59 matches
-
aibă grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să fac asta. Am încetat pur și simplu să mai vorbesc cu ei, așa că nu știau dacă sunt gravidă sau fur casetofoane din mașini. De fapt, când eram plecată până târziu, eram de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul meu! - toate astea duc la renașterea mea! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zîmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a asigurat tânărul. Știți doar matale că toate iatacurile dân fundătură dau În rotonda cu statui. IV Pe 19 iulie, Mario Bonfanti a dat buzna În celula 273. S-a despuiat hotărât de parpalacul zăpeziu, lung până la genunchi, și de pălăria păroasă, a aruncat bastonul de malaca pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse, a aprins cu un briquet cu kerosen o modernă pipă din spumă de mare și a scos dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a vizitat doctorul Bernardo Castillo, medicul familiei Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la iel cu vorbe dă nici nu vreau să le cânt dân nou, să nu vă Întristesc, don Parodi. Cu așa o mândrie liniștită, Limardo a spus că stropșelile nu-l atingea, fincă nu-l putea atinge, dă parcă avea parpalac antiglonț, și că nici o ciotcă dă Zarlengi n-avea să bage spaima-n el. Inter nos, nu i-a prea fost dă vrun folos parpalacu, dacă l-a avut, că nici nu venise Ziua Kilului, când pă hoitu lui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu un ghiveci de flori În cârcă. Din nefericire, macacul bătrân nu se cațără În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine*, a spus Parodi. Dacă nu găsești nici un inconvenient, Îți voi povesti ce știu și ce nu știu despre afacerea din strada Deán Funes. Compatriotul tău, doctorul Shu T’ung, azi absent, ne-a Înșirat o istorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston cu remorca. Gaston bate În cinzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o ia nainte, da ca creol ce sunt l-am devansat c-un chibrit dân lemn. Atunci am luat prima lecție. Granguru nici că mi-a zis mersi, da s-a pus pă fumegat care nici că-i păsa, cu parpalacu pă el, parcă io ieram neica nimeni lângă vânzătoarea dă havane Hoyos de Monterrey. Gestu ăla, care atâtea altele aveau să-l confirme, mi-a fost dă revelație. M-am prins pă loc că candriu iera dă alt soi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și i-am dat două zile, doar două: — Două zile. Nici un minut, nici o zi, nici un an mai mult. Poimâine, la nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În cabina telefonică număru doi dân Constituție, vii cu mălaiu-n plic. Io o să port un parpalac dă cauciuc și-o garoafă roșie la botoneră. — Catanga, a protestat Cárdenas, da dă ce să ne obosim până acolo, că doar stai la doi pași. I-am Înțeles punctu dă vedere, da lozinca mea ie să nu dau napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-am vrut s-o auz. — Lozinca tre să ne fie să nu dășteptăm bănuieli, am sublineat. Mâine mercuri, la nouășpe și cinzeșcinci te-aștept la monumentu lu Don Esteban Adrogué, În focaru suburban cu același nume. Am să am parpalac negru, dă Împrumut; iar tu poți flutura un ziar În mână. Am ieșit fără să-i las timp s-o strângă p-a mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape n-am lipit geana dă poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat contururile dă pă la patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu da nici un semn dă liniște, iera un chioșc nestricat care Îmi da un azil precar, cu acordu lu domnu vânzător dă ziare. Altu, mai puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la moacă; junile Cárdenas, d-un paregzamplu, care a strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă sfânt. Bănuiala că junile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine că nu, și bietu boxer a priceput tare greu: — Poimâine... nouășpe și cinzeșcinci... drept În buricu la Peața Cañuelas... ultima amânare, două bătrâne juma dă naționali distribuiți În plic unic, nu mai da așa pregnant... am să viu cu parpalac și garoafă... nu-l mai lovi așa tare pe pretenaru lu bătrânu tău... mi-ai scos ciucolata pă nas, fă o pauză... știi că io sunt inegzorabil... spectacolu n-o să să suspende dân cauză dă motiv dă vreme rea, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
foarte practice, pentru că nu se observă depunerile de pe guler. În schimb, ciorapi gri și pantofi gri se găsesc pe toate drumurile. Îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie - vă las să ghiciți de ce culoare - și se oprește în fața unei oglinzi uriașe. E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dintr-un musical de pe Broadway, Lionel își aruncă pălăria spre cuier. Pălăria plutește prin aer, ratează cuierul și cade pe parchet. Un Ah! dezamăgit - ca la ratarea unei lovituri de la 11 metri - se aude de pe margine. Impasibil, Lionel își scoate parpalacul și, cu același gest dezinvolt, îl aruncă spre cuier. Parpalacul plutește prin aer, ratează ținta și cade pe parchet. Un Ah! violent îl face pe Lionel să sară în mijlocul ringului: e o fiară. Fetele sunt înfierbântate la maximum. Cu gestul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuier. Pălăria plutește prin aer, ratează cuierul și cade pe parchet. Un Ah! dezamăgit - ca la ratarea unei lovituri de la 11 metri - se aude de pe margine. Impasibil, Lionel își scoate parpalacul și, cu același gest dezinvolt, îl aruncă spre cuier. Parpalacul plutește prin aer, ratează ținta și cade pe parchet. Un Ah! violent îl face pe Lionel să sară în mijlocul ringului: e o fiară. Fetele sunt înfierbântate la maximum. Cu gestul învățat de la Sharon Stone din Basic Instinct, fetele își schimbă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu mai are, nici ea, nimic de ascuns pentru Lionel. Violent, viitorul francez o smulge pe Matilde de pe scaun. Dansează cu ea tangoul până la capăt, după care se îndreaptă spre ușă. Din mers, Fernando îi pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcâie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zâmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trec din nou, ea se oprește și spune: pot să iau și eu un mic? Nu am mai mîncat de vreo doi ani... <maya>: hahaha Oh, my God! <victor37>: să cădem pe spate țipă s-a făcut mai ceva ca parpalacul... <maya>: lol <victor37>: da, așa a fost <victor37>: ne-a povestit ea mai pe urma. <victor37>: venise în Canada în vizită la o mătușa, cu gindul să se mărite <victor37>: treceau zilele și trebuia să se întoarcă acasă <victor37>: în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]