63 matches
-
Pentru femei. ^2 În funcție de specificul activității se stabilește prin ordin al comandantului (șefului) activității portul fustei sau al pantalonului de către cadrele militare femei. ^3 Se poartă opțional sau la ordin. ... 4. Ținuta S-4 (sezon rece) cu parpalac Nr. crt. Denumirea articolului de echipament Forțe terestre Forțe aeriene Forțe navale I. Coifură 1. Șapcă pentru oraș și serviciu/Pălărie^1 X X - 2. Șapcă cu 6 coafe/Pălărie^1 - - X II. Îmbrăcăminte 3. Costum pentru oraș și serviciu^2 X X - 4. Costum
ORDIN nr. M.20 din 20 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264574]
-
te doboară zloată, noroi scurse din buboaie grase ce n-au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te-mping cu sila peste-o planturoasă și-aș merge-n pădure cu un parpalac ... Citește mai mult PlouăPlouă și în casePlouă peste inimi, gârbovite, arseFrig este-n ‘năuntru, frig e și afarăGândul ce împresoarăiute te doboarăzloată, noroi scursedin buboaie grasece n-au nicio noimăatât de grețoaseiubiri îndrăciteziduri coșcovitetotul se transformă-nmoină-ofticoasăce te-mping cu silapeste-o
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
în casePlouă peste inimi, gârbovite, arseFrig este-n ‘năuntru, frig e și afarăGândul ce împresoarăiute te doboarăzloată, noroi scursedin buboaie grasece n-au nicio noimăatât de grețoaseiubiri îndrăciteziduri coșcovitetotul se transformă-nmoină-ofticoasăce te-mping cu silapeste-o planturoasăși-aș merge-n pădurecu un parpalac... XXII. SMOALĂ, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi derbedei.
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcâie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zâmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nene, cumperi cărămida asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zîmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese implicat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trec din nou, ea se oprește și spune: pot să iau și eu un mic? Nu am mai mîncat de vreo doi ani... <maya>: hahaha Oh, my God! <victor37>: să cădem pe spate țipă s-a făcut mai ceva ca parpalacul... <maya>: lol <victor37>: da, așa a fost <victor37>: ne-a povestit ea mai pe urma. <victor37>: venise în Canada în vizită la o mătușa, cu gindul să se mărite <victor37>: treceau zilele și trebuia să se întoarcă acasă <victor37>: în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul săpunului, cu bulangiii de prin băile publice... Ești poponaut-șef, moșule? - Par eu c-aș umbla cu portjartier de dantelă pe sub parpalac, jigodiosule? - Nu se știe ca pământul. Nu zic că-i rău. De când te-ai urcat, doar de poezie și de băieței mi-ai garibaldit... Îl iubești pe fizicul de la șantieriști, scămoșatule? - Nu neapărat... - ...Când le zici pe poezii, simți că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca lumea. Că mi s-a urât să tot trag nădejde... Soarele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curu mătii! - Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău nu se cade! - Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satu, or că s-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aibă grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să fac asta. Am încetat pur și simplu să mai vorbesc cu ei, așa că nu știau dacă sunt gravidă sau fur casetofoane din mașini. De fapt, când eram plecată până târziu, eram de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a asigurat tânărul. Știți doar matale că toate iatacurile dân fundătură dau În rotonda cu statui. IV Pe 19 iulie, Mario Bonfanti a dat buzna În celula 273. S-a despuiat hotărât de parpalacul zăpeziu, lung până la genunchi, și de pălăria păroasă, a aruncat bastonul de malaca pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse, a aprins cu un briquet cu kerosen o modernă pipă din spumă de mare și a scos dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a vizitat doctorul Bernardo Castillo, medicul familiei Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la iel cu vorbe dă nici nu vreau să le cânt dân nou, să nu vă Întristesc, don Parodi. Cu așa o mândrie liniștită, Limardo a spus că stropșelile nu-l atingea, fincă nu-l putea atinge, dă parcă avea parpalac antiglonț, și că nici o ciotcă dă Zarlengi n-avea să bage spaima-n el. Inter nos, nu i-a prea fost dă vrun folos parpalacu, dacă l-a avut, că nici nu venise Ziua Kilului, când pă hoitu lui l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu un ghiveci de flori În cârcă. Din nefericire, macacul bătrân nu se cațără În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine*, a spus Parodi. Dacă nu găsești nici un inconvenient, Îți voi povesti ce știu și ce nu știu despre afacerea din strada Deán Funes. Compatriotul tău, doctorul Shu T’ung, azi absent, ne-a Înșirat o istorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston cu remorca. Gaston bate În cinzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o ia nainte, da ca creol ce sunt l-am devansat c-un chibrit dân lemn. Atunci am luat prima lecție. Granguru nici că mi-a zis mersi, da s-a pus pă fumegat care nici că-i păsa, cu parpalacu pă el, parcă io ieram neica nimeni lângă vânzătoarea dă havane Hoyos de Monterrey. Gestu ăla, care atâtea altele aveau să-l confirme, mi-a fost dă revelație. M-am prins pă loc că candriu iera dă alt soi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și i-am dat două zile, doar două: — Două zile. Nici un minut, nici o zi, nici un an mai mult. Poimâine, la nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În cabina telefonică număru doi dân Constituție, vii cu mălaiu-n plic. Io o să port un parpalac dă cauciuc și-o garoafă roșie la botoneră. — Catanga, a protestat Cárdenas, da dă ce să ne obosim până acolo, că doar stai la doi pași. I-am Înțeles punctu dă vedere, da lozinca mea ie să nu dau napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-am vrut s-o auz. — Lozinca tre să ne fie să nu dășteptăm bănuieli, am sublineat. Mâine mercuri, la nouășpe și cinzeșcinci te-aștept la monumentu lu Don Esteban Adrogué, În focaru suburban cu același nume. Am să am parpalac negru, dă Împrumut; iar tu poți flutura un ziar În mână. Am ieșit fără să-i las timp s-o strângă p-a mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mea. „Dacă mâine Încasez“, mi-am zis, „jur să-i Învit pă japoni“. În noaptea aia aproape n-am lipit geana dă poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat contururile dă pă la patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu da nici un semn dă liniște, iera un chioșc nestricat care Îmi da un azil precar, cu acordu lu domnu vânzător dă ziare. Altu, mai puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la moacă; junile Cárdenas, d-un paregzamplu, care a strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă sfânt. Bănuiala că junile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]