344 matches
-
e vorba de “corespondență” în accepția armoniei poetice - se întâlnește cu unul de morbiditate, încât nu poeții pot sta aproape, ca fire, nici universurile, cât claritatea, definibilitatea lor. Două lecturi care duc în altă parte opunând romantismul lui Eminescu clasicismului parnasian, formal, al lui Baudelaire, predestinarea modernă a celui de-al doilea, imobilitatea astrala a celui dintâi. Venind de la Baudelaire la Eminescu, îl uiți uiți pe unul sau nu-l sesizezi pe celalalt decât în termenii unei opoziții reciproc definitorii, ai
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/Eveniment--Comemorari/george_anca_1497600283.html [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
simbolistica propriu-zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski este un mare poet predominant romantic, în a cărui operă poetică au lăsat urme și unele elemente simboliste, fără a-i modifica sau altera adevărata substanță, alături de elemente și motive naturaliste și parnasiene. Trăsăturile simbolismului literar: - raportul dintre simbol (semn,cuvânt) și eul poetic care nu este exprimat, ci sugerat, așadar sugestia este o manieră artistică obligatorie a creației simboliste; - tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o societate
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
obiectelor de artă, civilizațiile mitologice, religiile, geografia este supusă lirismului (decoruri și spații luxuriante sau inedite, de la cele tropicală la cele polare), iar obiectele prețioase precum metalele rare, aur sau argint, sau nestematele sunt prezentate într-o lumină grandioasă. Poeziile parnasiene sunt lipsite de simțire, de emoție, creând totodată universuri idilice, perfecte, dar insensibile, în care nimfele cu corpuri mlădioase, sâni albi își făceau apariția, lăsând în urma lor parfumuri rare. Parnasianismul cultiva de asemenea imaginea templelor, a construcțiilor care se îndreaptă
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
asemenea imaginea templelor, a construcțiilor care se îndreaptă spre cer, spre tărâmuri însorite, acest motiv reprezintand etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine. Publicată
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
dintre simbolism și paranasianism este greu de trasat. În interiorul operei lui Alexandru Macedonski perioadă de început este percepută de Adrian Marino drept o manifestare a instrumentalismului sau simbolismului, spre final carierei sale poezia să stă mai mult sub semnul influenței parnasiene. Mai mult decât atât, în anumite poezii, cum ar fi "Noapte de decemvrie" se pot observa elemente romantice care conviețuiesc cu detalii parnasiene. La nivelul cultivării formei, se remarcă echiibrul specific spiritului scriitorilor clasici, greco-latini.Celebra balada "Noapte de decemvrie
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
manifestare a instrumentalismului sau simbolismului, spre final carierei sale poezia să stă mai mult sub semnul influenței parnasiene. Mai mult decât atât, în anumite poezii, cum ar fi "Noapte de decemvrie" se pot observa elemente romantice care conviețuiesc cu detalii parnasiene. La nivelul cultivării formei, se remarcă echiibrul specific spiritului scriitorilor clasici, greco-latini.Celebra balada "Noapte de decemvrie" este o operă parnasiana prin cultul pietrelor prețioase, șlefuirea minuțioasa a expresiei poetice, prin elemente simboliste (simbolismul este un precursor la parnasianismului) precum
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
și senzual, între contemplația "apolinica" și trăirea "dionisiaca" este extinsă la toate regnurile, la întreg cosmosul, transferând astfel sentimentul poetului către elementele naturii. Totuși, valoarea artistică a acestor poezii percepute de critici că E.Lovinescu și Tudor Vianu ca fiind parnasiene a fost renegata de autor, invocând acest curent literar mai mult la nivelul formei. Debutind cu un volum dedicat lui Alexandru Macedonski, începuturile poeziei lui Tudor Arghezi din ciclul sau Agate negre este de asemenea parnasian. Bibliografie suplimentară http://www
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Tudor Vianu ca fiind parnasiene a fost renegata de autor, invocând acest curent literar mai mult la nivelul formei. Debutind cu un volum dedicat lui Alexandru Macedonski, începuturile poeziei lui Tudor Arghezi din ciclul sau Agate negre este de asemenea parnasian. Bibliografie suplimentară http://www.ecursuri.ro/cursuri-online/parnasianismul-geografie-lirica-si-vers-studiat.html
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
evadă. Cesário refuză paradisele artificiale. Urmând tradiția revistelor de poezie din Coimbra, Joao Penha conduce începând din 1868 "A Folha" (Foaia), în care își găsesc ecou câteva din cele mai recente curente ale poeziei franceze. În această revista apar primii parnasieni portughezi, printre care se numără și chiar însuși Joao Penha. În schimb, unul din colaboratorii săi, Conçalves Crespo (1846-1883) este, în "Miniaturas" (1870) și mai talentat în "Nocturnos" (1882), un reprezentant tipic și talentat al parnasianismului, prin vizualitate, prin dimensiunea
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
des Chartes la Paris. Pe la sfârșitul anilor 1860, împreună cu François Coppée, Sully Prudhomme, Paul Verlaine și alții mai puțin distinși, a format un grup de poeți care s-au adunat în jurul lui Leconte de Lisle, și au primit numele de Parnasieni. La acest nou curent literar, forma - partea tehnică a artei lor - era de o importanță extremă, și, ca reacție împotriva lui Musset, și-au reprimat cu rigurozitate în opere expresia sentimentului și emoției. "Poezia adevărată", spunea M. de Heredia în
José María de Heredia () [Corola-website/Science/300008_a_301337]
-
prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirica devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, si laudă obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). Parnasienii erau o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea ce și-a tras denumirea de la revista în care publicau, „Parnasul contemporan”, la rândul ei această purtând numele muntelui Parnas (casă Muzelor în mitologia greacă). Publicată între anii 1866
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
ei această purtând numele muntelui Parnas (casă Muzelor în mitologia greacă). Publicată între anii 1866 și 1876, a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle, Théodore de Banville , Sully Prudhomme, Paul Verlaine, François Coppée și José María de Heredia. Parnasienii erau de asemenea influențați de Théophile Gautier și de doctrina acestuia a „artei pentru artă”. Din dorința de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obținută cu ajutorul meșteșugului, tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Graf von Platen la Ștefan George s. a., de poeții iberici având în frunte pe Ruben Dario, de „nouă școală de la Atena“, reprezentată de Kostis Palamas. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni, Olavo Bilac, e un autor brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, îndeosebi (după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul „munte al muzelor“, Parnas) din Hellada. În spiritul parnasienilor, Antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, îndeosebi (după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul „munte al muzelor“, Parnas) din Hellada. În spiritul parnasienilor, Antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe cu sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțica, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțica, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problemă îmbogățirii rimelor „mării armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupola de gheață“, „că într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirica se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupola de gheață“, „că într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirica se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
cu orice noutate / mișcare literară franceză; dar prima veritabilă „școală“ simbolista din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski, cenaclului și revistei sale, Literatorul, pe care le-a condus și în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din poezia noastră parnasiana: Mircea Demetriad, Gabriel Donna, Alexandru Obedenaru, Gheorghe Orleanu, Alexandru Petroff și Iuliu Cezar Săvescu
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din poezia noastră parnasiana: Mircea Demetriad, Gabriel Donna, Alexandru Obedenaru, Gheorghe Orleanu, Alexandru Petroff și Iuliu Cezar Săvescu ; important este și aportul parnasienilor români de la cumpăna secolului al XX-lea și dintre anii 1950 și 2000: Eugeniu Speranția (1888 - 1972; avem în vedere volumul Poezii, apărut în 1966), D. Rariște («Maria Magdalena», 1937; «Valuri împietrite», 1941), Ion Acsan («Primăvară cosmică», 1962), Al. Andrițoiu
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
conte Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles în 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrată, de prietenă a unor literați celebri, decât pentru poemele sale de influență parnasiană. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, „Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
și pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiana "Stances et poèmes". În volumele următoare "Leș solitudes" și "Leș Vaines Tendresses", se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat că "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică ("La Justice","Le Bonheur"), caracterizată de Ferdinand Brunetière că o "încercare laborioasa și oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith", preocupările lui (care sunt și cele ale epocii sale
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]