38 matches
-
de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se pare, în acest sens, alegerea discursurilor de escorta de pe
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
linii foarte clare. Eu cred că nu au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de genul Soljenițîn... Paul Goma sau Dorin Tudoran, ca să aleg exemplele cele mai evidente, și-au exprimat, la un moment dat, dizidența mai cu seamă paraliterar, aș spune. E un lucru extrem de stimabil și care nu implică neapărat, de ce ar face-o?, lipsa valorii literare a operei lor. Pe de altă parte, dizident a fost și un mare poet ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana (mai ales
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Cosmin Ciotloș Într-unul din eseurile cuprinse în volumul pe care-l comentam săptă mâna trecută, Ion Manolescu deplângea, printre altele, dezinteresul cronicarilor față de așa-numitele genuri paraliterare. Aceștia, nota el, ignoră cu bună știință literatura științifico-fantastică, romanul polițist, cărțile pentru copii sau benzile desenate. Care, cel puțin prin popularitate, se dovedesc reprezentative sociologic. Și, de aceea, demne de atenție. Argumentul nu e de neluat în seamă. De ce
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
Fără să se plaseze confortabil în afara reproșului, Mihuleac atacă teatrul dinspre jurnalismul faptului divers, transformat de necesitățile pieței nu în relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Time out", recentul volum al lui Gherguț. Pretutindeni, fie că apare voluntar sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Documente (FID), cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor. Prefața a fost scrisă de Editura Vremea, probabil de Silvia Colfescu, care i consilier editorial. Facem, Întâi, mențiunea că, În a doua jumătate a anului 2013, am luat cunoștință de această carte paraliterară. În prezentarea puzderiei de exemple de schingiuire a limbii române și a adevărului istoric vom proceda după cum urmează. Vom scrie numărul paginii, urmat de citarea textului defectuos, iar În paranteză vom trece Îndreptarea agramatismului sau a informației false. Pag. 26
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă, iar în anii ’30 cîțiva foști avangardiști români (Geo Bogza, F. Brunea-Fox) vor ilustra cu excelență această specie modernă, scoțînd-o de sub incidența paraliterarului. Principii pentru timpul nou, cel mai important text programatic despre poezie al lui Ion Vinea, poate părea cititorului de azi o colecție de platitudini moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interzicea dlui E. Lovinescu să iasă din cadrul acelei «poezii epice» la care reducea sfera «prozei literare»”, pledînd totodată (pe urmele unui Mihail Dragomirescu, dar nu în spiritul lui) pentru lărgirea domeniului literarului prin includerea în categoria prozei a unor specii paraliterare: „Nimic din celelalte specii ale prozei literare, critică, memorialistică, ziaristică, oratorie, nu figurează între limitele acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma întotdeauna pe oameni. Absența ei - da. În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici singurătatea, nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii umane. Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Dicț. lit. 1900, 692-693; Marian Barbu, Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981, 128-131; Teodor Vârgolici, Scriitorii clasici și armata, București, 1986, 198-199; Faifer, Semnele, 211-212; Dicț. scriit. rom, III, 831-834; Ioana Drăgan, Romanul popular în România - literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001, passim. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
ea: care este specificul său, care sunt tendințele și valorile sale tipice? Răspunsul obligă nu numai la idei limpezi, dar și la opțiuni precise. În plus, ideea literaturii europene se cere gândită până la capăt, în toate implicațiile sale. Multe sunt paraliterare, inclusiv de ordin ideologic. Această reacție depășește cu mult obiectivele comparatismului strict academic. Termenul originar, goethean, Weltliteratur (Eckerman, 31 ianuarie 1827), care introduce și pune în circulație întreaga problemă, este plin de ambiguități. Se susține, în genere, că literatura europeană
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și al caracterului fondator de climat cultural, în ciuda șovăielilor începuturilor. Există însă și o fascinație în ceea ce-i privește pe "oamenii începutului de drum", cum îi numea Paul Cornea. Mircea Cărtărescu, în Postmodernismul românesc, atribuie fascinația pentru genurile minore, periferice, paraliterare drept o trăsătură a sensibilității postmoderne. Minorii alcătuiesc rama în care se văd cel mai bine marii artiști, există o întreagă fosforescență crepusculară, o stare de confuzie, de tatonare, de ezitări, o aranjare la linia de start, pe care mulți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]