145 matches
-
îngeri" (Rondelul aripelor). Zicând „fiecare parte", poezia înțelege fiecare dintre cele două părți, jumătăți: viața și moartea, să zicem. Cartea, apoi, este experiența completă. Cuvintele au, de multe ori, simbolistică precisă în această poezie ce tinde spre încifrare, spre un parnasianism modern și atractiv, în fond. Nu rezultă, din titlul volumului, că îngerii ar fi un fel de canguri - dar iată, între cele patru aripi ale lor, așa cum îi vedem în iconografia curentă, cineva „se lasă purtat", cineva stă ca un
VIAŢA CĂRŢILOR – POEZIA ÎN CIFRE ŞI LITERE de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344684_a_346013]
-
aproape exclusiv la datele sale biologice. Cel mai de seamă reprezentant al naturalismului a fost É. Zola (ciclul Rougon-Macquart, căruia îi aparține romanul Germinal). Opus romantismului (începând cu al șaptelea deceniul al sec. al XIX-lea) dar și naturalismului este parnasianismul. Noua orientare se delimitează de romantismul devenit excesiv sentimental, cultivând o poezie impersonală, rece. Dacă estompează fondul emotiv al unui poem, parnasienii se ocupă, în schimb, de cizelarea formei acestuia, de perfecțiunea versificației, cultivând cu precădere poezia cu formă fixă
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
coloanele revistei „Viața nouă”, 1905-1925, Densusianu pleda pentru intelectualizarea și urbanizarea poeziei. Lidia Bote, în studiul Simbolismul românesc, identifică particularitățile simbolismului autohton, faptul că este un produs al mediului mic-burghez, că a apărut nu ca o reacție împotriva romantismului și parnasianismului, ca în Franța, ci ca o direcție înnoitoare într-o perioadă de epigonism eminescian, de dominare a poeziei rurale. Lidia Bote subliniază principalele teme cultivate de simbolismul românesc: tema socială, natura, iubirea, orașul, dar și principalele motive simboliste, precum: singurătatea
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
au cultivat o poezie decorativă, livrescă, marcată de perfecțiunea formei , dar lipsită de elanuri sufletești. Reversul clasicismului - a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspecte legate de perfecțiunea formei, ci de realizarea sugestiei. În această accepțiune, strict literară, eu înclin înspre simboliști, tot așa cum între cei trei tenori celebri (Plácido Domingo, José Carreras si Luciano Pavarotti), îl prefer pe
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice. După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic, pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp, parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul, ci artificialul creat de poet, poezia însăși. Paul Valery, în acest context așează imaginea mentală a lui uomo universale sub semnul poesis-ului, avertizându-ne acela care n-a privit în albul hârtiei
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet,poezia însăși.Paul Valery,în acest context așează imaginea mentală a lui uomo universale sub semnul poiesis-ului,avertizându-ne acela care n-a privit în albul hârtiei
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C. Substanța unor asemenea cugetări este, de cele mai multe ori, de esență tragică. Exegeza critică l-a considerat, oarecum definitiv, aderent declarat al parnasianismului, în primul rând al lui José Maria de Heredia (căruia îi dedică în 1905 un sonet: La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Opere, XVI, 502-506; Otilia Cazimir, Prietenii mei, scriitorii, București, 1960, 87-109; Sevastos, Amintiri, 105-108; Botez, Memorii, I, 396, 446-464; Ciopraga, Lit. rom., 74-79, 234-241, 353-354; Leon, Umbre, I, 101-111; Dima, Dezbateri, 158-175; Ilie Dan, Contribuții, București, 1978, 133-154; Margareta Dolinescu, Parnasianismul, București, 1979, 243-251; Kalustian, Simple note, II, 246-253; Scarlat, Ist. poeziei, II, 186-187; Munteanu, Jurnal, V, 67-70; Adrian Voica, Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996, 106-109; Dicț. esențial, 190-192. C.P.
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
alt titlu. Dintr-o seamă de proiecte, între care și o culegere de tălmăciri din Pindar și Anacreon, încerca să valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
fost și redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de tendințele moderniste din literatura franceză și din cea română, trecând în revistă parnasianismul și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
socială), criticul evaluează o operă prin prisma funcției ei educative și de cunoaștere. Față de manifestări ca individualismul sau pesimismul, intoleranța lui este totală. Nu pune mare preț nici pe moștenirea literară, în timp ce poezia „decadentă” îl irită, ba chiar îl dezgustă. Parnasianismul și simbolismul sunt incriminate pentru antirealismul și imoralitatea lor, prin care comentatorul subînțelege formalismul, egocentrismul, idilismul. Poezia lui Mihai Eminescu e prețuită pentru frumusețea formei, însă criticul se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
Săvescu, Al. Obedenaru, C. Cantilli, Cincinat Pavelescu, iar după 1890, la autori ca Șt. Petică, Al. Petroff, D. Karnabatt, G. Donna, G. Orleanu, Al. T. Stamatiad, Oreste. Evoluția unor motive romantice și influențe apusene duce la amestecul specific de romantism, parnasianism și simbolism. Parnasiene sunt poemul Levante și Calavryta al lui Duiliu Zamfirescu, poemul macedonskian Ospățul lui Pentaur, o Fantezie blondă a lui Cincinat Pavelescu, Către lună de I.C. Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste (exacerbare
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
duce la amestecul specific de romantism, parnasianism și simbolism. Parnasiene sunt poemul Levante și Calavryta al lui Duiliu Zamfirescu, poemul macedonskian Ospățul lui Pentaur, o Fantezie blondă a lui Cincinat Pavelescu, Către lună de I.C. Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste (exacerbare senzorială, note muzicale). Din satanismul baudelairian - bogat ilustrat în revistă - Macedonski reține implicațiile titaniene și frământările scindării între puritate și păcat, în timp ce I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și vocația stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Goethe, la versurile lui Byron, geniul său tutelar, la Théophile Gautier și Maurice Rollinat, Putrezirea (1884) și Năluca crimei (1887) fiind între primele tălmăciri în românește din Rollinat. Rămânând înainte de toate un mare poet, la confluența romantismului său fundamental cu parnasianismul și, mai ales, cu simbolismul, creator al unui mit interior al „excelsiorului” și al „periheliei”, precum și al unei tonalități lirice specifice, remarcabil și prin meditația asupra poeziei, M. este precursor al unor direcții estetice și stiluri impuse de poezia și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de imaginar poetic promovate de numeroșii săi colaboratori, însă echilibrat din perspectiva unui profil neutru pe care publicația reușește să îl păstreze. Diversitatea invocată de Camil Petrescu devine o realitate intrinsecă în ceea ce privește lirica promovată. Sunt găzduite la fel de generos producții aparținând parnasianismului, simbolismului, modernismului sau tradiționalismului, deși se manifestă o atitudine în general rezervată față de tendințele extremiste. Dincolo de prezența unor nume mediocre (întrucâtva justificabilă în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat faptul că R.F.R. beneficiază de colaborarea susținută a
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
de vedere își află clare argumente care îl susțin. Încă din Izvoare limpezi - considerată de critica vremii, dar și de cea recentă, drept cea mai izbutită carte a lui R. - autorul manifestă un interes semnificativ pentru efectele verbale, în tradiția parnasianismului lui François Coppée și José Maria de Hérédia. Neoclasicismul viziunii, asupra căruia au insistat comentatorii, își are originea tot în arta poetică a parnasianismului. Un lirism unde descrierea peisagistică nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
mai izbutită carte a lui R. - autorul manifestă un interes semnificativ pentru efectele verbale, în tradiția parnasianismului lui François Coppée și José Maria de Hérédia. Neoclasicismul viziunii, asupra căruia au insistat comentatorii, își are originea tot în arta poetică a parnasianismului. Un lirism unde descrierea peisagistică nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori, critica le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate decurgând din sistemul tradițional al conceptelor, construit de poezia franceză la sfârșitul secolului XIX-lea
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate decurgând din sistemul tradițional al conceptelor, construit de poezia franceză la sfârșitul secolului XIX-lea. De fapt, o lirică a abstracțiunilor, așa cum se va clădi în întreaga Europă pe urmele simbolismului și parnasianismului francez. Dacă versurile din Cuiburi în soare (1926) și din Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927) nu se ridică la nivelul celor din prima culegere, ele eșuând în sentimentalul romanțios sau în clasicismul pur decorativ monoton și uscat, în
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
, Curent literar și artistic constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
limbii și incantatoriu”. În lirica românească s. a debutat, într-un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta nu exista la noi ca școală; necristalizat, parnasianismul avea să își precizeze formula tocmai în interiorul noului curent, al celui din ambianța macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta nu exista la noi ca școală; necristalizat, parnasianismul avea să își precizeze formula tocmai în interiorul noului curent, al celui din ambianța macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff ș.a. Mai curând pseudosimbolism, mișcarea pe care încerca
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]