40 matches
-
Chivu, M. Georgescu, M. Ioniță, Al. Mareș, Al. Roman-Moraru, București: Editura Academiei, 1979. Doc.Athos P. Zahariuc, F. Marinescu (ed.), Documente românești din arhiva Mănăstirii Xenofon de la Muntele Athos, Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza", 2010, 51-103. DPar.1683 Dosoftei, Parimiile preste an, 1683, ed. M. Ungureanu, Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza", 2012, 95-356. DRH.B Documenta Romaniae Historica. B. Țara Românească, București: Editura Academiei Române, 1965: vol. XXI (1626); 1969: vol. XXIII (1630-2); 1974: vol. XXIV (1633-4); 1998: vol. XXX
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie personaje, Zeletin nu reține fizionomii, ci expresiile lor verbale
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
urmărit evoluția (rapidă) a scrisului. În primul rând, aforismul este o preocupare mai veche a sa, fiind prezent fragmentar în primele cărți (Flori târzii și Parfum de spini), una dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dușmană cu mare zor În pustiu să mă arunce, fără milă, fără dor, 5 Unde soarele și luna sunt cu totul de prisos, Daca eu de la nici una nu aștept vreun folos. Grele-mi sunt cu toate astăzi, precum zice-o parimie, Daca nu e cine nu e, cine e să nu mai fie. Vai de doi când se iubesc 1028 {EminescuOpXV 1029} Și-ntre ei nu îndrăznesc, Inimile își săgeată Dar iubirea nu-si arată 5 Uimiți îmblă, nu s-așază
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pustiu să mă arunce Fără milă, fără dor, Unde soarele și luna 424 {EminescuOpVI 425} {EminescuOpVI 426} {EminescuOpVI 427} Sunt cu totul de prisos, Dacă eu de la nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie: Dacă nu e cine nu e, Cine este să nu fie. No. 16 Cine pătimește, cine, Așa de cumplit ca mine, Vie, vie să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ebite. «D-sa stabilește mai întâiu, întemeindu se pe com parații de texte că Biblia de la 1688 se îndepărtează mult în ceea ce privește versiunea Vechiului Testament de traducerile anterioare românești (Psaltirea de la Belgrad 1651, Psaltirea lui Dosofteiu 1680, Palia de la Oraștie 1582, Parimiile de peste an 1683), dar este identică în textul Noului Testament cu traducerile apărute înaintea ei. «Afirmarea de la pag. 16 că traducerile din Vechiul Testament anterioare Bibliei lui Șerban erau făcute de pe texte slavone este o generalizare pripită, căci, du pă c
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o foaie volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la soborul clirosului Bucovinei. În calendarul pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1673. Într-o manieră sugerată parcă de tiparul „clasic” al vechilor pomelnice mănăstirești, D. evocă apoi, în una din primele versificări originale ale literaturii române medievale - poemul cronologic despre domnii Moldovei, apărut mai întâi în Molităvnic... (1681) și reeditat în Parimii... (1683) - pe voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680, în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. (Stihuri pre herghia Moldovei) în Viața și petrecerea svinților, Iași, 1682, în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Epigrama la psalmul 132], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1974; Apostrof, în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Domnii Țării Moldovei], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 526-529, reed. în CPV, 49-53; ed. (publ. Ion-Radu Mircea), în MS, VII, 1976, 1; [Epigramă omagială către Ionașcu Bilevici], în Molităvnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 526-529, reed. în CPV, 49-53; ed. (publ. Ion-Radu Mircea), în MS, VII, 1976, 1; [Epigramă omagială către Ionașcu Bilevici], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; [Epigramă omagială către Ioachim, patriarhul Moscovei], în Parimiile preste an, Iași, 1683; Opere, I, îngr. N. A. Ursu, introd. Al. Andriescu, București, Minerva, 1978; Poezie veche românească, îngr. și postfață Mircea Scarlat, București, 1985; Opere poetice, îngr. și postfață Pavel Balmuș, Chișinău, 1989; Versuri alese, îngr. și pref. N. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
2, Iași, 1683; ed. îngr. N. A. Ursu, introd. I.P.S. Teoctist, Iași, 1980; Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680; Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; Viața și petrecerea svinților, I-IV, Iași, 1682-1686, reed. fragm., București, 1895 și 1903; ed. îngr. Rodica Frențiu, Cluj-Napoca, 2002; Parimiile preste an, Iași, 1683; Gheorghios Chortatzis, Erofili (Prolog), publ. N. A. Ursu, în Opere, I, București, 1978. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Spice pentru limba română, „Columna lui Traian”, 1870, 10-12, 44, 45, 49, 50, 54, 58, 61; Ștefan Dinulescu, Viața și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
specie folclorică exprimând, adeseori metaforic și uneori rimat, într-o propoziție sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
cea degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]