106 matches
-
unor formulări ca acestea, ieșite parcă dintr-o mașină dereglată, nu e de altă natură decât cel produs de parcurgerea unor enunțuri într-un limbaj tehnic al căror cod nu l-ar poseda, precum cel juridic, de exemplu. Dar asemenea paralogisme apar în viață pretutindeni: în discursurile de orice fel, mai cu seamă în cel politic, în presă, în biserică, în literatură. Vidul de gândire și incoerența semantică se pot instala în orice domeniu, în orice stil. Odată cu vorbirea, prozele lui
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le exprimă. Din punct de vedere psihopatologic, ceea ce caracterizează formal „limbajul psihoticilor” sunt neologismele și paralogismele (J. Bobon). Ambele reprezintă deformații ale limbajului obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un sens diferit. Agramatismul, descris de Küssmaul, este a tulburare de ordonare sintactică putând merge până la forma stilului telegrafic. Paragramatismul descris de Bleuler, specific schizofreniei, este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezența următoarele elemente psihopatologice: egocentrism cu hipertrofia Eului care determină dezvoltarea orgoliului și a unor sentimente de personale superioritate în raport cu celelalte persoane, dispoziție incertă, cu neîncredere, tendință la suspiciune ostilă față de anturaj și interpretări răuvoitoare față de ceilalți, falsitatea judecății, cu paralogisme ireductibile, responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea paranoiacă se caracterizează prin următoarele patru trăsături fundamentale: hipertrofia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving. Redactorul de editură nu-i obligat să-l recunoască pe stupid. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
destul de bine meseria ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
început și a oricărei senzații. Dar „posibilul” generic al instituirii invocă o potență pe care este obligatoriu să o chestionăm aici. Impresia originară fondează orice percepție secundă în aria sensibilității, dar nu s-ar putea spune, fără a comite un paralogism, că se întemeiază pe sine. Referirea la sine a impresiei originare nu echivalează cu o autofondare și, mai ales, nu este opera tautologică a impresiei înseși. Noutatea cu care orice impresie apare revendică, prin caracterul ei sintetic, o altă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai întâi disciplina războiului nevăzut. Astfel, Crucea devenea o critică a fraudei populiste la care s-au dedat atât actorii cosmopoliți ai faimoasei pax romana, cât și regizorii cinici ai naționalismului religios. Smerenia este marca paradoxală a regalității mesianice. Refuzând paralogismele lașității, adevăratul conducător își asumă riscul morții. Crucea, prin urmare, atinge nu doar efectele, ci însăși cauza răului universal 1. Vertebre patristicetc "Vertebre patristice" Noul Testament devansează, prin urmare, cu aproape două mii de ani sentimentul european al ororii față de cruzimea războaielor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sunt condiții sub care esperiența este [2cu]2 abia cu putință și se presupune pe tăcute existența lor ca să putem judeca ceva. A crede că mintea și lucrurile ce ea le pricepe stau în raport de cauză și efect constituie paralogismul numit cum hoc, ergo propter hoc și e egal cu judecata aceluia ce văzând o moară mișcată de râu ar zice că moara-i cauza apei sau apa-i cauza morii, și aceasta pentru că acțiunile (apei și a morii ) stau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ești sau nu convins că plouă. Puțini autori ar merge totuși pînă într-acolo încît să creadă că legile generale descoperite corespund unui adevăr etern. Aceste legi sînt doar aproximări și rămîn axiomatice, adică imposibil de verificat. Falsificaționismul combate două paralogisme sau erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
faptul că bine cunoscutul principiu grician al cooperării cu maximele cantității, calității, manierei și pertinenței informației a fost sistematic transgresat; principiul calității (al informației veridice, verificate prin încrucișarea surselor) a fost înlocuit de zvonuri, atacuri la persoană, știri catastrofice și paralogisme blamate de retorica antică și modernă, (argumente ad hominem, petitio principii, argumente ad populum ca în presa naționalist-extremistă). Principiul pertinenței este adesea sabotat mai ales în interviuri (ignoratio elenchi ignorarea întrebării în dialogurile electorale, ca și în dezbateri, mese rotunde
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi și reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea noologică, la care face referire Horațiu atrage atenția supra unui
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ne Înșeală uneori, am plecat de la presupunerea că nu există nici un lucru așa cum ele ne fac să ni-l imaginăm, fiindcă există oameni care se Înșală În raționamentele privind cele mai simple chestiuni de geometrie și comit În acest sens paralogisme; considerând că eram supus erorii ca oricare altul, am respins ca false toate argumentele pe care le luasem mai Înainte drept demonstrații; În fine, considerând că aceleași gânduri pe care le avem când suntem treji, pot să ne vină și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
gramatologiei în înțelesul lui Derrida îi atrage atenția și criticile. Utilizarea termenului de écriture în două sensuri, cel curent și cel de archi-écriture conduce la transferarea caracteristicilor uneia asupra utilizării celeilalte, astfel încât întregul demers derridarian poate fi pus sub semnul paralogismului: "am putea emite câteva rezerve în ceea ce privește structura logică a argumentării în favoarea existenței gramatologiei în sensul lui Derrida. Ne dăm seama cu dificultate de ceea ce ar putea fi demonstrat vreodată printr-o structură argumentativă de tipul: pentru ca să fie A, trebuie să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
procesul extins de cunoaștere. Această unitate, pe care Kant o descrie că "vehicul al tuturor conceptelor" (1933, p. 329), nu este nimic altceva decât o iluzie intelectuală. În consecință, toate adevărurile a priori legate de "eu" devin, în virtutea necesității, simple paralogisme. Cu toate ca o persoană este forțată să reflecteze la ea însăși în forma unei unități fundamentate, acest aspect nu poate și nu trebuie validat în mod obiectiv. Kant nu are altă soluție decât să admită că unitatea conștiinței este percepută ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și paralogisme, prin surrealism și Art Nouveau și pop și op, și imaginam geneza unui formidabil animal de lumină galbenă, un fetus cu diamant în frunte, pornind de la dubla elice, cu baze purinice și pirimidinice, înălțată în piața Bucur Obor {"peste Bucureștiul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează o întreagă viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul unui paralogism voluntar, cu trimitere la domesticul simplist: "Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu persuadabil și, de aceea, pune în mișcare un întreg arsenal retoric, de la tonul inflamat și gesticulația care frizează ridicolul, la falsa argumentație prin paralogism și inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția și comunicația) imprimă discursului accentele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și jumătate), lipsa talentului literar și dramaturgic, "imaginația mucegâie", de data aceasta însă în termeni extrem de duri, în care admonestarea directă, insulta, epitetul și comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește aici: conținutul citatului incriminant va fi reiterat, strategic, în text, prin două paranteze ce stârnesc râsul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cazul "Occidentului", referentul pentru care, în concepția lui Fukuyama, presupusul sfârșit s-ar fi împlinit)" (Gabriel Troc, op. cit., pp. 171-172). 464 În cuvintele lui Bell, "sfârșitul ideologiei, ca o perspectivă istorică, nu este sfârșitul istoriei, iar sfârșitul istoriei, ca să completez paralogismul, nu este sfârșitul ideologiei" (Daniel Bell, "The resumption of history in the new century", în op. cit., p. xii). 465 Idem, p. xxvii. 466 Ibidem, p. xix. 467 Steve Fuller, Philosophy, Rethoric and the End of Knowledge: The Coming of Science
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este efectul paralogismelor cauzate tot de incultura și inabilitatea comunicațională: Că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, căci nu ne-au mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat să nu moară de viu [...] și după ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial". Pe de altă parte și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează comicul prin paralogisme 121 ale spunerii, de tipul ,,Cuțitu os" sau ,,Pupat toți piața independinți" (Telegrame). Așadar agramatismele constituie marca cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este deja întocmit de Marta Petreu în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar din cauza lipsei de instruire (de exemplu, de reclamanta Leanca din Justiție), din semidoctism (cum e cazul "pedagogului de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]