2,639 matches
-
nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că toamna a venit... foarte trist -/ La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
anumit tip de anvergură, se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național din Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul lui Eugen Ionescu să se ivească) se strîng într-un ritm ciudat, prea agitat sau care pare că se stinge, într-o lume aiuritoare care se pierde într-o
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
el face un fel de publicitate pentru limba română și pentru lingvistică. Nu orice publicitate e bună: adesea zarva inconștientă riscă să acopere de ridicol un domeniu. Legea a fost învinuită de purism, naționalism, populism și a produs deja destule parodii - mai ales în stil arhaizant; a constituit de fapt un test pentru interesele și sensibilitățile lingvistice ale vorbitorilor - cultivați, nespecialiști - care au emis în presa din zilele trecute destule opinii interesante și inteligente. De fapt, majoritatea discuțiilor actuale au în
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
p. 437), pentru că ceea ce caută el e adevărul. Chiar cei trei "infractori" pornesc în aventura lor textuală urmărind acest adevăr. Numai că el nu există, sau există cîte unul pentru fiecare dintre nivelurile de sens (de la cinstita literatură senzațională la parodia perfectă), căci nu degeaba stă la loc de cinste în bibliografie Numele trandafirului. Stindard de cititor: "La început se deschid ochii, urechile și se închide gura." Și caii se împușcă, nu-i așa? lorin LĂzărescu e ceea ce s-ar putea
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești stâlcite de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin sensibili la fina ironie, redactorii s-au hotărât să scrie totuși laude, pentru a nu lăsa să se creadă că forma
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
el sunt ale tuturor. Limbajul i se alege altul. Numai al lui. Poezia lui are mulțime de glasuri pentru descoperirea soarelui, lunii, mării, muntelui, dealului, copacului, a bărbaților care au făcut istoria, a țăranului, a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
minus și ceva în plus care ne împiedică să o aplicăm: ne lipsește un exercițiu epistolar și de artă a conversației (de tipul celui din literele franceze), în schimb trăim în cultul violenței, al agresivității, al umorilor dezlănțuite. Cu exercițiul parodiei în sînge, Ioan T. Morar a propus o sintagmă care să definească specificul luptelor literare de la noi: "polemica de cumetrie" și a dat cîteva exemple recente, inclusiv personale. Naratoarea-scrib a profitat de faptul că luase notițe și, amintind de regulamentul
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
reinventarea poveștilor (în fond a doua parte a cărții este o culegere de povești, o zurbă "autentică"); iar pe de alta, poveștile funcționează în continuarea satirei din primele capitole ale cărții, prin trimiteri directe la teme, motive, sau chiar prin parodii și pastișe la opere clasice din literatura română (de aceea partea a doua este o zurbă, "ceartă, gîlceavă"). Poveștile se înlănțuie una din alta și încurcă deliberat planurile narative (Zurbalan din zurba spusă lui Chung de balaurul cu 12 capete
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
deliberat) regulile elementare de ortografie - "shi azi creca ma ginit rootul" (lanegru.ro); "creca daca as avea un net acasa as sta zii shi noapte" (mogo-2); "shi creca nimanui nui place cand aude 'hummm kestia asta" (learn.reflex) - sau în parodii jurnalistice: "se murdarisă apa creca de la o tante" ("File din jurnalul elevului Nelu", Bomba 22.07.2001); "io creca manelele e muzică neapărat pentru chef de chef" (VL 3510, 2001); există chiar o grafie aberantă cu apostroful în postpoziție: "eu
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
iar cei doi îndrăgostiți din Frumoasa călătorie... își găsesc dragostea și fericirea într-o formă de inexistență fizică, personajul Cehov din Mașinăria Cehov trăiește și moare în același timp în mijlocul personajelor sale. În ceea ce privește Istoria comunismului..., piesa este un soi de parodie neagră care, pentru cei ce au cunoscut ororile comunismului, nu poate fi decât o experiență personală. În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
cred că mai poți, ca romancier, să mai scrii în afara umbrei romanului Ulise. Cum lucrează gîndirea lui Bloom în Ulise, cum a afectat gîndirea personajelor de roman, chiar dacă proza nu seamănă cu proza din Ulise, chiar dacă în roman nu există parodie, chiar dacă romanul nu se bazează pe un text antic. Mă refer la modul în care lucrează gîndirea, cum se dezvoltă structura ei în roman, cum fiecare detaliu are o semnificație mai amplă. în afara acelei umbre scrii altfel. Dar umbra care
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Hugo scria că alături de orice lucru mare se află o parodie. Gîndirea romantică îndeobște susține că istoria umanității se derulează ca o parodie a obiectului inițial, care astfel s-ar deprecia continuu, pornind de la însuși chipul Demiurgului reflectat în creaturile Sale. E un gen de spectacol în care se perindă o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Hugo scria că alături de orice lucru mare se află o parodie. Gîndirea romantică îndeobște susține că istoria umanității se derulează ca o parodie a obiectului inițial, care astfel s-ar deprecia continuu, pornind de la însuși chipul Demiurgului reflectat în creaturile Sale. E un gen de spectacol în care se perindă o multitudine de măști, nu neapărat compromițătoare, facile, întrucît gestul parodic ajunge a
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
între ceea ce am putea numi afirmația modelului și negația parodierii lui. Fiecare verigă a lanțului de elemente ale conștiinței își relevă două aspecte solidare, cel grav și cel parodic, în funcție de context. Prin adîncirea experienței creatoare, s-ar putea zice că parodia se deparodizează. Cu atît mai mult cu cît ea are în vedere un set mai cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura ultimului volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat, paradoxal exploziv, Biblioteca de dinamită. Întrucît poezia d-sale stă tot mai vădit sub semnul parodiei, putînd fi caracterizată, așa cum o face semnatarul postfeței, Octavian Soviany, o "comedie a literaturii". E o postură specifică în genere modernismului copt care-și zice postmodernism (o tentativă de clasificare a turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
va trece alaiul// și prin mine, cel ca un ochi/ de miel fiert în ciorba pascală..." (Locul de trecere). E un soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu e pur și simplu "de dinamită", transformîndu-se pe spațiile defrișate de convenții într-un șantier al unei noi construcții discursive. Cu sprijinul intertextualității, actul parodic trece într-unul omagial, altfel zis parodia se preface în antiparodie, așa cum, în basme, o bătrînă ia chipul unei fete frumoase. Versurile eminesciene sînt puse a străjui miracolul scriptic: "Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta// Eram în curtea liceului, lîngă
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
răvășit/ de un arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai mari străpunși de un cerb" (Grota). Am putea spune că sub pana lui Ion Stratan acel crepuscul al modelelor (fie și al modelor!) lirice pe care-l reprezintă parodia se preschimbă, mirabil, într-un nou revărsat de zori... Ion Stratan - Biblioteca de dinamită, Cuvînt înainte de Călin-Andrei Mihăilescu. Postfață de Octavian Soviany, Ed. Cartea Românească, 2001, 144 pag., preț neprecizat.
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
descoperit cifrul, că e vorba de ceva foarte grav acolo. Acum i-am dat drumul, cartea a apărut. Spune-mi și mie ca să nu rămân prost: Așa e? Ce-ai vrut să spui?"). Pentru că am debutat cu un volum de parodii, lumea mă citește mereu ca să râdă. Se caută intenții satirice peste tot - și, culmea, acestea chiar sunt găsite! Sunt o pradă ușoară pentru cenzură - se taie tot ce poate stârni zâmbetul". Bineînțeles că, dacă se reduc la "decriptări" de tipul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
vechii poezii cu pretenții metafizice: "să-i dau neantului din farfurie/ cum fac răniții", "ne supse soarta/ cînd am murit ne supse/ născusem ligheane să mîncăm// luarăm și porcii din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
de dactilografiere (de "tastare"), punerea lor în circulație prin texte care încurajează copierea și absența verificării e la fel de gravă. Merită amintite, oricum, și formulările cele mai comice, în care o întorsătură de frază stîngace sau prost înțeleasă devine o veritabilă parodie involuntară a dogmelor subiectului tratat: "De aici facem afirmația pertinentă ce aparține numai poporului nostru și anume: Noi ne-am născut creștini", nu am fost ca alte popoare."; "în secolul al VII-lea Europa este călcată de barbarii care sunt
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
Nicolae Manolescu Deși s-a numărat printre poeții mei preferați în adolescență (și al lui Nichita Stănescu!), n-am scris niciodată despre autorul Parodiilor originale ori al Baladelor vesele și triste. Cînd aveam 15-16 ani îi știam o groază de versuri pe dinafară. L-am recitit și mai tîrziu, cu o anumită, tot mai rezervată, plăcere. Dacă nu l-am comentat niciodată, este din cauza
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale. Rapsodistul a fost preferat liricului. O etichetă pripită, reflectînd o proastă idee de poezie, a scos în față ce nu trebuia, ascunzînd fondul real și momentele literar fericite ale poetului. Pînă și parodiile de la debutul său au fost greșit interpretate, ca un gen minor, nedovedind mare talent propriu. Ele sînt, din contra, remarcabile. Și dacă mimetismul, semnalat de Călinescu, nu poate fi negat (e vorba totuși de parodii), ar trebui remarcat că Topîrceanu
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
fericite ale poetului. Pînă și parodiile de la debutul său au fost greșit interpretate, ca un gen minor, nedovedind mare talent propriu. Ele sînt, din contra, remarcabile. Și dacă mimetismul, semnalat de Călinescu, nu poate fi negat (e vorba totuși de parodii), ar trebui remarcat că Topîrceanu nu doar scrie în spiritul altora (Blestemele lui Arghezi), dar îi condamnă pe alții să pară a fi scris în spiritul lui (Viața la țară a lui Al. Depărățeanu). Sînt poeți care nu mai există
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
că Topîrceanu nu doar scrie în spiritul altora (Blestemele lui Arghezi), dar îi condamnă pe alții să pară a fi scris în spiritul lui (Viața la țară a lui Al. Depărățeanu). Sînt poeți care nu mai există astăzi decît în parodiile lui Topîrceanu. Eu cred că Topîrceanu merita o posteritate mai bună.
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]