194 matches
-
toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt, a admirat trandafirii și îmbătat de mirosul paradiziac s-a întors acasă. Dacă n-ar fi fost gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Moldova cu speranța că vor avea acces, prin relații tribale, la bunătățile din "magazia" încă negolită de tot a tânărului stat dintre Prut și Nistru. Nomadismul postmodern, eliberat de orice complexe mesianice naționale, religioase, culturale, pare a fi spațiul paradiziac al globalizării. Dacă universitarii de la București sunt uimiți cât de repede au devenit tinerii basarabeni campioni ai postmodernismului politic și cultural, atunci numeroșii nomazi din țările orientale, care trec fraudulos granițele Occidentului, vor fi fiind supercampioni ai noii mentalități. 3
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
distribuire sau mînă a dreptății ...” Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Spre completare Andrei Oișteanu „Mytos și Logos” unde citesc „tot ceea ce este făcut cu mîna dreaptă, cu piciorul drept, În partea dreaptă este considerat benefic, pozitiv, norocos de bun augur, paradiziac. Și invers, tot ce e realizat cu mîna stîngă, cu piciorul stîng, În partea stîngă este privit ca malefic, negativ, ghinionist, de rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mică În cea mare pentru a regăsi securitatea primară a vieții, acesta este rolul ungherului și micii Încăperi Întunecoase, al camerei tainice și ultime”... Ungherul este spațiul prin excelență fără martori, el reprezintă În constelația intimității imaginea spațiului fericit, centrul paradiziac. Pajul Îi oferă fetei de Împărat un spațiu intim, acel dolce farniente intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed În care să poată procreea. Este spațiul belșugului În opoziție cu cel astral, amorf, fără finalitate ... sterpului i se opune la nivelul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
evident alter ego, dar și unul foarte complicat, crede În restaurarea umanității prin intermediul electricității trăsnetului (cazul propriu) și al experimentelor de electrocutare la valori supradimensionate (mereu peste un milion de volți), ca metodă de multiplicare a Întineririi și a valorilor paradiziace conexe, dintre care cea mai importantă este hipermnezia, confundată treptat cu o notorie arhimnezie care nu e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a Turkestanului (destul de discentrică față de Tibet), și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri paradiziace, la care ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri geografice”1. La 37 de ani (cel mai probabil În 1611), T³ran³tha va face În vis o călătorie până În Ïambhala, ghidat de un tânăr atlet alb
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între dosarele lor paradiziace și umbra unui Honigberger al vremii lui și al istoriei de azi, În care prinde Încet contur, sperăm că cititorul va Înțelege de ce am ales să fim mai modești decât Zerlendi și mai puțin enigmatici decât autorul său. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în romanul Noaptea de Sânziene, Mircea va regăsi amintirea acestei clipe și o va reînvesti cu un sens aproape inițiatic. În roman, salonul verde devine camera Sambô, în care copilul Ștefan intră de mai multe ori ca într-un „loc paradiziac”, pentru a simți, de fieacare dată, o continuă, inexprimabilă fericire”. Camera Sambô este un simbol obsesiv crescut din aluviuni diverse, experiențe concrete, lecturi, ficțiuni onirice și devenit repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă că poate să ajungă din nou la condiția paradiziacă. Chiar drumul spre bordei, locul hierofaniei, al inflexiunii dintre sacru și profan, este marcat de o natură blândă sugerând parcă o regresiune spre acel in illo tempore al vremurilor imemoriale, o regresiune spre timpul mitic, creator. Camera în sine oferă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cântec de lebădă“. Termenii acestei comparații sunt și suportul metaforei zăpada făpturii, semnificând puritatea, inocența originară pe care poetul trebuie să o recupereze. Seman tica aces tei metafore revelatorii face aluzie și la cunoașterea totală (luciferică), presupunând întoarcerea la starea paradiziacă, dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii (raționale). 8. Trăsăturile genului liric care pot fi ilustrate cu ajutorul poeziei Autoportret sunt: transmiterea nemediată a unor idei, reprezentări și sentimente; limbajul liric caracterizat prin ambiguitate, prin expresivitate, prin frecvența mare a figurilor de stil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu al său volum publicat în 1919 Poemele luminii. Poezia care deschide volumul este o artă poetică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Modernitatea acestei creații este evidentă în construirea viziunii poetice, structurată pe ideea dualității cunoașterii (cunoașterea paradiziacă și cea luciferică). Apelând la un discurs poetic caracterizat prin ambiguitate (trăsătură a poeziei moderniste), poetul corolei de minuni a lumii propune și o viziune inedită asupra artei. Formulată ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvoltă teme definitorii pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
același timp. în 1931, deci în momentul în care se înverșunează împotriva țăranilor, el încheie un armistițiu cu „specialiștii burghezi”, reprimați cu brutalitate după procesul de la șahtî din 1928. Acum propaganda atinge adevărate culmi în minciună și dezinformare*, descriind viața paradiziacă a colhoznicilor și prezentând cotitura stalinistă drept întreprinderea de modernizare a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate Anii următori colectivizării sunt marcați de valuri de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr, moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Euherie nu există acea ostilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse, „tradusă într-o alienare față de toposul rural”. Peisajele se obiectivează acum, devin reprezentări ale unui eu aflat în dizarmonie cu ele. Natura nu se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei rece, primordială. Pe scurt, e o natură de o vitalitate depresivă, surprinsă în imagini de o expresivitate abruptă, sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
teologică a acestei multiplicități. Este vorba de „cădere“, ca urmare a încălcării poruncii divine. Episodul turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin numele ei, cunoașterea binelui și a răului, cea cu care șarpele ispitește, este fără de nume (namenlos). Ca atare, diferența dintre bine și rău, arată Benjamin, nu este de ordinul creației divine, încheiată deja în ziua a șaptea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sunt deduse de Benjamin din faptul căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea stării paradiziace, în acest loc înțeleasă ca mesianism al limbii. Prin urmare, limba este, în contextul creației, pe de o parte semn al îndepărtării lucrurilor de esența lor divină și, pe de alta, al reapropierii lor de aceasta. O considerație a lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atare: „So ist die übersetzung zuletzt zweckmäßig für den Ausdruck des innersten Verhältnisses der Sprachen zueinander.“ Opera tradusă face vizibilă, dincolo de conținutul ei, limba pură (die reine Sprache): ca armonie supra-lingvistică a modurilor de semnificare a lucrurilor și ca origine paradiziacă a acestora. Traducerea salvează originalul în măsura în care, prin intermediul acestei limbi pure, îl apropie de limba originară, a numelor adamice și, astfel, îi recunoaște caracterul de adevăr. Cum am mai observat și în cazul altor texte, problema adevărului este pentru Benjamin identică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
raționale. Obiectele, locurile copilăriei sunt dislocate din raporturile lor mundane, pentru a deveni fragmente ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a metropolei, cu tensiunile ei sociale și culturale și, mai ales, însoțită în mod decisiv de spectrul răscumpărării mesianice. După cum se exprimă Benjamin, imaginile care tra versează copilăria urbană „prefigurează“ (präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
copilăria urbană „prefigurează“ (präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul care, în calitate de plăsmuire a universului închis, instrumentalizat al metropolei, îl pune pe acesta în criză. Bernd Witte explică, oarecum schematic: „A Berlin Childhood had shown how the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de legea progresului și de cerința unei mereu fluide noutăți. Șantierul reprezintă originea acestui spațiu, cea care îi conține, deopotrivă, temeiul formei sale prezente și posibilitățile sale neactualizate. Fascinația copilului pentru locurile de construcție reprezintă, în amintirea târzie, o formă paradiziacă de cunoaș tere a acestei origini: „The child participates in neither the self-abasement of human beings (commodity fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de slavă ridicat spre golul din înalt. Celelalte titluri ale volumului sunt în mare parte descriptive, surprinzând un fenomen meteorologic (Ploaia, O mie de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]