189 matches
-
sus înfășurată într-un splendid abajur feminin din pașmina, valuri-valuri de stofă scumpă ce-i înveleau bustul, umerii și capul, lăsând doar o ferestruică lată pentru fața obraznică cu ochelari Ray Ban și o meșă nespălată, însă plină de promisiuni paradiziace. La hotel, făcuserăm amor vreo două ceasuri dea supra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Pavel Șușară Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui, că l-a făcut gol, adică fără haine, împăcat cu sine și cu luxuria paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele nemărginite ale unor structuri pe care nu le mai percepem pentru bunul motiv că ne-am pierdut puritatea privirii și capacitatea primitivă, angelică sau paradiziacă, de a vedea lumea dezinteresat. împletitura, chirpiciul, coșnița, inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul, bronzul, lemnul, culoarea, textila etc. etc. nu sînt nici pretexte pentru o meditație implicită, nici materiale sau tehnici cu funcție pedagogică, ci, pur și simplu
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție, ea fiind (și, mai mult decât atât, devenind, în ecuația ulterioară a protagonistului) un timp paradiziac, o eternă dimineață "proaspătă și însorită". Mihai Cantuniari aduce însă în acest registru și alte episoade ori etape existențiale: adolescența, apoi tinerețea și maturitatea, până la boala din "anul groazei 1983", de care se vindecă foarte greu, după un deceniu și
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
terenul și clima te pot ajuta. dacă remușcările tale vor dispărea și vei purta rochia albă subțire, vei reuși să te faci nevăzută, vei reuși să evadezi din privirea amenințătoare a dușmanului tău, vei reuși să pășești către gră dina paradiziacă a dragostei celei noi, cu gust de migdale și de prune uscate, vei reuși să te transformi o vreme într-o libelulă pe care sabia nu o poate tăia pentru că aerul bătut de aripile ei se face instantaneu diamant. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
drum spre casă de la spitalul Ashford de după accident. Strălucirea puternică a traficului, perspectivele solide ale terasamentelor autostradale și ale benzilor de circulație pe Western Avenue, anticipaseră această viziune indusă de LCD, ca și când rănile mele ar fi înflorit în acele creaturi paradiziace, oficiind uniunea dintre accidentul meu și acest elizeu metalizat. Când Vaughan mă îndemnă din nou să intru cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de umerii a două figuri arhanghelice, pe care să poată circula toate mașinile din lume. În zilele acelea ciudate, pe când îmi reveneam de pe urma excesului de L.S.D. și a morții abia evitate de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în trei cicluri: Animus, Anima și Animus și Anima. Psihia umană sugerează această distribuire a textelor prozastice e complexă, multiplă, eterogenă, contradictorie. În ea cooperează, se confruntă și se contopesc principiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care se poate desfășura în largul ei copilăria. Nu doar cea individuală, ci și copilăria umanității. Natura, codrul, marea, muntele restituie măcar temporar, măcar pe durată de ore sau clipe, celor ce știu să li se integreze, condiția umană primordială, paradiziacă. În imaginația tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suferit în timpul comunismului. A apărut de curând o carte de versuri (Visuri care dor, „din zbuciumul acestui secol“, Înmuguriri, Fălticeni, 2001) semnată de Petru Boroianu din care reiese exact contrariul, și anume că România era în acea perioadă o țară paradiziacă. În 1979, poetul se urcă pe muntele Ceahlău și contemplă Moldova. Iar ceea ce vede îl încântă: ‹ „Sub razele plăcute, / La Piatra, Săvinești, / Pământuri renăscute, / Zidiri ca în povești. / Bacăul din câmpie / Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare ca o țară paradiziacă, privilegiată de Dumnezeu: „România este țara aleasă de Dumnezeu pentru a începe mântuirea neamului omenesc. Pentru că a răbdat, a suferit, a apărat Europa, a jertfit oameni aleși, a arătat că are dreptul la lumină. În curând aici va fi singurul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-o pe la unsprezece ani. Iar dacă paradisul e asimilabil copilăriei Înseamnă că, Între cei zece și unsprezece ani ai mei, lumina Raiului a fost cea care s-a dus să asfințească undeva, nimeni nu știe unde. Copilăria, cu accidentele ei paradiziace, a mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai clar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
explică apelul frecvent la tonalitățile pamfletare: "Ar mai fi câteva lucruri de lămurit - zice un nene cu figura ca o carne. De pildă, lucrul acela grav despre care am auzit că începe să se transforme într-o apariție de tip paradiziac nonconformist, adică pre-postmodern, cum ar spune ăla care își tunde oile la lumina unui neon aproape roz." (pag. 25) Dimensiunea "Umbrella" rămâne, din păcate, doar un pseudonim pretențios al uneia din cele trei dimensiuni cunoscute ochiului. Ea nu se află
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
cruce de răstignire // dar într-o zi anume / fără să-l întrebe / călăii și-au legat victimele de catargul lui / gloanțele l-au scrijelit / sîngele morților l-a miruit” (Stîlpul condamnaț ilor). Regresiunea postulată de poet e una neconvențională. Starea paradiziacă pe care o invocă poate fi regăsită inclusiv în ființa unui copil autist, tulburătoare întrupare a unei angelități neomologate: „Copilul nostru seamănă cu isus / deși pentru vecini ele este/ un copil ca toți copiii / deși pentru profesori este un autist
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
Pavel Șușară Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul si asemănarea lui, că l-a făcut gol, adică fără J haine, împăcat cu sine și cu luxuria paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de al-teritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală care nu evită scepticismul ricanant, parodia paradiziacă. O filosofie cinică se contrage uneori în formule sentențioase: „Dar noi? In viermuirea lumii, cu țestele deshidratate ale morților în mînă, silabisind Divina Commedia" (ibidem). „Arta poetică" descinde din această perspectivă provocatoare, modelată în mod caracteristic dintr-o pastă teratologică
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
în care tîlcurile se mixează: „Da, sfîrșitul/ poate începe și așa, ca la mine, astăzi:/ cu o dimineață de primăvară/ înmărmuritor de senină,/ în care mugurii cîntă, explodează bezmetic,/ iar mirosul izbucnit din flori, din iarbă/ te cuprinde, te îneacă./ Paradiziac și nimicitor” (ibidem). Pe neașteptate se ivesc jerbele unor reverii în măsură a modifica energic realul decepționant ori a-l înlocui prin ficțiuni cu sens contrar, avînd rolul unor fabuloase expieri. Remontat, bardul visează un trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele. / rumegînd./ aici încep gemetele fecioarei cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
unui prieten și binefăcător, Haralamb Vona, îi adâncește fragilitatea și singurătatea, îl obligă la plecări precipitate. Arestarea și condamnarea sunt urmate de experiența închisorii, a șasea moarte îl transformă în fugar, pornit spre libertate, cu prețul plătit scump. Din Balcicul paradiziac și Bucureștiul coborârii în infern, Felix Kanmacher ajunge la Viena, iar deceniile de viață trăite aici seamănă cu un purgatoriu ce-l pregătește pentru ultima încercare. Periplul lui Felix Kanmacher din Pomerania în capitala României și la Viena este jalonat
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
estetica „ultimului” Steinhardt: Secretul „Scrisorii pierdute”, unde respinge teza unei lumi „infernale” la Caragiale în favoarea unei viziuni exaltate și care pleacă de la teoria „machiavelismului relativ” ca să ajungă apoi la apologia creștină a împăcării și a iertării, virtuți specifice unei lumi „paradiziace”; Dăruind vei dobândi, unde nu se sfiește, dinlăuntrul unui crez - deși asaltat de experimentalismul protestant, ori contrabalansat de sobrietatea elegantă a unui discurs marcat de puternice lecturi catolice - pătruns, totuși, de tainele și de spiritul Ortodoxiei, să își afirme credința
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]