7,370 matches
-
e o carte deopotrivă amuzantă, ca și provocatoare de meditație, comentariu mușcător la adresa societății de consum (merită amintită satiră la adresa modernei "medicine cu două viteze", cu servicii inutile pentru cei care plătesc bine și "aer, mult aer" pentru săraci), cu paradoxala nepotrivire între bunăstarea materială și goliciunea sentimental-spirituala, care nu se rezolvă decât dacă omul, cum ar spune Kierkegaard, vaelger sig selv i sin evige gyldighed (aș traduce prin "se alege pe sine însuși în ceea ce are veșnic valabil"). Excepțională traducere
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
care o așeza între Renan și Nietzsche; și are cea mai lirică idee despre țară, pe care i-am descris-o eu". Toate sunt părți elocvente pentru închegarea unui portret mai viu decât orice dată strict informativă. Ele dezvăluie trăiri paradoxale între limitele dintre planul trăirii profunde, tăcute, și aceea a unei clevetiri filosofice și cu accentuată aplecare spre comparativism. Un scriitor li-vresc căruia nu-i lipsește însușirea de a scruta simpatetic omul, de a face adevărate fiziologii. Portretele lui N. I
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea în elan apologetic și senzualitatea în substanță liturgică și în spasm profetic, tentat de lume, dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
baroc? Principiile de poetică transpuse într-un alfabet incontestabil baroc se situează, așadar, într-un spațiu al ambiguității, sînt suspectate, hărțuite de îndoieli, ceea ce s-ar zice că e o dezicere de sine a barochismului. De fapt, e o confirmare paradoxală a lui. Inconstanța, dedublarea, apostazia nu fac parte din regulile jocului? Stilul în chestiune nu se teme de contestări și nici măcar de... întreruperi. Avem a face cu un baroc sceptic care, prin autodetașare, ne înfățișează propriul său spectacol, unul radical
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
incapacitatea de gândire par să reocupe prim-planul scenei mondiale. Oameni altminteri inteligenți (și de-ar fi doar ei!), gen Pierre Bourdieu, Danièle Sallenave, Serge Halimi sau Claude Lanzmann -inteligențe cariate de vedetism, orgolii și complexe inavuabile - ajung în situația paradoxală (îl citez din nou pe J.-F. Revel) ca în ciuda privilegiilor, a invulnerabilității și a subvențiilor pe viață să n-aibă alt ideal decât distrugerea societății care le-a pus totul pe tavă! Anihilarea capitalismului și stoparea inițiativelor liberale au
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
glorie atât de perisabilă a armelor, niște invenții atât de mărunte în raport cu atomul dezlănțuit... În nici o țară din lume nu există un cult atât de mare și de sacru, ca al Franței, decisă să nu-și uite faptele de arme... Paradoxal, Franța, țară a Păcii. Când te gândești ce muzeu ar mai trânti Afganistanul terorist ieșit învingător în lupta cu SUA... De altfel, Parisul a închinat cea mai mare Piață a lui, Invalizilor, - însuși numele fiind decăzut și el, ruginit, ros
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului", care, numind Răul, îl exorcizează. Liviu Georgescu e un nume ce se cuvine urmărit cu toată atenția. Liviu Georgescu; Călăuza, cu un Cuvînt înainte de Nicolae Manolescu, Editura AXA, Botoșani, 2000, 174 pag.
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Nicolae Manolescu are în numărul 31/2002 al României literare un editorial care ar putea fi un foarte bun punct de pornire pentru o evaluare a literaturii de dinainte de '89 dar și o focalizare consistentă a trecutului imediat, rămas, poate paradoxal, ignorat, deși condiționează semnificativ percepțiile de azi. în textul cu pricina este o echilibrată explicație a unei atitudini editoriale, mai ales pentru noua față a revistei. Se simt deja schimbările de generație și, așa cum însuși Nicolae Manolescu recunoaște, e firesc
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
înfățișat într-o zi moartea. Din păcate însă povestirea reduce viziunea la decorativ și paradisul la cadouri scumpe. Iar rescrierea ei în 1996 nu face decît s-o subțieze. Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
integratoare, sau oricum sinoptică. Ca un folos secundar, din pasionanta confruntare a ideilor celor doi un cititor perspicace, dar poate mai puțin familiarizat cu psihologia analitică sau / și cu antroposofia va obține schițe destul de corecte ale acestor idei - în mod paradoxal, tocmai pe baza unei abordări complexe și aprofundate a două domenii de o subtilitate extremă. La vremea sa, titanicul Martin Eden își începea educația cu lectura unei cărți de teosofie a lui H. P. Blavatsky. E de presupus că personajul
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
viziuni energice, solare și antropocentriste, cu mijloacele grafice și picturale de o extremă delicatețe, cu lirismul profund al unei poezii sceptice, descrie, în ultimă instanță, o fizionomie artistică plină de paradoxuri și perfect solidară cu spiritul acestui veac, el însuși paradoxal. Albumul o dovedește fără echivoc și omagiază în același timp, dincolo de orice ostentație, un mare artist.
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
un spectacol; așa cum pare la fel de normal că peste tot se face teatru - pe trotuare, în piețe, în mijlocul drumului, în pivnițe, în poduri, în curți interioare, pe ziduri, în nișe din ziduri, în barăci, în grădini, în corturi, în biserici dezafectate... (Paradoxal, în acest context, tocmai în clădirea celui mai vechi teatru din oraș, din secolul 18, nu se mai face teatru, ci ființează o galerie de artă!). De la flăcări pe nări pînă la cel mai sofisticat teatru modern, de la saltimbanci medievali
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
animalele bolnave", sînt "caractere", nu felii de viață. Situate într-un soi de istorie "ieroglifică", ele nu evoluează, ci se ciocnesc haotic, principalul scop fiind extragerea unei "morale", o morală cu cîteva reguli bine stabilite, deși funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și a culturii în general, aceasta este o etichetă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Personajele par a fi prea concentrate să supraviețuiască traumelor vechi ca să le mai pese de ce se întîmplă în continuare în lume. Pascal ajunge profesor universitar în Cluj fără nici o problemă, Georgi muzician cu dese ieșiri în străinătate, Alexa rămîne ființa paradoxală, fragilă și puternică în același timp, cu un asumat aer retro, care umple viețile celor doi bărbați - perechea (primul) și prietenul (cel de-al doilea). După viziunea crudă, acuzatoare din prezentarea realităților trăite de generația părinților, după culorile tari din
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
presiune tematică sau conjuncturală. Deși așezată sub semnul jertfei, al sacrificiului, perspectivă care, în mod normal, ar fi trebuit să introducă la nivelul lecturii o notă ușor epică, dacă nu cumva una de-a dreptul discursivă, expoziția are, în mod paradoxal, mai curînd o dominantă melancolică și reflexivă. Compatibilitatea profundă a celor trei expozanți, fie în planul imediat al expresiei, fie în acela, mai îndepărtat, al atitudinii, este atît de puternică încît zonele de articulație dispar cu desăvîrșire, iar granițele dintre
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I se împotrivește însă într-un fel oarecum surprinzător, prin recursul la materia umilă, resimțită ca fiind cea mai reprezentativă și
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
orbirea obiectelor/ Și visez zăpada" (Poem șvariantăț). Drept consecință, poetul capătă înfățișarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se din unica armonie./ Să ajung la freamăt, ultim fetus/ Al spiței adevărate, fecunditate angelică" (ibidem). O anume elasticitate intervine în sfera relațiilor eului cu sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
redactarea romanului concomitentă cu desfășurarea subiectului etc.), repetată la nesfîrșit. Irită și lungimea proiectului, ajuns deja la al treilea volum și încă neterminat (deși fiecare dintre volume pare o variantă mai reușită a celui precedent). Maramureș are avantajul dispariției personajului-cititor. Paradoxal, o ieșire din scenă benefică... în Pont des Arts tiranica-cititoare îi face totuși un reproș dur: acela că deși se consideră un scriitor ratat, continuă să scrie foarte mult. Cantitatea trebuie să fie singura grijă serioasă a lui Dumitru Țepeneag
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
pagini, o cantitate uimitor de mare de informații, dar și o lectură proprie a legendei, tentantă, convingătoare, deși neașteptată, pentru că răstoarnă un raport ce părea mai mult decît evident: imaginea Părintelui Ioan nu este un rest de gîndire mitică, ci, paradoxal, o anticipare a descoperirilor din epoca expansiunii maritime de la sfîrșitul secolului al XV-lea. în Christian Death and Divine Foreknowdlege.Theophylact Simocatta's Agonistic Solution, Augustine M. Casiday propune, pornind de la întrebarea "Știe oare Dumnezeu ora morții noastre?", o analiză
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
din normă și din sacră, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de multe ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul unui fenomen sînt, în mod doar aparent paradoxal, evenimentele cu adevărat cruciale. În acest sens, nu insurgentul Duchamp, cel care a negat vehement arta muzeificată, a schimbat radical fața picturii moderne, ci provincialul Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Ștefan Nicolae Istoria politică a unui popor e biografia egoismului său, literatura însă este povestea existenței omenești". Acest aparent paradoxal aforism este menționat undeva în interiorul volumului recent apărut, "Europa națiunilor, Europa rațiunulor", pe care Grete Tartler ni-l propune prin editura Cartea Românească. Pare o sentință cioraniană, dar de fapt este un citat dintr-o lucrare a unui distins politolog
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
Marina Constantinescu Eugène Ionesco a deschis o ușă spre un alt fel de teatru. Deși accesul pare larg, deși sînt numeroase persoanele care se agită în fața intrării, deși nu există nici o restricție, ci aproape numai tentații, o stare paradoxală se instalează, pervers, triindu-i, pe nesimțite, pe adevărații creatori și spectatori. Cu alte cuvinte, mulți îi rîvnesc opera, puțini reușesc să-i pună în valoare conținutul. Citirea teatrului lui Ionesco - publicat integral de Editura Univers în traducerea nuanțată și
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
bogate și mai puternice decît Tescanii, înseamnă vreo cîteva luni iubire, în rest un lung șir de război între "genele" celor două clanuri. Pînă și copii sînt repartizați în două tabere în funcție de aceste caracteristici. Libertatea interioară, emancipare acestei femei provin, paradoxal, dintr-o puternică tradiție patriarhală. Un prim pasaj memorabil este relatarea propriei căsătorii. Părinții celor doi aranjează o întîlnire între familii. Maruca are 18 ani, Mihai, 34. Amîndoi simt că li se pregătește ceva, amîndoi protestează, dar destul de timid. De
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
ei, o destabilizare a cuvintelor ar deregla în chip fertil ordinea stătută a lucrurilor, ar "deparazita creierul", cum afirma un avangardist indigen. Dacă "limbajul poate și trebuie să fie smuls servituții sale", cum declara același Breton, miza o formează adevărul paradoxal, enigmatic, pe care ni-l poate livra poezia. "De multe ori, observă Simona Popescu, adevărul e paradoxal și poetic - adică deconcertant, sfidător sau aberant, așa cum apare el, în primă instanță, în planul cuvintelor. Acest adevăr devine vizibil la un moment
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]