al României, și pe monahul Sofian Boghiu, viitor stareț al Mănăstirii Antim din București. După
ŞAPTE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRIGORIE BĂBUŞ (1915 – 2008)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374732_a_376061]
-
lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier, Charles Bataille, A. Rolland, Jules Sandeau, Félix-August
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]