145 matches
-
goi și bătaia în public a bigamilor, a hoților la prima greșeală, a săracilor care seduc fecioare, a bărbaților care își prostituează soția, a suduitorilor; legarea de cozile cailor a slugii care vinde pe feciorul sau robul altuia și a paricidului; spînzurătoarea pentru cel ce dă drumul noaptea din grajd oilor și acestea sînt mîncate de fiare, pentru cel ce a comis mai multe tîlhării, care a furat a treia oară, a slugii care a furat a doua oară de la stăpîn
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Când să fie promovat profesor, Idel Moshe, e ca atunci când, plecând din România, nu poate urca în avion. Scrie cartea ale cărei idei le ventilase ani de-a rândul, și devine inamicul public nr 1 al Israelului, fiind acuzat de paricid. Critica ideilor lui Scholem, după ce acesta nu mai era în viață, e principalul capăt de acuzare iar cei de la Comisia de promovare, sunt într-o situație imposibilă: deși îl acceptaseră până la scrierea cărții, după publicarea acesteia, îl critică vehement. Apoi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
distinge de ceilalți (nu spun de ceilalți extremiști, ci de toți ceilalți). Aceasta este înspăimântătoarea noastră justificare. Părintele Zosima (literatură pentru literatură!) a știut imediat să-l deosebească, printre toți cei care erau adunați în celula sa, pe Dimitri Karamazov, paricidul. Atunci, s-a ridicat de pe scăunaș și s-a dus să se prosterneze în fața lui. A făcut-o (așa cum avea să-i spună mai târziu celui mai tânăr dintre frații Karamazov) pentru că Dimitri era destinat să facă lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
astăzi. Supunându-se rigorilor unui demers diacronic, un al treilea capitol se referă la acea "dezlănțuire" a parodiei, survenită în Renaștere. Deși perioada nu este marcată de studii teoretice deosebite, producția de texte de gen este consistentă, în linia acelui paricid sau continuare parodică a operelor literare anterioare despre care vorbea Gérard Gennette. Autoarea aduce în discuție textele beletristice cunoscute sub numele Gargantua și Pantagruel, respectiv Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Cele două texte ilustrează acele cazuri, celebre, în care modelele
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici încolo, când la model, când la simulacru. Aș nuanța înțelegerea imaginii−iluzie, a simulacrului - i-realul, non−existentul −, nu ca pe un instrument de devalorizare a mímēsis-ului însuși sau a imaginii în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică: Un-ul parmenidian nu poate fi susținut decât prin unitatea dintre idee (a divinului) și existent, copie necesară și suficientă a sa (împotriva atitudinii filosofului de desconsiderare a copiei, în general). Am integrat
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
are un complex Oedip, din două motive opuse. În primul rînd, pentru că el nu a făcut numic din toate acestea; nu știa că bătrînul pe care l-a ucis este tatăl său, așa că actul uciderii nu l-a transformat în paricid. Și nici nu știa că regina îi este mamă. Astăzi am spune: aceste persoane nu erau decît părinții săi biologici; părinții săi reali erau ciobanul și nevasta lui, care l-au crescut. Dar acest argument nu convinge, opusul va convinge
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la răscruce și se întoarce în cetate fără a se purifica, încălcând legea morală a vremii sale, însușită ca proprie lege odată cu credința în zei. Eroul tragediei antice e tragic pentru suferința justificată, asumată pentru refacerea echilibrului cetății, clătinat prin paricid și incest, și nu pentru suferința nejustificată prin căderea în hybris; deși fapta sa este infinit mai puțin gravă decât dubla crimă care i-a fost imputată. Lui Ghiță îi lipsesc și inocența și lupta pentru restaurarea echilibrului pierdut, de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
trădare, au predat Palatul imperial ienicerilor. Se va întoarce s-o îngroape într-o scobitură a zidului. Dar cine era de fapt franco-latinul Jean Ange? Născut la Avignon, încă de mic copil este silit să ia drumul pribegiei: acuzat de paricid în urma sinuciderii tatălui său grec, fuge în lume. Studiază filosofia, fără însă să afle mângâierea adevărului. Este îngrijitor de ciumați într-un lazaret din Ferrara, negustor de stofe la Florența, după care alege crucea și spada, în slujba cardinalului Cesarini
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îl vede pe Francesco tremurând și declară că Dumnezeu îl șomează să dea socoteală pentru crimele comise. Francesco răspunde cu o întrebare: “Ce poate Dumnezeu să-mi facă? Care dintre păcate este considerat de El cel mai grav? “ Moser răspunde: paricidul și fratricidul sunt cele mai grave păcate. Francesco îl face pe preot mincinos în timp ce Moser îi spune că spiritul uman nu poate concepe astfel de crime. Arminio se precipita în încăpere anunțând că palatul este atacat. Francesco ordona tuturor din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
picta Icoane Împărătești ale Mântuitorului și ale Maicii Sale pentru catapetesme de Biserici și alte icoane. Cei ce le comandau administrației nu știau cine era executantul. Aflând, puteau crede că Dumnezeu dă prilej de pocăință acestui suflet tulburat de crima paricidului. I-am văzut a doua zi după mutarea lor. Când duceam tineta la canal își cărau bagajul din Secție: haine, tablouri, icoane etc. Biroul gardianului deveni și depozit de materiale. Faptul ne-a surprins pe toți frații din celulă. Sile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
văzut fiu care să aibă alte păreri, alte opțiuni politice în acest caz, decât tatăl său? Nu numai că un asemenea fapt este frecvent, dar, deseori, s-a mers mult mai departe, fiii detronându-și sau chiar ucigându-și tații. Paricidul a fost un fenomen destul de frecvent în istorie. Și atunci, de ce ar trebui să ne mire și să ne atragă atenția acest gest, pașnic în fond, al fiului lui Ben Laden? Ne miră din cel puțin două motive. 1. Cine
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
tatăl său este greșit. Fără îndoială, el nu l-a vândut americanilor, nu a încasat premiul pus pe capul tatălui său, dar, din punct de vedere politic și din cel al islamiștilor radicali, el a comis tot un fel de paricid. Iar inițierea unei mișcări pentru pace, adică a unei direcții total opuse celei a lui Osama cu toată declarația sa că tatăl lui nu-i terorist -, poate însemna nașterea unei dizidențe serioase în sânul islamiștilor. Care să fi fost cauzele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
proprietățile templelor. Poporul nu va reuși să îl alunge, când va ajunge la capătul puterilor de suportare, ca pe un „fiu” nerespectuos, pentru că acesta se va apăra cu arme, lovindu-și „tatăl” fără nici un regret, arătându-și adevărata față de „tiran paricid și rău purtător de grijă al bătrânilor”. Astfel se arată a fi tiranul și ajungerea la tiranie, și așa și poporul care a fugit de „fumul robiei oamenilor liberi, a căzut în focul despoției sclavilor; el a schimbat acea libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și definitiv al rațiunii. Arhetipul său stă în ratarea completă a realului și nediferențierea lui de închipuiri și vise: „el este acela care, treaz fiind, este așa cum am văzut că este omul în vis”. Faptul că dorințele tiranului gravitează în jurul paricidului și incestului semnifică însăși pulsiunea nediferențierii, surprinsă atât de originar de Platon în imaginea bestiei cameleonice și policefale, din genul lui Cerber, al Scyllei, sau Chimairei, monștri în care genurile animale sunt încă nediferențiate. Însă Platon sesizează că tirania nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
maniera în care poate opera cu adevărul și falsul, dar nu poate decide asupra naturii lor. Pentru aceasta, pe lângă pura cunoaștere a adevărului, Platon trebuie să întemeieze valoarea logică a negației, sprijinită pe existența relativă a neființei. Putem privi, astfel, paricidul filosofic al dialogului dintr-o nouă perspectivă: teza eleată a existenței absolute a ființei trebuie restrânsă în sensul în care domeniul ahileicului (analogic prin atributele sale, așa cum am arătat mai sus, cunoașterii ființei eleate și accesului la Câmpia adevărului) trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noi crima a rămas nepedepsită. Un membru al clerului mai înalt, un arhimandrit, vine la capul său spiritual, la mitropolit, cu un revolver în buzunar și descarcă patru focuri în preasfinția-sa35 cu premeditația cea mai sumeață. Juriul achită pe acest paricid, căci osânda la închisoare corecțională de doi ani nu se poate privi ca o pedeapsă serioasă pentru o așa crimă; și pentru a pune vârf inechității, îl achitează, după ce asasinul a fost apărat în fața juriului și a publicului cu calomnii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a se deosebi de cele din învățământul primar și secundar). 73 În ciuda unei relative detașări de psihanaliză, LP consemnează în data de 12 septembrie 1982: "Vreo zece zile m-am retras în spațiul parental unde am recitit temeinic Dostoievski și paricidul + Das Unheimliche". Vezi Insem(i)nările Magistrului, 64. Culegerea de texte alese din Freud (Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers) apăruse în 1980 și era greu accesibilă fără a figura la depozitele de carte din județele "neuniversitare" pe listele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
întâmplările și motivele obișnuite (magnetofonul folosit de criminal pentru a transmite somații și a reda zgomotul produs de o mitralieră), nici demersurile ingenioase privind descoperirea obiectului cu care fusese săvârșită crima. Acuzatul din camera 13 (1973) are în centru un paricid, vinovatul fiind, și în acest caz, descoperit după multe peripeții. SCRIERI: Consemnele necesare, București, 1969; Drumul spre solstițiu, Cluj, 1970; Asasinul coboară cântând, Cluj, 1971; Acuzatul din camera 13, Cluj, 1973; O ramură deasupra ierbii, București, 1975; Zăpada din anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
răspunderii medicului curant în caz de părăsire a bolnavului, în caz de provocare a avortului sau în situația tratamentului neglijent urmat de moartea bolnavului sclav. Lex Pompeia de paricidiis prevedea în mod special sancționarea medicului în caz de complicitate la paricid, complicitate realizată prin simplul fapt că medicul a cunoscut respectivul aspect și nu l-a denunțat. Textele de lege ale vremii demonstrează totuși importanța deosebită acordată medicilor. Astfel, Leges regiae (sec. VI î. Hr.) impune aplicarea cunoștințelor medicale în problemele referitoare
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Și aceea temporală, care "schimbă" valorile (teoria lui E. Lovinescu), instituind o distanță între creație și înțelegerea valorii ei. Și celălalt tip, născut din frecventarea asiduă a operei, din recitirea, ecranizarea (de nu puține ori,...ecranarea), răstălmăcirea ei prin exercițiul paricid al regizorului etc. Cațavencu, Farfuridi & comp., Zoe și Trahanache, Jupîn Dumitrache, "bobocul" Conu Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
carte despre moarte. Bufoneria, ireverența, molestarea (pamfletară) sunt de esență carnavalescă și au în Nu funcția pe care o au în scenariile de carnaval. Or, accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori maturi și consacrați, săvârșită de unul tânăr, încă neafirmat, poate fi considerată ca un paricid multiplu, în efigie, fiecare victimă luată în parte putând fi la rândul ei considerată ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori maturi și consacrați, săvârșită de unul tânăr, încă neafirmat, poate fi considerată ca un paricid multiplu, în efigie, fiecare victimă luată în parte putând fi la rândul ei considerată ca un părinte al impetrantului. Dar toate acestea sunt, vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pudorii cetățenești. Magistral În această operă și la acest personaj e faptul că „ambele partide” au, cum se zice, dreptate, se situează, adică, dincolo de orice subiectivism sau caricatură a comportamentului, Într-o situație atât de gravă cum este acuza de paricid, pe poziții juste, de ne-atacat din punctul de vedere al procedurii penale, dar și al celei umane, ca să zicem așa. Întreaga, ampla și „interminabila” scenă de la Mokroe, compusă din două distincte articulații epice: cheful, orgia sentimentală și bahică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un monument și În acest sens: al apariției unor noi valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]