59 matches
-
Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-și încasează paraponul; Când ne prindea o burniță târzie Umblam ca niște paparude La furat de struguri sau de dude Nepăzită când găseam vreo vie; Cădea seara ca un chilipir: Frânți, peste saltelele de paie Ne cosea mama ce putea din straie C-
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
de drepturile lor, deseori drepturi necuvenite (ex. ajutoare sociale nemeritate și pensii procurate pe căi dubioase), care realmente își vând votul sau atomul de putere cetățenească pe un blid de linte și apoi o șterg în străinătate când constată cu parapon că li s-au îngrădit drepturile strict necesare pentru continuarea unui dulce trai parazitar. Firește că ajunși în străinătate, toți aceștia nu uită să acuze România de inutilitatea vieții lor, dar nu-și uită nici faimoasele năravuri certate cu legile
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora așa de mult la moșie! Doru, când o auzea, plângea și el. Își adora nevasta, și pe cit îl costa de mult paraponul pe care i-1 arăta, pe atât îl mișca atașamentul ei de locul unde au fost așa de fericiți. Cu materialul ăsta de informații, Mini însoțise pe Lina la Prundeni și cu promisiunea căi ea nu va avea să facă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele mână, la ghișeul Simfonicelor. Era Nory, cu apucăturile ei. - Mergem azi amândouă la Elena! Mi-a spus cu parapon că n-ai fost încă niciodată. Și cum Mini se codea: - Acum, devreme, după dejun, până când e singură și liberă. Când începe programul, nu se mai poate sta liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care nu se poate cruța; era un noroc că funcția ei casnică îi dă atât de lucru, pentru a o distrage de la cele mai mari necazuri. Mini crezu că e vorba de Mika-Le, dar Elena începu a recapitula, cu mult parapon, sentimentele ei filiale pentru Doru, buna lor înțelegere de totdeauna și conchise că nu ar fi putut crede niciodată că ar putea exista între ei discordie, că nu admitea o ceartă între tată și copil, cu atât mai puțin între
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui, dracu’ știe de Turcia! - Bine, da la Țârțâc nu făceai tot asta? - Te rog, moș Țârțâc nu m-a pus să mă prostituez pe bani!! Zina îmi întoarce curul și pleacă spre camera ei, lăsându-mă să meditez. Prinsese parapon pe doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind la femeia care aseară i-aruncase la veceu conținutul sticlei de vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă nevindecate, are parapon pe patronul care-i cheamă la muncă în ziua de sărbătoare, dar răbufnește numai după ce-a înjumătățit conținutul păhărelului. Păi înainte, domnu’ (începe iar Viner), de-ntâi mai, de armindeni ieșeam la iarbă verde cu familia, cu copiii... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vremea lui Caragiale. Obsesia era aceeași ca și în timpurile noastre : satira dramaturgului „aduce atingere imaginii naționale”, adică onoarei de familist a fiecărui bun român. Caragiale a devenit „contemporanul nostru” de-abia mai tîrziu, afirmația fiind făcută, de regulă, cu parapon vindicativ : sîntem un neam de Mitici, a zis o și marele Caragiale ! Bietul Mitică... Pe de altă parte, miti(ci)zarea contemporaneității românești ține de un proces firesc al memoriei sociale : „contemporaneitatea” unui autor paradigmatic nu se preia ca atare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cunoștinți și aventuri așa de însemnate și care păreau a ispiti așa de mult pe Lică. Așteptase însă cu nerăbdare vizita următoare ca să afle ce-a mai fost. Zilele treceau și Lică nu mai venea. Pe măsură ce întîrzia, Siei îi creștea paraponul asupra acelor străini, ca și cum numai ei puteau pricinui lipsa lui Lică. Se pregătea să-1 primească cu bosumflări și cu răutăți despre acei "boieri mari". Chiar pe ploaie Sia, de altfel impermeabilă, ieșise din nou în poartă până târziu. Își zisese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim predica astfel fetei într-un stil care nu era deloc cel al lui Lică, riscând minciuni foarte bine înrudite însă cu adevărul. Sia nu știa să facă distincții. Așteptase pe Lică și nu venise. De la nădejde trecuse, brusc, la parapon. Nu se îndoise de cele spuse de Rim. înțelesese bine două lucruri: că Lică avea acum alte socoteli și că pe ea o lăsa moșului. Mâhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărâma în blocul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tău cel otrăvit. No. 38 Tot de dor, de dor, de dor, Tot de dor văz c-o să mor, Tot de dorul unui ce N-am cui spune pentru ce, O să mor să mă sfârșesc Și om tainic nu găsesc Paraponul să i-l spui Și focul să mi-l răpui. No. 39 Puiculița mea iubită, Ce ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și-i porunci să invite pe domnul Tudorel să nu plece în oraș înainte de a-l vedea, în birou. Servitoarea stătu puțin năucă, neînțelegînd de care Tudorel era vorba, și nu se dumeri decât când Ioanide o lămuri cu oarecare parapon că e vorba de domnul Doru. ("Iată, pufni el în sineși, un nume stupid! Doru! Ce vrea să zică lipsa de gust onomastic! Cum o să descopere un Doru Cuba ori Filipinele? Astfel de nume apasă ca o fatalitate, dizolvă personalitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În fond, digresiunea Gaittany îl scosese din prezent și-l întorsese la preocupările lui utopice. Ioanide construia în imaginație, găsindu-și în această ocupație liniștea spiritului. Paraponul împotriva lui Gaittany avea o cauză recentă. Acesta din urmă aflase de la alții de proiectele lui Ioanide și, ambalîndu-se subit, după obiceiul lui, ceruse insistent să le vadă. Arhitectul nu făcea caz de schițele lui, nici nu le populariza, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
calitate care să-mi dea dreptul să mă supăr. Am fost afectat. - Ei bine, ești afectat. Recunosc că am o vină. - Credeam că am fost înțeles. O schimbare așa de bruscă... (Aci Pomponescu nu putu scăpa de un gest de parapon stilat.) - Totul e un nimic, zise Indolenta, e mai mult o aparență. Am să-ți explic. - E mai bine să trecem peste această discordanță, din moment ce spui că n-a fost nimic. Să deschidem un capitol nou, dacă îngădui, dacă am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete. Vezi tu drumul ista? Cât îi de lung și cât îi de lat, tot îi al tău!” Costache a înțeles cam încotro bate vorba ei și a plecat în lungul drumului spre Bucium. Nu a trebuit să mergă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la un moment dat, acea lume "scoasă din țâțâni" din mahalaua caragialescă: Așa cum era de așteptat, tot vioara întâi era cea pusă pe scandal. Răgușită, țâfnoasă, plină de parapon că nu ajungea să scoată o singură notă fără ca viola și violoncelul să o îngâne și s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins. Nu mai era absolut nimic de spus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit, mai era vreme de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist din naționala Braziliei, năzuind, prin noapte și prin zăpadă, în direcția unde bănuia că ar fi halta de la Sans-Souci. Crucindu-se de paraponul nejustificat și de hachița oaspetelui, ce i se păruse blajin, cum se cuvine să fie moldovenii, Bibi Bleotu, abia într-un târziu, se strădui, înjurând furios, să poruncească depistarea șoferului de la jeep, pentru ca să-l expedieze în urma lui Vladimir. Mofturos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai gândească și la ochii lumii. Ce deziluzie! Ce dezamăgire pentru bietul d. Vernescu, care se vede că la Mazar Pașa a fost luat de bani buni basmele finanțiare ale actualului ministru de finanțe! Să lăsăm însă d-o parte paraponul dezamăgiților frați de la Mazar Pașa; ceea ce este adevărat este că proiectul pentru prefacerea legii monopolului, a cărui cădere iarna trecută în Cameră a fost un adevărat scandal constituțional, astăzi, modificat așa cum zice organul d-lui Vernescu, s-a prezentat din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șubrede, efecte de microfonie, fire răzlețe ale stației de amplificare etc.) Nu poți să nu te gândești că toate acestea sunt, între altele, și efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-și evalueze matur efectele. Se vorbește cu atâta incult parapon despre religie, încât nu e de mirare că tot ce ține de sfera ei amenință să sucombe în barbarie comportamentală și ignoranță. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiți să reacționeze adecvat. Învățământul religios e practicat, adesea, la un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fond a vieții noastre publice. Am văzut parlamentari anonimi, absenți până acum din spectacol, căpătând glas, ieșind la rampă, pentru a exersa răgetul și huiduiala. Ziariștii și analiștii nu puteau nici ei rămâne imuni la această epidemie de trivialitate și parapon. Se înfurie, trag din toate pozițiile, savurează participativ desfrâul. Nimeni nu e dispus să rateze prilejul de a se înnămoli. Faptul că, în asemenea condiții, țara își menține, totuși, linia de plutire e un miracol, un dar nemeritat și, probabil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]