36 matches
-
așa ca un organ amputat, sau ca o persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este absorbit în lectura ziarelor de dimineață. Îi întinde lui Jonathan obrazul, să i-l sărute. Așa cum se aștepta, Star a devenit o adevărată pariziancă, bea cafea dintr-o ceșcuță minusculă și fumează o țigară verde strălucitoare într-un porțigaret. Poartă o conversație afectată care se întrerupe când apare Gittens. Acesta trage un scaun lângă Star și imediat începe să sporovăie. Ce dimineață minunată! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
universitate și institutul pedagogic, în funcție de unde mă prindeau cu dosarul scos pe Mat pentru un nou examen la IATC. Nu mai știu dacă ți-am spus că am plecat din țară prin '82, în Franța. M-am căsătorit cu o pariziancă de 17 ani (ca la țigani), fiica unor prieteni de-ai mei, să le zicem așa, care și-au sacrificat odorul pentru fericirea mea. De fapt, toată lumea a profitat de pe urma acestei căsătorii de formă. Agnes, soția, a primit de la prefectură
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p.314). Emma Bovary, eroina emblematică a tezei, este și ea o infatigabilă interpretă de roluri :”metresa, călugărița, sfînta, Îndrăgostita, femeia În fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces la podiumul consacrat, se mulțumește să joace...În cadrul ferestrei (și George Banu remarca: Emma e „cel mai faimos
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel, dacă ești într-adevăr, înțelept și ți-e milă de sufletul ei, trebuie să o lași să vorbească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
auzise Îl făcu să se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea trăia la Lands’en de douăzeci de ani. Mai mult decît unui ostracism Întru cîtva meschin, ea datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd către Teheran și apoi în Franța, când avea douăzeci de ani. Dar acum împlinise cincizeci și trei și avea o fiică de nouăsprezece, pe care o făcuse târziu, cu o pariziancă. Între timp, divorțase și trăia singur. Sângele oriental al odraslei o dusese în Beirut, să studieze designul, și el nu se împotrivise. În 2003, scrisese din Africa, din Afganistan și Irak, iar asta îi adusese un Pulitzer. Trecea drept bogat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
30 nu se ajunsese încă acolo. Anaïs Nin rămâne atipică pentru că este înaintea timpului său. Dacă există multe soții necredincioase, sunt puține burgheze care îndrăznesc să meargă atât de departe. Majoritatea se mulțumesc să flirteze, să seducă, să se dichisească. "Pariziencele anilor treizeci-patruzeci, își amintește istoriografa și scriitoarea Dominique Desanti, se fardau în mod ostentativ. La restaurant, când ieșeau la masă în oraș, în trenuri, în mașină, numai ce le vedeai că își scot pudriera cu pămătuful din pene de lebădă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alte părți, cu aceeași efervescență ca Eliberarea. Exaltarea primelor zile s-a domolit întrucâtva, deoarece viața cotidiană își reintrase în drepturi. Era o realitate ternă, dificilă, marcată de lipsuri, de cartele de rație. Libertinul Roger Vailland nu este mulțumit, deoarece pariziencele sunt prost gătite. Capitala este lipsită de grație, se lamentează el. "Le-ați văzut pe trecătoarele acelea cu fundul lăsat, cu taioare cu fusta scurtă și vesta lungă, așa de lungă încât pensa de la talie nu face decât să pună
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
marea iubire, își trădase idealul. Însă ce n-ar fi făcut pentru a căpăta experiență, pentru a fi "normală", "ca toate celelalte"? Această presiune pe care o exercită grupul asupra adolescentelor este ilustrată foarte bine și de comedia: Les Parisiennes (Pariziencele) de Jacques Poitrenaud, Michel Boisrond, Claude Barma și Marc Allégret. Una dintre eroinele acestui film făcut din sketch-uri, Sophie, de 18 ani, interpretată de blonda și diafana Catherine Deneuve, n-a flirtat niciodată. E prea romantică și prea visătoare pentru
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883) ca pe o serie de "studii de naturalism". Zola și-a pus multă speranță în teatrul lui Alexandre Dumas fiul (1824-1895), care a cunoscut un imens succes cu Dama cu camelii (La Dame aux Camélias) în 1852101
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]