142 matches
-
--- Cu 2070 de ani în urmă, cel mai mare orator și filosof latin, Marcus Tullius Cicero, a fost ucis de oamenii lui Antonius pe când se pregătea să emigreze în Grecia. Ștrangulat și apoi decapitat de Herennius, un paricid pe care Cicero îl salvase de la moarte, în urma unui răsunător proces, a primit, se pare moartea cu seninătate. Sursele istorice îi atribuie mai multe cuvinte, dar aceeași liniște sufletească în fața inevitabilului. Își făcuse mai mulți dușmani decât oricare dintre contemporani
Moartea lui Cicero () [Corola-journal/Journalistic/3432_a_4757]
-
la V. Voiculescu - viața și supraviețuirea, N. Steinhardt, între ispitele literaturii și cele ale credinței, Jurnale, jurnale, jurnale, Generația ezoterică, Ieșirea din subterană, G. Călinescu în „era nouă”, Un profesor pentru toate anotimpurile sau la Bacovia: ofertele subteranei și Arta paricidului la români. Pe de altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru și Provincie și, implicit, reevaluând potențialitățile
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
surprinzător, foarte "rusesc", al starețului, fără să o contest, pe mine nu mă satisface. Da, e adevărat, gestul monahului a fost profetic, peste jovialul și turbulentul ofițer urma să se abată o mare nenorocire, acuza unei crime, cea mai gravă, paricidul, de care nu era vinovat, deși indici serioși pledau în defavoarea sa, dar... în final, se mai întâmplă un fapt, mărunt, pentru un cititor ocazional, dar pentru mine, el, acest detaliu, a prins o maximă importanță; și anume, Mitia, deși profund
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos! Numai calomnia slugilor voastre Îl zugrăvește ca pe un paricid, dar sunt doar vorbe În vânt, rodul intrigilor voastre! - Ce știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te fi născut, pe când erai doar o nesemnificativă posibilitate În mintea insondabilă a lui Dumnezeu? Ce știi dumneata despre ceea ce, peste veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot. Paricidul combinat cu suicid se dezumflă în ultimul moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
22 decembrie '89 și sîntem (aproape) cu toții beneficiarii acesteia. Megalomania cîrpaciului analfabet a mers pînă în buza glonțului, nenorocitul crezînd probabil că moare ca un erou. Ne-a rămas însă pe cap un alt personaj, un fel de fiu adoptiv (paricid, totuși), măcinat de aceeași megalomanie, nițel mai abil disimulată, care de zece ani ca avînd mandat de moștenitor și cu sprijinul părții ignare a electoratului nu lasă țara să-și găsească drumul la care a sperat în anii terorii comuniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl vede pe Francesco tremurând și declară că Dumnezeu îl șomează să dea socoteală pentru crimele comise. Francesco răspunde cu o întrebare: “Ce poate Dumnezeu să-mi facă? Care dintre păcate este considerat de El cel mai grav? “ Moser răspunde: paricidul și fratricidul sunt cele mai grave păcate. Francesco îl face pe preot mincinos în timp ce Moser îi spune că spiritul uman nu poate concepe astfel de crime. Arminio se precipita în încăpere anunțând că palatul este atacat. Francesco ordona tuturor din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rezolvă Justiția suverană, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. (Chiar și pe cele pe care nu le rezolvă.) 6. Urmări: Nu există. Uluitor! Rarisim! VII. Probleme de încadrare: paricid sau fratricid? 1. Avertisment: Educația și instrucția reprezintă parametrul cel mai supus modificărilor social-istorice. Motivațiile se schimbă, frumosul și urâtul își modifică de asemenea, cu timpul, accepțiunea, binele și răul la fel, dialogul cu eternitatea își transformă mesajul, dându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
proprietățile templelor. Poporul nu va reuși să îl alunge, când va ajunge la capătul puterilor de suportare, ca pe un „fiu” nerespectuos, pentru că acesta se va apăra cu arme, lovindu-și „tatăl” fără nici un regret, arătându-și adevărata față de „tiran paricid și rău purtător de grijă al bătrânilor”. Astfel se arată a fi tiranul și ajungerea la tiranie, și așa și poporul care a fugit de „fumul robiei oamenilor liberi, a căzut în focul despoției sclavilor; el a schimbat acea libertate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și definitiv al rațiunii. Arhetipul său stă în ratarea completă a realului și nediferențierea lui de închipuiri și vise: „el este acela care, treaz fiind, este așa cum am văzut că este omul în vis”. Faptul că dorințele tiranului gravitează în jurul paricidului și incestului semnifică însăși pulsiunea nediferențierii, surprinsă atât de originar de Platon în imaginea bestiei cameleonice și policefale, din genul lui Cerber, al Scyllei, sau Chimairei, monștri în care genurile animale sunt încă nediferențiate. Însă Platon sesizează că tirania nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
maniera în care poate opera cu adevărul și falsul, dar nu poate decide asupra naturii lor. Pentru aceasta, pe lângă pura cunoaștere a adevărului, Platon trebuie să întemeieze valoarea logică a negației, sprijinită pe existența relativă a neființei. Putem privi, astfel, paricidul filosofic al dialogului dintr-o nouă perspectivă: teza eleată a existenței absolute a ființei trebuie restrânsă în sensul în care domeniul ahileicului (analogic prin atributele sale, așa cum am arătat mai sus, cunoașterii ființei eleate și accesului la Câmpia adevărului) trebuie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distinge de ceilalți (nu spun de ceilalți extremiști, ci de toți ceilalți). Aceasta este înspăimântătoarea noastră justificare. Părintele Zosima (literatură pentru literatură!) a știut imediat să-l deosebească, printre toți cei care erau adunați în celula sa, pe Dimitri Karamazov, paricidul. Atunci, s-a ridicat de pe scăunaș și s-a dus să se prosterneze în fața lui. A făcut-o (așa cum avea să-i spună mai târziu celui mai tânăr dintre frații Karamazov) pentru că Dimitri era destinat să facă lucrul cel mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
întâmplările și motivele obișnuite (magnetofonul folosit de criminal pentru a transmite somații și a reda zgomotul produs de o mitralieră), nici demersurile ingenioase privind descoperirea obiectului cu care fusese săvârșită crima. Acuzatul din camera 13 (1973) are în centru un paricid, vinovatul fiind, și în acest caz, descoperit după multe peripeții. SCRIERI: Consemnele necesare, București, 1969; Drumul spre solstițiu, Cluj, 1970; Asasinul coboară cântând, Cluj, 1971; Acuzatul din camera 13, Cluj, 1973; O ramură deasupra ierbii, București, 1975; Zăpada din anul
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
se mai datorează două scenarii de film, Școala cea mare și Paiața sau Angela cu ochii de azur (după romanul Baletul mecanic al lui Cezar Petrescu), precum și o revistă, Bimba-Bimba, singurul text reprezentat în timpul vieții sale. Monologul de înrâurire pirandelliană Paricidul („Revista Fundațiilor Regale”, 1947) instituie un pariu esențial în dramaturgia autorului, și anume între „viața reală” și „viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
infracțiuni în raport cu legea care protejează viața socială: cerșitorie, debili mintal, imbecili, demențe, ASC, vagabondaj, psihopați, psihastenici, melancolici, epileptici, schizofrenici, PGP; b) crime și delicte contra persoanei: - crime capitale: homicid involuntar - alcoolici, epileptici, maniacali, schizofrenici; homicid cu premeditare - paranoici, ipohondrici, delirant-halucinatori; paricid - psihopați amorali perverși, debili mintal, PGP; otrăvitori - psihopați, isterici; infanticizi - psihopați sadici, melancolici anxioși; - lovituri și răniri - paranoici, alcoolici, epileptici, PGP, demențe organice. - atentate la moravuri: exhibiționism - PGP, demențe senile, maniaci; violatori - schizofrenici, epileptici, psihopați, impulsivi sadici; necrofilie - imbecili, masochiști
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se încolonează, prin complicitatea la crime sau la asasinat moral, Marcovici, Paramon, Gotlieb, Zoli și Tibor Antal, procurorul care, fără intenția expresă de a-l preda călăilor, a deconspirat ascunzătoarea unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili să își înfrâneze instinctele bestiale
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de tineri gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându-și și, în ultimă instanță, „trădându-și” magistrul. Această din urmă atitudine a reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bonfini), viața lui Ștefan Deceanski, scrisă de Grigorie Țamblac, legende istorice și mărturii personale. Cronicarul insistă asupra istoriei sârbești și a personajelor de prim-plan: viteazul despot Ștefan Deceanski și fiul acestuia, Ștefan Dușan, prins într-o imagine întunecată de paricid, cneazul Lazăr, învingătorul turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte. Motive
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
asta, Vreau să te rog ceva, spuse ginerele, Ce, Să mergi cu mine la poliție, așa nu va trebui să mergi tu din poartă-n poartă, prin tot satul, ca să povestești oamenilor oribilele crime pe care le-am comis, Închipuiește-ți, paricid, infanticid, doamne sfinte, ce monștri trăiesc În casa asta, N-aș povesti În acest fel, Știu, vii cu mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]