899 matches
-
un ecou puternic taman în Teleorman, teritoriul lui Moromete... Același noroc intervine la țanc, și de astădată, determinând așa-zisa recenzie să devină de fapt obiectivă, fără voia mea. Cititorul știe prea bine că }oiu nu a fost niciodată un paranoic, un nebun, un lăudăros deșănțat, un ins complet lipsit de bun simț... Totuși,... sau tocmai de aceea, convins că nu voi avea de suferit cine știe ce judecată severă, risc, publicînd, cu învoirea tacită a prozatorului încă neînțeles, Ion Șerban Tomșa, pe
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
necontenitei și tot mai accentuatei represiuni comuniste explică, în opinia lui Vladimir Tismăneanu, și „tranziția problematică” a societății românești de azi. Sechelele bolșevice n-au fost eliminate cu totul nici în clipa de față, când garda a doua a național-comunismului paranoic ceaușeștian continuă să joace roluri de prim-plan pe scena politică a țării. Serviciile secrete execută în continuare partituri de mare virtuozitate, continuând să fie aliați de nădejde ai puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
viitor neplăceri, dl. Pintilie s-a situat pe poziția iubitorului de abstracțiuni, pentru care pasiunile, suferințele și dorințele umane sunt demne de tot disprețul. Dl. Pintilie e imbatabil pentru că nu se depărtează nici un milimetru de la legea și logica auto-suficientă și paranoică a instituției care-l plătește. Nu știu dacă viața de subterană a oricărui arhivar, cultul comploturilor și-al clandestinității au făcut din acest istoric încă tânăr unealta perfectă a Securității. Fie că-și dă seama, fie că nu, asta este
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o producție de cenaclu de elevi: “ Și iar gestul de a grația/ frunzele de mesteacăn.” Alte poezii Pe o
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
Simona Tache Colegul meu Mihai Radu, de la Cațavencii, a alcătuit aici un top 4 al comentatorilor de articole. Dați-mi voie să îl completez: Comentatorul paranoic. E sufocat de indignare pentru că l-ai pus să apese pe un link. Îți explică nervos că nu permite, nu acceptă să fie păcălit, nu suportă să fie dus de nas și nu admite să fie manipulat. Îi citești comentariile
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
melodiilor cântate de beatles o dată pe săptămână fugeam de la liceu în pauza mare la chioșcul-de-difuzare-a-presei să-mi astâmpăr foamea transcendentală cu rl jubilam alături de mircea toma&co la textele lui mhsimionescu după ce paranoicul din fruntea țării importă politica extremist-orientală a paranoicului din peninsula coreeană rl îmi insufla curaj contra grobianismului generalizat revista mi-era scut pe timpul ședințelor de îndoctrinare cu vorbitori vehemenți agramați gata să-i linșeze pe bărboșii-pletoși sau pe junele în mini-fuste arsenalul meu primea întăriri: revista steaua iar
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
evidente, dar și foarte accentuate, uneori pînă la caricatural, pot fi totuși în mod cert puse în seama Ťactualitățiiť istorice și socotite aluzii transparente la realitatea imediată. Printre colegii de balamuc ai Ioanei se află astfel Ťmarele M.S.N.ť, un paranoic autor de doctrină de salvare a lumii ce preconizează crearea unui Ťmodel uman finitť, specie de om nou și certă aluzie ideologică. ŤMarele M.S.Nť este însă un psihopat oficial, ca pacient al stabilimentului psihiatric el este un bolnav omologat
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
scrie. Și, iarăși este bine că este așa pentru că altminteri ce-am face cu François Villon, dar cu Céline și Ezra Pound?... Din fericire, repet, opera nu depinde de lașitățile, căderile morale, viciile omului biografic, eului superficial. Ezra Pound era paranoic, Dostoievski a fost cartofor și epileptic, Hölderlin -schizofrenic, Gide, Proust, Montherlant și Genet - pederaști, Drieu de la Rochelle a acceptat nazismul și, spre sfârșit, elogia stalinismul, Jarry și Artaud au murit nebuni, Poe era alcoolic și a sfârșit într-un șanț
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
mare pentru aparatul propriu de securitate. În ciuda faptului că asupra lui Stalin nu s-a înregistrat nicio încercare de asasinat, frica unui tiran a căpătat proporții patologice: de pildă, pentru deplasarea la Potsdam (iulie 1945), Beria a organizat un "dispozitiv paranoic de securitate", cel mai minuțios din istorie: în afară de gardă personală ce numără 900 de oameni, deplasarea cu trenul format din 11 vagoane era supravegheată de 11 avioane de vânătoare, iar pe teritoriul german la fiecare kilometru parcurs erau postăți 15
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
miez și haz. întrebat dacă, punînd atîta preț și umor, nu e luat drept neserios, aniversatul răspunde: Sigur că sunt luat drept neserios! Nu am deloc succes la încruntații preocupați și la solemnii găunoși. Ocolesc, la limita evitării oricărui pericol, paranoicii gri și chiuretați la zâmbet. Mă panichează cei care umblă cu soclul lor sub braț și, în clipa în care te întâlnesc, urcă pe soclu și îți vorbesc sub formă de statuie. Mă plictisesc de moarte noii funcționari care zâmbesc
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme, constat că textele îmi sunt citite cu lupa. Dac-aș fi paranoic, aș țopăi de fericire: Ia uite, dom'le, ce valoare am! Ia uite, până și ultima silabă scrisă de mine e luată în serios! Ce important am ajuns! Fiind, prin natura mea deloc expansivă, sceptic în legătură cu lucrurile pe care le
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
protagonist pe Telemah, reia la alt nivel tema violenței. Fiul lui Odiseu apare ca o făptură monstruoasă, din punct de vedere fizic și moral. El nu este numai uzurpatorul și defăimătorul ascuns sub falsul nume de Ulise, ci și tiranul paranoic care pune în practică lecția de cruzime și barbarie dată de zeii înșiși sau propagată de aezi în relatările lor despre figuri mitice și eroice ca Prometeu, Sisif, Dafne, Faeton, Icar, Belerofonte etc. Își măcelărește supușii, comandă torturi diabolice inspirate
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
european sunt îmbrățișate entuziast de cvasiunanimitatea populației din Șerbia? Încerc să mă transpun - și nu mi-e ușor - într-o situație ipotetic similară a României de pe vremea lui Ceaușescu. Am fi fost noi la fel de solidari cu un dictator deschis antidemocratic, paranoic, megaloman și, finalmente, criminal? Mi-e greu să cred acest lucru. Din nefericire, în acele vremuri Occidentul încă nu realizase cât de primejdioși pentru propriile țări sunt "popularii" dictatori, demenții aleși întotdeauna cu procente ce nu scădeau sub 99 la
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
institutului, oameni crescuți în cultura capitalisto-mosierească. Noi trebuie să ne lepădam de o astfel de cultură" (p. 78). Un referat asupra revistei Cum vorbim critică "analizarea a nenumărate cuvinte triviale", precum chilipirgiu, chiulangiu, pilangiu etc. Discursul cu aspectul cel mai paranoic - asupra căruia ar trebui să revenim pe larg - e provocat de analiză citatelor din dicționar, precum și a temelor și a succesiunii articolelor din reviste. Oricum, merita să fie scris capitolul lingvistic dintr-o istorie a dictaturii și a cenzurii: istorie
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
asaltați de imperative, ascultă!, stai!, fă!, spune! etc. Rigiditatea extremă a mediului social, vizibilă de la relația dintre individ și funcționarul public, de exemplu, pînă la aceea dintre părinte și copil sau profesor și elev, a creat fie obedienta, fie dedublare paranoica de tipul azi că el și fă că ținea. Copilul/elevul ideal este cel care ăascultă". Asculta și repeta papagalicește, în cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
aparatul jandarmeriei și al serviciilor secrete, ca să nu mai vorbim de armată particulară a lui Miron Cozma, Vadim a profitat de prezența la microfonul Parlamentului pentru a-și prezenta un fel de pseudo-proclamatie către națiune. Ce s-a ales de paranoicele sale vise, vedem acum. Minciună și agresivitatea. Strâns cu ușa, Vadim Tudor invocă, îngerește, "hărțuielile și șicanările" ultimelor săptămâni, care l-au dus în pragul cimitirului. Nu exclud că lucrurile să stea chiar astfel, iar Vadim să fie cu adevarat
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
și prostia lor au putut să-și imagineze că un astfel de individ urmărește altceva decât propria îmbuibare, puterea dictatoriala (exact ca-n propriul partid!) și reîntoarcerea țării la vremurile în care nu se auzea decât glasul gângav al unui paranoic școlit prin mahalalele bolșevismului. Pentru râul făcut țării, pentru scuipatul respingător azvârlit birjărește în obrazul atâtor nevinovați, a sosit vremea că Vadim Tudor să dea socoteală. Să sperăm că de data aceasta securistimea oploșita (după spusele unui senator țărănist) la
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
găsit soluția transmiterii concepției sale despre lume prin ingurgitarea unor pilule. Intelectualul care lua o astfel de pilula înceta să mai fie adeptul artei formaliste și abstracte, își pierdea interesul pentru sex și droguri și, dintr-un anxios, destrăbălat și paranoic, devenea un autor sănătos, senin și popular, preocupat de viață maselor largi. Două decenii mai tîrziu, Czeslaw Milosz a folosit murti-bingismul că o metaforă capabilă să explice convertirea scriitorilor polonezi de după război la comunism. Cartea este celebră și a apărut
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
în alții, doar anonimi că boabele în ciorchine puteam supraviețui "infiltrării agenturilor", "atacurilor dușmanilor dinafară și dinăuntru" etc. Că partidul comunist era o formațiune mafiota, în care baza trudea prostește pentru cele câteva căpetenii de la vârf, iar conducătorul - un analfabet paranoic, erau detalii cu totul nesemnificative. Într-o formulă de-o vitalitate surprinzătoare, aceasta concepție a supraviețuit pe vremea lui Iliescu (spre a pali, ce e drept, în ultimul an al dominației sale), si tinde să renască azi, sub Emil Constantinescu
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul comic al vieții face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
negreșit, o previziune inteligentă de om cu clarviziune politică. Sigur, PNȚ, împreună cu PNL, nu se poate opune politicii lui Antonescu. Pentru Maniu "națiunea noastră nu trebuie să facă nici un act de solidaritate cu fascismul și hitlerismul", Antonescu fiind "un ambițios paranoic, devenit un instrument docil în mîinile nemților cu mult înainte de abdicarea lui Carol. Cu acest om nu se poate încheia nici un acord, fiind un om fără cuvînt". Apoi au început să se arate roadele statului național legionar, jafurile practicate de
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o nouă istorie, întru
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
1990). Lista poate începe cu hipocoristicele ambigue (prudent minimalizatoare) de dinainte de 1989: (Nea) Nicu, Bibicu', (Nea) Puiu, (Nea) Titi, cu desemnările familiare dar respectînd sistemul - Șefu, Tovarășu' -, cu o poreclă depreciativă bazată pe asemănarea fonică, Ceașcă, sau cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice vehiculate în decembrie 1989 au produs desemnări efemere - Dictatorul, Tiranul - precum și stabila substantivizare ironică a adjectivului celui mai frecvent, Odiosul, redusă în glumă, prin anii 1992-1993, la hipocoristicul Odi (Ody). Denumiri parodice, preluînd discursul adulator
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]