344 matches
-
de 8 ori : „Găsită la mine cu ocazia percheziției domiciliare din 25 Febr. 1961. Primită de la Wolf Aichelburg, în prezent condamnat. Ion Negoițescu.” Poeziile în română și franceză ale lui Wolf Aichelburg, scrise în vers clasic, au o vagă tentă parnasiană, iar interesul lor nu depășește nivelul mediu. Excepție fac, prin referiri deschise la peisajul sumbru al vremii, Culoarea sîngelui și Moarte în închisoare. Iat-o pe cea dintîi: Culoarea sîngelui, culoarea cărnii vii Culoarea focului ascuns ținută De magi și
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
ne amintim doar de rădăcinile românești ale dadaismului. Cel care i-a orientat pașii, de timpuriu, în acest domeniu a fost mustăciosul său profesor de matematică, Dan Barbilian, devenit mai târziu profesor universitar de geometrie, cel care publica poezie modernistă, parnasiană sub pseudonimul Ion Barbu. Clasa lui Barbu Brezianu era slabă la matematică, iar când lui Dan Barbilian i-a ajuns la ureche faptul că elevii liceului scot revista literară "Vlăstarul", a început să le vorbească despre literatura nouă (Poe, Mallarmé
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
încadrabilă într-un curent, pentru că poetul reprezintă tipul creatorului cultivat, al artistului la curent cu lirica modernă de la noi și din Europa, cunoscând în original inovațiile secolului trecut, ca și contribuțiile fundamentale ale clasicilor din antichitatea greco-latină, până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să-ți ridici
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene, a detașării ce-i stă la îndemînă, spre a se comportă precum un observator, un explorator. Preferă a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Asachi în Epigonii săi". Mișcarea criticului pe scala istorică e foarte degajată: "Asachi ilustrează o paradigmă clasică fără emuli direcți (în acest sens, Cioculescu nu greșea), totuși productiv în măsura în care o vom regăsi, luată de fiecare dată pe cont propriu, la parnasienii de la sfîrșitul secolului XIX, ca Duiliu Zamfirescu, la sonetiștii din secolul XX, de la Codreanu la Doina Sălăjan și Luca Dumitrescu și, în genere, la toți formaliștii și artizanii versului, de la Macedonski la Ion Barbu și Doinaș, care vor trăi în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian în viziuni și modernist în intuiții, Macedonski face ca aceste moduri să lucreze
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca fond spiritual, clasicist în aspirație, parnasian în viziuni și modernist în intuiții, Macedonski face ca aceste moduri să lucreze unul contra altuia, fiecare pe seama lui, dar nu împotriva unei sinteze baroce pe care toată această vie tectonică a operei o sugerează". Să vedem accepția termenului de
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
întredeschide their lips un cântec vesel, de fête. From upstairs their circles puteau fi entrêvues și viteza cu care ei visau și erau spirit îi purta pe culmile nemărginitelor tărâmuri de vis și de rubine. Poezia rusă și poezia germană, parnasienii. (Preafrumoasă fată). Totul (tout cela, everything vanished) nu se mai văzu dincolo de focul care îi înghiți. Și flăcările portocalii cuprinseră încăperea. (The Phoenix) It takes off from the tallest summit of those savage, tall mountains and it defies everything by
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de până atunci a publicului românesc despre literatura franceză. Același rol îl vor avea și versiunile, numeroase, din opera lui Musset, datorate unor nume junimiste de referință, precum Anton Naum, Duiliu Zamfirescu, Eminescu, Theodor Șerbănescu, Nicolae Volenti, Nicolae Gane. Prezența parnasienilor Lisle, Gautier și Coppée ajută și ea la consolidarea noului model. Lipsesc însă de aici numele simboliștilor Rimbaud, Verlaine, precum și al naturalistului Zola. Toți aceștia au fost evitați în mod programatic. Un caz - izolat - confirmă regula: Vasile Pogor traduce, pentru
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Gallimard, 1981, p. 25.) Adversar al oricăror tendințe moralizatoare, politice sau sociale, ce dominau idealul romantic, Théophile Gautier impune, ca unic scop al creației, frumosul. Ultima poezie a acestui volum, sugestiv intitulată L’art, este un adevărat credo al poeziei parnasiene. Această poezie va fi inițial publicată în L’Artiste în 1857 și adăugată ulterior volumului Emaux et Camées. Ea constituie o foarte documentată pledoarie pentru autonomia artei, a artei înțeleasă ca scop, nu ca mijloc. Model al frumuseții plastice, poezia
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
rimei, al strofei, dar și al vocabularului ales. Acest efort vizibil este pus în slujba ideii eternității artei, într-o lume în care totul e trecător. „ Tout passe. -L’art robuste Seul a l’éternité.” (p. 141) Acest sever credo parnasian impune artistului o cunoaștere profundă a tuturor resurselor limbii. Pentru Théophile Gautier, acest lucru înseamnă senzații plastice, imagini pitorești, dar și simfonii de culori. Symphonie en blanc majeur anunță deja corespondențele baudelairiene, dar și sonetul Voyelles al poetului simbolist Arthur
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
poésie française, revelator pentru elogiul dificultăților formale, ca element primar al calității. Totuși, după 1870, spiritul pozitivist își impune prezența. Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse în valoare, grație unei forme mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează direct marile probleme ale umanității. Pozitivismul epocii se regăsește acum în temele favorite ale poeților parnasieni iar poezia lor, mereu mai erudită, rămâne tot mai inaccesibilă publicului larg. Leconte de Lisle, maestrul de necontestat al Parnasului
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse în valoare, grație unei forme mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează direct marile probleme ale umanității. Pozitivismul epocii se regăsește acum în temele favorite ale poeților parnasieni iar poezia lor, mereu mai erudită, rămâne tot mai inaccesibilă publicului larg. Leconte de Lisle, maestrul de necontestat al Parnasului, militează , ca și Théophile Gautier, pentru cultul frumosului, consideră arta un „lux intelectual” la care se ajunge prin perfecțiunea formală
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
erudită, rămâne tot mai inaccesibilă publicului larg. Leconte de Lisle, maestrul de necontestat al Parnasului, militează , ca și Théophile Gautier, pentru cultul frumosului, consideră arta un „lux intelectual” la care se ajunge prin perfecțiunea formală. Dintre noii poeți fideli normelor parnasiene s-ar putea cita, în mod special, José-Maria de Heredia, acest cubanez al cărui volum de poezii Les Trophées (1893) cultivă impersonalul și conduce sonetul pe calea perfecțiunii. Unul din ele, Stymphale, evocă victoria lui Hercule asupra acestor Harpiilor, devoratoare
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
l-a „influențat” pe Hasdeu și Ion Barbu pe Coșbuc. Sau că versul cel mai frumos al lui Alecsandri este acesta din (n-o să vă vină să credeți!) Ostașii noștri: „În Asia, cuib verde de lebedeargintii”. Frumos, ca orice vers parnasian, este cu siguranță: dar nu și caracteristic. Tot așa ca al lui Eminescu, citat mai sus. Neajunsul formulei critice moderniste a lui Nego constă în supunerea forțată a unor texte poetice variate de către o concepție unică și, inevitabil, neadecvată în
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
dintre locurile de refugiu al autorului în timpul războiului, după ce evadase, cu doi ani în urmă, dintr-un lagăr de prizonieri de la Sedan. Claude Sernet nu e altul decât fostul militant avangardist român, Ernest-Mihail Cosma, fratele Colombei Spirt-Voronca, debutant, cu versuri „parnasiene” la „Sburătorul” lui E. Lovinescu, colaborator la 75 H.P. (1924) și redactor la revista Integral (1925-1928), prezent, după stabilirea la Paris, în 1928, cu poeme în franceză la revista unu. A editat, împreună cu Athur Adamov, singurul număr al revistei Discontinuité
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
mele sunt folosite așa cum se găsesc ele în dicționare, adică despuiate de carnea pe care le-ar putea-o împrumuta viața mea, reduse în mod strict la scheletul lor de concept abstract și impersonal. - E felul meu de a fi parnasian... Și, totuși, cine va spune vreodată tragedia neputinței de a comunica gândirea, chiar dacă ai grijă să folosești cuvintele rostite de...„toată lumea”, cele din dicționare, și mai ales transformările, devierile, mutilările pe care ea le suportă devenind verb! Alung arbitrarul ca să
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
tentantă. Arghezi ar fi meritat notorietatea nicaraguanului, dar nu o are. Cu tot decalajul, de peste o generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la noi, tot un părinte al modernismului, cel care a sintetizat postromantismul și postsimbolismul, uneori cu delicii parnasiene, într-o viziune absolut originală, și care a influențat mai multe generații, deși a rămas inimitabil. Paul Celan se apucase la un moment dat să-l traducă în germană, alte traduceri sporadice s-au semnalat pe la mijlocul veacului trecut, culminînd cu
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
fără îndoială, scrisă direct dacă nu în limba lui Voltaire, atunci în aceea care îl combină pe Huysmans cu Abellio. Mai direct spus, cartea ("romanul") pare începută într-un fel, cu o perspectivă și o intenție evidentă - de restituire aproape parnasiană a unei lumi istorice și mitice, a unei Indii din sec. XVI, în același timp loc istoric și proiecție onirică - pe care o pierde sau o transformă pe parcurs, făcând din acest consistent început istoric doar punctul de plecare al
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
are însă o vînă pe care debutantul n-a putut sau n-a știut s-o valorifice în prima lui carte. Timpul nu este însă pierdut, iar capacitatea de a imagina "povești" stranii și artificioase, într-un decor exotic, aproape parnasian, nu este incompatibilă cu un anumit tip de proză fantastică; a arătat-o un alt prozator român care scrie franțuzește cu o remarcabilă originalitate, deși numele său este practic necunoscut la noi: Jean Pârvulesco. Să așteptăm deci cu încredere a
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
Barbu vs. George Călinescu În galeria vocilor strânse de Veronica Balaj se înscrie și cea a soției poetului Ion Barbu, pseudonimul lui Dan Barbilian. Vocea dnei Gerda Barbilian i-a deschis universul celui care a fost matematicianul și poetul versurilor parnasiene, al melcilor și al „Jocului secund”, într-o atmosferă austeră, cu patul în care îi plăcea să scrie când nu era la Capșa. Aceeași voce i-a evocat strada în care poetul a aruncat cu „Istoria literaturii române” după Călinescu
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
acel act unic și definitiv al Facerii’’ - după cum mărturisește noul trubadur în colofonul volumului său! În final, putem afirma și noi, parafrazându-l pe Vladimir Streinu, că, prin acest colosal album, Theodor Răpan reușește să evite, în măsură notabilă, ,,metronomia parnasienilor pedeștri și în general a versificatorilor tradiționali, care se extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și trăiește, aidoma lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
și a nuvelei Remember. De asemenea, îmi place subtilul prozator I. Vinea, complexa d-nă Bengescu și rudimentarul Rebreanu. F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU Zece ani de poezie Deosebești patru momente în evoluția acestor zece ani literari ai mei: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist". Dă-mi voie să întîmpin cu câte o obiecție fiecare din aceste epitete. Parnasiană este prima formă. Să ne înțelegem însă. Desigur, din partea negativă a acelor versuri de început, aruncarea lor la cariera părăsită a Parnasului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU Zece ani de poezie Deosebești patru momente în evoluția acestor zece ani literari ai mei: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist". Dă-mi voie să întîmpin cu câte o obiecție fiecare din aceste epitete. Parnasiană este prima formă. Să ne înțelegem însă. Desigur, din partea negativă a acelor versuri de început, aruncarea lor la cariera părăsită a Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor, "insolubilitatea în aer", sânt caracterele producției de atunci. Însă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]