1,340 matches
-
nu se mai diferenția net de obiectul vizat. Are loc o mixtură între ceea ce am putea numi afirmația modelului și negația parodierii lui. Fiecare verigă a lanțului de elemente ale conștiinței își relevă două aspecte solidare, cel grav și cel parodic, în funcție de context. Prin adîncirea experienței creatoare, s-ar putea zice că parodia se deparodizează. Cu atît mai mult cu cît ea are în vedere un set mai cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
și ideilor sale, ci și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine, cît și ca poeta artifex, stăpîn pe o sumă de experimente ale unei epoci prin excelență novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-un atare înțeles salutar, prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției și în cea primă a întemeierii. Actul său este circular. Sentimentului său că toate formele poeticului au fost deja
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu "de dinamită", transformîndu-se pe spațiile defrișate de convenții într-un șantier al unei noi construcții discursive. Cu sprijinul intertextualității, actul parodic trece într-unul omagial, altfel zis parodia se preface în antiparodie, așa cum, în basme, o bătrînă ia chipul unei fete frumoase. Versurile eminesciene sînt puse a străjui miracolul scriptic: "Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
relatate cu cruzime și ironie ("atitudinea auctorială este chiar ireverențioasă"), piesa prezintă două planuri și numeroase intermedii, o oarecare bogăție și invenție lingvistică (comic de limbaj, elemente de argou țigănesc etc.)... în fine, piesa este "dominată de un puternic spirit parodic; din ea străbate, nealterat, un enorm apetit pentru viață, maximalizînd o năzuință spre libertate în gândire similară aceleia pe care o regăsim și în Țiganiada sau Trei viteji". Ion Istrate face și o minuțioasă analiză a particularităților lingvistice ajungând la
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior numit Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru recuzita metaforică pendulând între spațiul virtual și sentimentalismul edulcorat și antonpannesc: "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
cu duduci superbe sau femei de plastic până la cele mai rafinate "japonezării" lirice, totul într-un limbaj poetic adaptat milimetric, cu infinitive lungi arhaizante și eufonice (balada lui dan cipariu cuprins la grea îndrăgostire povestită de el însuși cu izmeneală parodică și umor): "și nu-și găsea-n cuvânt cerneala/ nici în trupul lui sminteala/ era-nalt suferitor/ de dalila iubitor, (...toți făcea literatură/ toți făcea literatură, despre autodicteu/ despre ce-o da Dumnezeu/ și-n aceste repartiții/ era vremea-n
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă: „Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat”. Evident, prezența sau absența prefixului a produs și cuvinte diferite sau măcar specializări parțiale (a muia/a înmuia, a roși/a înroși etc.). Am arătat altă dată
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
83. De altfel, prozele lui Pavel Șușară respectă multe dintre ingredientele postmoderne ale literaturii optzeciste: realismul social (e drept, la Șușară tulburat adesea de o alunecare în fantastic după model Kafka, Borges sau Mircea Eliade), aluziile și citatele livrești, spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
inexplicabilă cursă contra cronometru. Crimele lui Abăza au în ele ceva industrial, iar fiorii de tensiune care ar trebui să însoțească traseul în noapte al criminalului nu se prea fac simțiți. Totul pare mai degrabă un pretext narativ, în parte parodic, menit să plimbe pașii personajului în medii diferite, prilej pentru autor de a da o probă de virtuozitate narativă și stilistică. Nu este însă mai puțin adevărat că fiecare episod morbid luat în parte se susține excelent din punct de
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
face prin intermediul unui program numit Audiogalaxy Satellite” (daytona.go.ro); pluralul, previzibil, e în -uri: „secțiunea de download-uri, prin care orice utilizator va putea downloada programe” (gdwd.ase.ro). Evident, cuvîntul apare și în transcrieri fonetice - în stilul glumeț-relaxat și parodic al jargonului juvenil - „Pe de altă parte, parcă aș daunloada și io niscaiva desctopuri mishto” (forum.alpinet.org); „Deocamdată am pus acolo la grămadă poznele făcute la rafting, ca să le poate daunloada iuzerul care pe care le vrea, la grămadă
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58, 1997). Evident, propozițiune apare și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă propozițiune este din partea lui Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în -țiune apar, ca rezultat al unor fenomene de izolare și
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
natura lor mai conservatoare, în care trăsătura arhaizantă se convertește în stil ceremonios: „Vă mulțumesc cu multă considerațiune pentru răspunsurile acordate” (indaco.ro); „Asigurîndu-vă de întreaga mea considerațiune, vă doresc sănătate și succese (pdm.moldova.md); ceea ce nu exclude excesul parodic („ca semn al profundei noastre apreciațiuni pentru gândirea dvs. revoluționară în domeniu și având întreaga noastră considerațiune”- andreigheorghe.ro/ forum). Ar mai fi de văzut dacă actuala modă anglicizantă poate aduce schimbări în raportul dintre variante; probabil că nu, chiar dacă
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un Mihai Elin, autoarea severineană înțelege a lua o distanță am spune, azi, postmodernă, adică ușor ludică, glumeț relativizantă față de lumea neașteptată a începuturilor. Insondabilele adîncuri primare apar "îmblînzite" printr-o rostire parodică, cuprinse într-un discurs menit a neutraliza potențialul lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă adresă, putem aprecia că poeta se comportă cu universul astfel: "Îi dam pastile natur cu gust/ ( Cele din farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
ferice" ( ibidem). Să ne întoarcem la imaginea lumii, care vădește sub pana poetei o visceralitate sublimată, mitologică. Atrasă și concomitent respinsă de concret, poeta îl cultivă într-un registru dublu, cu scopul de a-l dezamorsa, o dată trecîndu-l prin grila parodică, apoi prin cea a unei rafinări, a unei "tescuiri" din care să rezulte o ținută stilistică. Spre deosebire, bunăoară, de Ion Alexandru care, devenit Ioan, a virat spre liturghia ortodoxă, ori de Ion Gheorghe care s-a rătăcit în meandrele
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
fidelității matrimoniale și dincolo de moarte, traducerea în daneză a Odisseei. Liantul care unește personajele, dispuse aproape simetric în structura intrigii romanești, este Erosul. Pe de altă parte, uzînd de potrivirile deloc întîmplătoare ale destinului personajelor sale, Kundera face o aluzie parodică indirectă la peripețiile erotice ale lui Ulisse, la unele complexe de tip oedipian, trimițîndu-ne inevitabil cu gîndul la unele scrieri din secolul al 18-lea, libertin, enciclopedist și rațional, de care pare a se simți (așa cum unele studii asupra operei
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o iapă la fel de costelivă ca și Rosinanta. Drumeții merg pe la hanuri și stîne în care descoperim ușor cîte o notă din Caragiale (cu hangițele lui malefice) ori din Sadoveanu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și cu fapta,/ încît îi zice,-ndată, el:/ „Hai, că te iau în dreapta" ( Caragialeta
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor anterioare". De asemenea în 1986, un număr al Caietelor critice e închinat postmodernismului, primind o replică tematică a aceleiași reviste, în 1995. Să fie valabilă ecuația postmodernism-optzecism? Mircea A. Diaconu nu pare dispus a o accepta
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un nou sens tulburător
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
procedeul, folosindu-l cu «ostentație și ironie» și obligînd receptorul la un dialog al aluziilor și descifrării". Resortul de căpetenie îl reprezintă "voluptatea estetă a inteligenței", care prefiră, alege, combină, ordonează: "ruptura este, prin urmare, și continuitate, chiar dacă atitudinea este parodică și pare neserioasă. Seriozitatea nu mai e, de altfel, cu putință decît în limitele ludicului". O "continuitate" nu doar față de modernismul de care postmodernismul nu s-a separat de facto niciodată, lucrînd în interiorul acestuia, decantîndu-l, "perfecționîndu-l", ci și, cutezăm a
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
În ultima vreme, de pildă, termenul rablă a fost foarte prezent în primele pagini ale ziarelor, în titluri construite astfel încît să atragă atenția. Programul de scoatere din circulație a mașinilor vechi a fost desemnat, necruțător, prin formule ironice, evocînd parodic nume de cod, acțiuni militar-strategice: Programul , Acțiunea Rabla, Operațiunea Rabla: "Programul Rablaťaproape epuizat" (Libertatea, 18.07.2006); Acțiunea Rabla are motorul puțin calat" (Cotidianul, 10.07.2006); "Ministerul mediului a demarat acțiunea rabla" (Săptămîna Financiară, 69, 2006); Operațiunea Rabla a
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
vino să achiziționezi un automobil nou Opel, Chevrolet sau Daewoo!" Efecte comice provin din procedeul de transformare a termenului familiar într-un fel de nume de marcă: "Rabla avans la Maserati" (Ziua, 16.04.2005). Tendința de tratare în cheie parodică e și mai puternică în tiparul care imită titluri de film de succes: "Programul Rabla revine" (infonews.ro); Programul rabla se întoarce" (stiri.rol.ro); Operațiunea Rabla se întoarce" (Ziua, 4.03.2006). Dincolo de expresivitatea stilistică, exemplele de mai sus
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
o ladă de bere mai înspre vară...?" (forum.targujiu.net); "nu că aș fi zgârcit pt ronii ăștia, dar cam sus prețul" (macuser.ro). În multe cazuri, folosirea cuvîntului este una marcată, glumeață, lucru indicat de alte semnale ironice și parodice, de exagerarea conștientă a formelor populare: "de cînd cu ronii, s-au descentrat toate calculilii" (daciaclub.ro); "să-mi dea primimistru' ronii ăia de mi-i promise" (forum Libertatea). Între variațiile ortografice întîlnite putem aminti și grafia hibridă care păstrează
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
-o din plin, ci iarăși una îndreptată împotriva stocului simbolic, împotriva comunismului transcendent, dacă îi putem spune așa. Oștașul sovietic, Petru Groza și Lenin, dar era s-o pățească și Dobrogeanu-Gherea, au dispărut unul cîte unul, chiar cu un ceremonial parodic de înmormîntare, și se odihnesc acum împreună, abandonați și ostracizați. Pentru că, asemenea bizonului din peșteră, ei nu sînt doar imagini convenționale, chiar proaste în cazul acesta, ci forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare“ (și textul, ca într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte numele/ e tînăr și relativ cultivat“). Nu cred că Romulus Bucur s-a supărat, asemenea lui Ion Barbu cînd a văzut ilustrația la După melci, că textul lui e însoțit de grafica naivă și cam
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]