112 matches
-
poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și de a decora. Jalba către vodă Hangerli arată, și ea, o frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide un zbucium
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
un secret din pactul cu lumea veche și cu valorile tradiționale - cu o lume în care nu se trișa, iar adevărul trebuia să fie întotdeauna indiscutabil. Cum formulele victoriene erau deja uzate, Chandler recurge la stratageme fie demult acceptate, fie parodiate. Denunțat pentru a fi „popularizat bătaia brutală și asasinatul cu sânge rece”, precum și metoda „mai întâi sărut-o, apoi omoar-o” în relația cu femeia (cel puțin în viziunea unui ziarist de la New York World Telegram, în februarie 1952), Chandler e acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
renascentist, care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un cimitir din S.U.A., evocat în finalul poemului, îi amintește propria tinerețe, Când eram / mai tânăr și eram / un cimitir de poeme încă nenăscute... În spirit ludic, aglutinând sacrul cu profanul, apelând la ironie și la autoironie, sunt parafrazate sau parodiate mituri ale culturii universale sau ale celei autohtone. Rescriind, de pildă, Geneza - pe care o definește: ... Geneza fiind / abso/ LUTUL / pe care l-a frământat / între degete / DUMNEZEU... -, poetul imaginează un adamism rusesc, cu întâiul om, adresându-se lui Dumnezeu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb câtă lume mai știe ce, cum și cât va fi fost surfilat, inter textuat, pastișat și parodiat la MC din arsenalul lui Bolintineanu, Alecsandri, Alexandrescu, Conachi, Heliade, Anton Pann, Eminescu, Macedonski, Coșbuc, Văcărești (bașca Barthes, Greimas, diegesis, actanți & Co), într-o ramă țintuită de Dimov, Brumaru, Foarță. Chiar: o mai fi auzit careva din adolescenții de azi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
revelațiile pe care i le oferă Lia când aceasta face incitant o lectură inițiatică a propriului corp, În postura de hierofantă gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental. Teatralitatea și stilizarea expresionistă caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ea atunci. Vizibil afectat de această confesiune emoționantă, Hugo își scosese limba și se schimonosise de parcă i s-ar fi făcut greață. Nu l-am băgat în seamă, dându-mi seama că era un fel de comportament de macho parodiat: ia uitați colea, mie de fapt nu mi-e frică! Hugo nu se putea abține să nu facă pe nebunul nici când se afla în pericol de moarte. Dar voia să te avertizeze în legătură cu mine, deci cred că ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine definit decât în cadrul mariajului. Bărbatul devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine definit decât în cadrul mariajului. Bărbatul devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sunt cele scrise de Petronius, Cervantes sau Tournier, fiecare contribuind, în egală măsură, cu noi înțelesuri la consolidarea termenului de roman. Autori cum sunt cei menționați, aleși, desigur, dintr-un canon etern supus reconfigurării, și-au depășit în notorietate predecesorii parodiați și s-au impus în conștiința publicului de pretutindeni la capitolul "literatură pur și simplu". Pentru ca noțiunile de teorie literară să capete și o greutate practică, am apelat la cazuistica romanului, întrucât acesta pare a fi "sertarul" literar cu cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
două texte, pe care cititorul îl sesizează mulțumită efectului comic. Comicul poate să apară în funcție de voința auctorială (cultivând procedeele cunoscute) sau survine din simpla alăturare a realității textuale a celor două opere. La fel, ironia poate "dirija" intenția operei, textul parodiat servind pe post de "mască verbală sau ca un cod deturnat spre a ascunde sau deturna mesajul parodistului"5. Importantă de acceptat este operația de codificare ce ajunge practic să normeze lectura, ea fiind unul din punctele comune în care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodia contribuie la înțelegerea evoluției literaturii prin eforturile pe care aceștia le fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o mentalitate de tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodia îl interesase din punctul de vedere al preluării și integrării, în literaturile naționale, a bunului străin (termen "umbrelă" sub care se pot ascunde atât parodia unui gen, a unor teme și motive, cât și a unui stil etc., obiectul parodiat putând fluctua de la caz la caz), de această dată nucleul îl formează "cuvântul străin" care devine "arena de luptă dintre două voci", cea din primul plan, auctorială, și cea subtextuală din planul secund, aparținând obiectului parodiat, adică "stilul altcuiva ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui stil etc., obiectul parodiat putând fluctua de la caz la caz), de această dată nucleul îl formează "cuvântul străin" care devine "arena de luptă dintre două voci", cea din primul plan, auctorială, și cea subtextuală din planul secund, aparținând obiectului parodiat, adică "stilul altcuiva ca atare, dar și maniera social-tipică și individual-caracterologică de a vedea, a gândi și a vorbi"36. Ancorându-și observațiile pe teritoriul deschis de B.M. Eihenbaum, pe care-l contrazice, și I.N. Tînianov, pe care-l completează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se vor raporta mulți dintre teoreticienii ulteriori ai parodiei. Polifonia romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire dialogică a discursului parodiant. Dialogul intertextual facilitat de lectura unor astfel de opere se transformă, în viziunea formaliștilor ruși, într-un principiu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adică o operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor enunțuri luate din alte texte. Parodia este plasată și dezbătută în context telquelist din două perspective. Prima ține de producerea și productivitatea textului (semnificatul este opera parodiată, iar semnificantul, opera care parodiază): "Textul este o productivitate, ceea ce înseamnă că: 1. raportul său cu limba în care se situează este redistributiv (destructiv-constructiv), deci el este abordabil mai degrabă cu ajutorul categoriilor logice și matematice, decât cu ajutorul celor pur lingvistice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în percepția textului ca rezultat în procesul scriitură/ lectură. Contribuția cititorului în recunoașterea operei parodiate are o importanță vitală, ea refăcând, practic, traseul parcurs o dată cu producerea textului rezultat. Jean-Louis Baudry lansează termeni precum scriitură redublată ("acest lucru îl lăsăm să se înțeleagă atunci când afirmăm că spațiul lecturii inaugurate de Marx, Nietzsche, Freud nu există decât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sa, prin ceea ce nu vom regăsi în alte genuri. Decisive rămân condiția de lectură (receptarea textului), pentru că participă activ la definirea genului prin percepția (deci existența) operei ca atare 55, și, în consecință, recunoașterea fermă a textului țintă, a obiectului parodiat. Deși manifestă multe din trăsăturile parodiei în calitatea lor de transformări ce vădesc înclinația spre ludic, oulipismele rezultând în urma "jocului de-a limbajul", creațiile grupului Ou.Li.Po ridică și problema diferențelor: "la parodie est un jeu d'adresse; l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
face și obiectul trimiterilor teoretice ale lui Hans Robert Jauss 61, care scoate la iveală, din atât de complexa lume a parodiei, acei indici informaționali ce personalizează la maxim fenomenul literar în discuție: funcțiile parodiei, legătura dintre parodie și obiectul parodiat, dar și modul în care legătura dintre parodie și comic (deci conexiunea ei cu mecanismul psihic ce stârnește, în orizontul de așteptare al cititorului, râsul) este asigurată, în roman, prin permanența eroului comic. Mergând pe linia deschisă de Th. Verweyen
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comicului parodic depinde inevitabil de cultura literară a receptorului, în măsura în care și cititorul de mai târziu va putea reconstitui idealurile și normele astfel negate", observă Jauss. Permanența eroului comic (chiar definirea lui ca atare implică o comparație între parodie și obiectul parodiat, întrucât "cine nu știe sau nu află ceea ce neagă un anumit erou comic nici nu-l va găsi, desigur, comic"65) e asigurată, drept urmare, de simpatia pe care cititorul o încearcă față de acesta, întrucât e un personaj umanizat în bună
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
întregul demers, întrucât neglijatul sens al noțiunii de parodie deschide noi posibilități de interpretare ale artei în întregime, începând cu intrarea în modernitate și postmodernitate. Pentru Hutcheon, parodia postmodernă reprezintă un caz tipic de așezare a operei parodice alături de opera parodiată, căreia nu i se opune la modul necesar polemic, ci doar vizează reluarea sa fără vreo intenție ironică. Textul parodic va fi definit drept o sinteză formală, o încorporare a textului din fundal (prim) în textul secund, cel care ni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]