294 matches
-
Römischer Katholizismus und politische Form" ("Catolicismul roman și formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul publicării celei de a doua lucrări a coincis cu transferul său la Școala Superioară de Comerț din Berlin. Deși această școală avea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
inviolabilitatea constituției, arătând că era necesară corectarea deficiențelor constituției existente. Pe de altă parte, constatând situația politică tulbure din Germania și imposibilitatea parlamentului german de a guverna în mod coerent, el a militat pentru conceptul unui stat puternic și împotriva parlamentarismului și a pluralismului politic. Acest stat trebuia să se bazeze pe o economie liberă și să limiteze intervențiile statului la minimum, retrăgându-se din domeniile care nu trebuiau să constituie preocupări ale statului. Aceste principii au fost expuse într-o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
este vorba despre o "decizie care rezultă dintr-un vid normativ" ("Entscheidung aus dem normativen Nichts") După Schmitt, deciziile politice ale unei constituții moderne (în condițiile Germaniei) sunt cele care se referă la republică, la democrație, la federalism și la parlamentarism. Deciziile referitoare la drepturile fundamentale reprezintă partea juridică. Partea politică definește modul de funcționare a statului, pe când partea juridică stabilește limitele în care această funcționare poate avea loc. După definiția lui Schmitt, o constituție are totdeauna o parte politică, dar
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
imposibilitatea de acțiune politică. Astfel, o democrație nu există doar pentru că un parlament a fost ales prin metode democratice sau pentru că au loc deliberări deschise; este necesară existența unei dorințe de a găsi soluții pentru a guverna în mod eficient. Parlamentarismul în care parlamentul este incapabil să ia o acțiune este definit de Schmitt ca "fațadă falsă a democrației". Prin acest argument, Schmitt pune accentul pe partea de fond și nu pe cea formală a democrației. Consecința logică este că a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Sistemul parlamentar este o formă de manifestare deosebită a sistemului reprezentativ și a parlamentarismului, caracterizată de următoarele trăsături: În ceea ce privește criteriul principal, și anume răspunderea Parlamentului, el poate să dea guvernului, primului ministru sau miniștrilor un vot de neîncredere, sub forma unei moțiuni de cenzură sau a respingerii unei legi susținute de guvern. Dacă în
Sistem parlamentar () [Corola-website/Science/303173_a_304502]
-
sală de concerte. Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Cuprinde un hol mare, flancat de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
datorează atitudinilor rasiste, ținând seama că în America Latină europenii s-au amestecat din punct de vedere rasial cu populațiile băștinașe. Țările vestice au în comun un standard de viață ridicat, prin comparație cu restul lumii. Viață politică este caracterizată prin parlamentarism, democrație și respectarea drepturilor omului. În plus, nivelurile culturale similare pot caracteriza societățile occidentale. Din punct de vedere diplomatic și militar, societățile occidentale au fost într-un fel sau altul aliate între ele de la sfârșitul celui de-al doilea război
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
a acordat drepturi cum ar fi libertatea de exprimare și a statului de drept. Modificări importante includ: • 1814-11-04: Constituția a fost modificata pentru a se forma o uniune personală cu regele Suediei. • 1851: Interzicerea constituțională a admiterii evreilor- ridicată. • 1884: Parlamentarismul a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa (o lipsa de neîncredere, dar nu au nevoie de sprijinul său expres), și că numirea de către rege este o formalitate atunci când există o majoritate
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
stat), Marele Maestru al Ordinului Regal Norvegian Sf. Olav și Comandant Suprem simbolic al forțelor armate norvegiene. Consiliul de Stat este în mod formal convocat de către monarh. Consiliul de Stat constă din primul-ministru și consiliul lui, oficial numit de către rege. Parlamentarismul a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa, și că numirea de către rege este o formalitate. Consiliul trebuie să aibă încredere în corpul legislativ norvegian, cunoscut sub numele de Storting. În practică
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
etica onoarei”. Cine poate justifica împușcarea lui Virgil Madgearu, Armand Calinescu sau Nicolae Iorga? Dar provocarea sinuciderii lui Petre Andrei, cărturarul ieșean nemilos cu fascismul? Nu mai puțin grav atârnă sprijinul necondiționat oferit de Codreanu axei Berlin-Roma? Ura furibundă la adresa parlamentarismului și a elitei democratice nu poate justificată nici măcar de persecuțiile antilegionare ale dictaturii carliste." În adolescență, Neamțu a publicat texte favorabile lui C.Z. Codreanu, liderul Mișcării Legionare. Astfel, în numărul 11/47, p. 14 din anul 1994 al revistei
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
doua perioadă de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra compoziția Senatului finlandez, care nu se corela cu adunarea Parlamentului, desființând orice idee de parlamentarism adevărat. Țarul a dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Y.Pehkonen and Heikki Renvall. În politica internă, principalul obiectiv al Senatului Alb era revenirea la putere în Finlanda. Conservatorii pregăteau un sistem politic monarhist, cu un rol redus pentru Parlament. O facțiune conservatoare fusese întotdeauna împotriva democrației; altele aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La început, ei s-au opus ajutorului militar german, dar războiul prelungit le-a schimbat atitudinea. În politica externă, Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Războiul din 1918 a dus și la dezintegrarea facțiunilor socialiste și nesocialiste. Bascularea puterii politice către dreapta a produs o dispută între conservatori și liberali pe tema sistemului de guvernare pe care să-l adopte Finlanda: primii cereau monarhie și parlamentarism restrâns, ceilalți cereau o republică democratică și reforme sociale. Ambele părți își justificau ideile pe baze politice și legale. Monarhiștii susțineau că legea din 1772 care instituia monarhia (din perioada suedeză) era încă în vigoare, și că declarația de independență
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
idealurilor declarate ale mișcării și a fost în cele din urmă respins de popor. Astăzi, chiar si partide de stânga care și-au menținut denumirea de comuniste, au evoluat mult, recunoscând virtuțile economiei de piață (partidul comunist chinez) sau ale parlamentarismului democratic (PC francez și ceh). A fi de stânga înseamnă opoziție față de concepția dreptei de făurire a unei societăți în care economicul să fie independent de politic, adică satisfacerea cu prioritate a cerințelor păturii active a populației, un liberalism economic
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
mai importante revoluții a secolului al XIX-lea”. Este apoi subliniat faptul că sub aspect ideatic revoluția pașoptistă a avut trăsături comune pe plan european, urmărind: “eliberarea țăranilor, afirmarea dezideratelor naționale și libertatea pe plan politic, prin promovarea constituționalismului și parlamentarismului”. În ce privește istoriografia românească privitoare la Revoluția de la 1848, autorul evidențiază că deși acesteia i s-au consacrat “un număr impresionant de studii, articole, monografii și colecții de documente... Ceea ce ne lipsește este însă o monografie a revoluției române de la 1848
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
etc.). De Gaulle face prima sa conferință la Sorbona în primăvara anului 1934, sub egida cercului Fustel-de-coulage “Acțiunii Franceze”. De inspirații monarhiste, de Gaulle, ofițer supus rezervei dă dovadă în scrierile și în operele sale de un mic respect față de parlamentarism și îi preferă în schimb un regim mult mai puternic și mai rigid. Pînă la sfîrșitul vieții el va evidenția admirația sa față de personalitatea și operele istoricului regalist Jacques Bainville. Ideile sale se vor ciocni totuși, pe de o parte
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
cu circa un milion de participanți de către organizatorii acesteia, respectiv 300.000 de către poliție. Alegerile din iunie 1968 au fost un mare succes pentru gaulliști care au obținut 358 din cele 487 de mandate de parlamentar (un record în istoria parlamentarismului francez). Georges Pompidou a fost înlocuit de Maurice Couve de Murville în cursul lunii iulie. Campania electorală a ținut ocupate forțele de poliție, în timp ce reluarea lucrului s-a efectuat treptat. Reluarea controlului de către organele de stat s-a făcut în
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
o revenire deosebită a bonapartiștilor, de la 76 de deputați la 104, ceea ce l-a transformat în cel mai mare grup parlamentar al opoziției în noua legislatură. Numărul legitimiștilor a urcat de la 24 la 44. Pe de altă parte, orléaniștii apropiați parlamentarismului au fost marii perdanți, coborând de la 40 la 11 mandate: „dreapta parlamentară”, care a acceptat în 1875 compromisul instaurării republicii, a fost înfrântă. Mac Mahon a încercat să mai dizolve o dată Camera Deputaților, dar președintele Senatului ducele d'Audiffret-Pasquier i-
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
a jocului politic, și în care guvernele sunt supuse toanelor unei majorități volatile, volatilitate pe care mecanismul dizolvării legislativului nu o mai poate preîntâmpina. În acest sens, criza din 16 mai 1877 a marcat începutul efectiv al tranziției regimului de la parlamentarismul raționalizat către parlamentarismul absolut.
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
și în care guvernele sunt supuse toanelor unei majorități volatile, volatilitate pe care mecanismul dizolvării legislativului nu o mai poate preîntâmpina. În acest sens, criza din 16 mai 1877 a marcat începutul efectiv al tranziției regimului de la parlamentarismul raționalizat către parlamentarismul absolut.
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
facto") până la 9 ianuarie 1892. De asemenea, a îndeplinit funcția de primar al Belgradului din 11 ianuarie 1890 până în 26 ianuarie 1891. În perioada cât a condus Adunarea Națională a fost votat cel mai mare număr de legi din istoria parlamentarismului sârb. În calitate de primar al Belgradului a fost responsabil cu pavarea străzilor noroioase ale orașului. El a fost reales de două ori ca președinte al Adunării Naționale, îndeplinind această funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
care a dispus și a organizat asasinatele) și au fost asasinați ulterior, în 1938, odată cu Codreanu. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940 un detașament al „poliției legionare” a declanșat Masacrul de la Jilava, în care 64 de generali, politicieni, fruntași ai parlamentarismului și ai politicii române sunt asasinați în timp ce se aflau în stare de arest preventiv la închisoarea Jilava. A doua zi, Traian Boeru cu o echipă de legionari i-au ridicat de la domiciliile lor pe economistul Virgil Madgearu (vezi Asasinarea lui
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
pe Doamna Boagiu, se definește ca „European”. Ceea ce, de ce n-am spune-o?! Înseamnă, mai ales „nu asiatic” în măsura în care Europa este cea care a formulat și a pus în practică conceptul de democrație, apoi l-a perfecționat cu cel de parlamentarism, cu cel de vot universal etc., etc., până la cel de Democrație Creștină. Înseamnă, în același timp și „nu american”, pentru că pluripartidismul mergând până la recunoașterea electorală a celor mai mici formații și a tuturor esențelor de reprezentativitate prin societatea civilă caracterizează
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
țării sale, statura lui De Gaulle; cum se contura, marcată de răspunderea pentru viitorul țării sale răspunzătoare de fanatismele trecutului, convingătoarea figură a lui Adenauer; cum convingea strategic trabucul lui Churchill învăluindu-ne-n certitudinile de dialog rezultat din propriul parlamentarism cu care Albionul își avansa în omenire politicile pragmatice. și cum, pe lângă ei, se afirma generația venind din rezistența a cărei solidaritate în scop salvator internațional o îndreptase după război spre o doctrină în care se regăseau cele mai diverse
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]