KorAP: Find »[drukola/base=participial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

98 matches

Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815

nominativ), mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul (cf. Gruiță 2006: 171-174). Exemplele din corpusul oral examinat conțin aproape în exclusivitate grupuri participiale postpuse, extinse, simțite ca adjuncți izolați, dintr-o construcție relativă eliptică de tipul "[care + a fi]": vestea deciziei luată de Guvernul italian (B1 TV, 1.XI.2007), concluzia unei statistici publicată de Guvernul de la Sofia (TVR 2, 24.X.2007

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817

sesizat procurorii Direcției Naționale Anticorupție, care au realizat un flagrant ("Gândul", 2006) În baza unor informații furnizate de IGPR, românii au fost supravegheați încă de la intrarea pe teritoriul spaniol, ceea ce a permis prinderea lor în flagrant (JN, 2007). Și formele participiale pot desemna prin recategorizare entități cu trăsătura semantică [- Animat]: În deschiderea finalei Cupei Liceelor, formația Rapid întâlnește selecționata ziariștilor (GSp, 2007) [echipa selecționată] Mănânc frecvent semipreparate [alimente semipreparate] Deși scopul rocadei din listele de compensate este acela ca medicamentele să

[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

a percepe vizual" (116), dar sunt admise atunci când verbul are sensul cognitiv "a-și imagina" (117): (116) *Îl văd ("percep vizual") înalt/blond. (117) Casa bunicilor o văd ("mi-o închipui") joasă, nu înaltă. Verbul a auzi admite doar adjective participiale care încorporează informația [+Manieră a vorbirii], ca răgușit, înfundat etc. În aceste construcții se exprimă recepționarea indirectă a unui mesaj verbal: (118) Îl aud [răgușit/pițigăiat]. < Îl aud √ vorbind cu o voce răgușită/pițigăiată. Adjectivele PS care denotă proprietăți temporare

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

Argumente împotriva analizării dublării clitice ca acord 6. Alte analize ale dublării clitice Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular 1.1.1. Adjectivul propriu-zis 1.1.2. Adjectivul participial 1.1.3. Formele pronominale 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului 1.3. Dezacordul formelor pronominale de întărire 1.4. Dezacordul numeralului 1.5. Exprimarea orei sau a datei 1.6. Dezacordul lui al 1.7. Utilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și lexicale). Prin urmare, subiectul se acordă cu Acordo, iar trăsăturile Acordului sunt transferate asupra verbului. Acestea sunt numărul și persoana, în mod tipic, pentru un verb la un mod finit, sau numărul și genul, în cazul acordului cu formele participiale. După ipoteza Flexiunii divizate, era firesc să apară și ipoteza Acordului divizat. De vreme ce sunt mai multe trăsături conținute de Acord (numărul, persoana, genul, în funcție de limbă și de forma verbului), de ce să nu presupunem că fiecare dintre ele este un centru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Spell-Out). Valuarea trăsăturilor se face în primul rând pe baze formale, iar dacă trăsăturile formale sunt subspecificate, se recurge la valuarea pe baza trăsăturilor semantice (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Termenii care se acordă cu substantivul centru sunt adjective (propriu-zis, participial, pronominal sau numeral cu valoare adjectivală) sau articole. Trăsăturile implicate în acordul intern grupului nominal sunt, în general, genul, numărul și cazul. Unele pronume acordate cu nominalul-centru au și trăsătura de persoană (prietenele însele, subsemnatul însumi). Acordul din grupul nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
observarea dezacordului în caz al adjectivului sunt monitorizările posturilor de radio și televiziune (cf. cap. 9. Acordul în limba vorbită). În toate perioadele de monitorizare, marea majoritate a contextelor în care s-a înregistrat dezacordul în caz sunt cu adjective participiale: (23) a. în urma prezentării inspirată de filmul Avatar (Prima TV, 2010) b. dacă analizăm textul moțiunii depusă astăzi (Realitatea TV, 2009) c. în urma unei acțiuni desfășurată de agenții FBI (Antena 1, 2008) Dezacordul în caz este influențat de următorii factori

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
TV, 2010) b. dacă analizăm textul moțiunii depusă astăzi (Realitatea TV, 2009) c. în urma unei acțiuni desfășurată de agenții FBI (Antena 1, 2008) Dezacordul în caz este influențat de următorii factori (cf. Gruiță, 1981: 120-128): (i) adjectivul este de tip participial, nu propriu-zis (observație întărită de corpusul de emisiuni monitorizate); (ii) adjectivul este izolat; (iii) între adjectiv și substantiv intervin alte elemente ale grupului nominal. Pe baza datelor cantitative din monitorizările posturilor de radio și televiziune, se poate afirma că dezacordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de corpusul de emisiuni monitorizate); (ii) adjectivul este izolat; (iii) între adjectiv și substantiv intervin alte elemente ale grupului nominal. Pe baza datelor cantitative din monitorizările posturilor de radio și televiziune, se poate afirma că dezacordul în caz al adjectivelor participiale are caracter de tendință a limbii, iar dezacordul în caz al adjectivelor propriu-zise are mai degrabă un caracter accidental, putând fi tratat ca un fenomen de procesare a enunțului. Caracterul de tendință al acestui dezacord a fost remarcat de mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
română veche și modernă, Laura Vasiliu a arătat că acest fenomen era destul de frecvent atestat încă din secolul al XVI-lea și a continuat în secolele următoare (cf. Vasiliu, 1965). Pierderea acordului în caz este mult mai frecventă la adjectivul participial (decât la cel propriu-zis) datorită caracterului verbal al acestuia. O explicație bună a acestui fenomen găsim la Gruiță (1981). Frecvent, adjectivul participial are și compliniri de tip verbal (complement de agent, cirumstanțiale temporale, locale etc.), care "slăbesc sudura grupului nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a continuat în secolele următoare (cf. Vasiliu, 1965). Pierderea acordului în caz este mult mai frecventă la adjectivul participial (decât la cel propriu-zis) datorită caracterului verbal al acestuia. O explicație bună a acestui fenomen găsim la Gruiță (1981). Frecvent, adjectivul participial are și compliniri de tip verbal (complement de agent, cirumstanțiale temporale, locale etc.), care "slăbesc sudura grupului nominal, în sensul că sustrag participiul de sub controlul substantivului, segmentează sintagma, creând un al doilea centru sintactic, în care participiul e regent [...]. În

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
multe entități, ci mai multe evenimente la care participă o entitate. De exemplu, în (78)d nu se compară băieți cu fete, ci gradul de interes al băieților față de diverse obiecte. În multe dintre aceste contexte, adjectivul este de tip participial, deci evenimențial (dar comp. cu adj. bucuroasă, mai sus). Se pot insera adverbe ca mult, puternic, frecvent etc., care nu se acordă: (78) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai mult încântată de Mihai. b. specialiștii cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un reporter acolo. În (122)a, enunțul este reconstituit mental ca Ion va fi trimis la Budapesta sau Maria va fi trimisă la Budapesta, deși există o neconcordanță între valoarea trăsăturii de gen a nominalului (Ion) și cea a adjectivului participial exprimat (trimisă). Există și un al treilea sau, cu valoare apozitivă. Fiind vorba de un sigur referent, desemnat prin două elemente lingvistice, acordul se face la singular: (123) a. Ioana Popescu sau secretarul general al Organizației de Tineret din P.D.L.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
unele lucrări 152): (257) Nici paltonul, nici fusta cumpărate nu i-au plăcut. - sensul construcției este " A cumpărat un palton și o fustă și nu i-au plăcut", nu "A cumpărat o fustă și nu i-a plăcut", deci adjectivul participial are ca domeniu semantic întreaga sintagmă coordonată. Desigur, în măsura în care unii vorbitori admit acordul cu cel mai apropiat conjunct al adjectivului (vinul și țuica fiartă), atunci și aici acordul se poate face prin atracție, doar cu ultimul conjunct. Acest tip de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
elemente nu admit interpretarea colectivă: (260) *colegul și cu prietenul meu, Gheorghe 3.9.4. Gruparea nu numai... ci / dar și..., la limita dintre copulativ și adversativ, admite coordonarea de substantive, în interiorul grupului nominal. Acordul adjectivului propriu-zis și al celui participial se face doar cu ultimul conjunct: (261) a. A cumpărat nu numai o poșetă, ci și o rochie veche / *vechi. b. La festivalul medieval de la Sighișoara a cumpărat nu numai o armură, ci și un scut medieval / *medievale. Extinderea primului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în limba scrisă, într-un registru mai puțin îngrijit. 1. Grupul nominal 1.1. Dezacordul în caz al adjectivului feminin, singular În emisiunile monitorizate, frecvența dezacordului adjectivului feminin, singular, în cazul genitiv sau dativ, depinde de tipul de adjectiv: propriu-zis, participial sau pronominal. 1.1.1. Adjectivul propriu-zis La adjectivul propriu-zis, dezacordul în caz nu este foarte frecvent în limba vorbită actuală. Dezacordul se produce inclusiv când substantivul-centru și adjectivul sunt adiacente: (1) bordul navetei ultrarapidă de luptă (Antena 1, 17

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
spre deosebire de cele care sunt apropiate sau adiacente regentului: (2) rămân cu confirmarea unei echipe mature, serioasă (Realitatea TV, 29.VIII.2007) vreau să aflu parola unei fete frumoase și bogată din lista mea (www.top1.ro). 1.1.2. Adjectivul participial La adjectivul participial, dezacordul în caz este foarte frecvent în limba vorbită, fiind o adevărată tendință a limbii. În toate etapele de monitorizare a posturilor de radio și de televiziune, s-a înregistrat frecvent acest tip de dezacord: (3) pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sunt apropiate sau adiacente regentului: (2) rămân cu confirmarea unei echipe mature, serioasă (Realitatea TV, 29.VIII.2007) vreau să aflu parola unei fete frumoase și bogată din lista mea (www.top1.ro). 1.1.2. Adjectivul participial La adjectivul participial, dezacordul în caz este foarte frecvent în limba vorbită, fiind o adevărată tendință a limbii. În toate etapele de monitorizare a posturilor de radio și de televiziune, s-a înregistrat frecvent acest tip de dezacord: (3) pentru sprijinirea populației afectată

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acordul în caz la demonstrativ este și acela că formele acordate în caz se pot confunda cu formele în genitiv ale pronumelui. 1.2. Dezacordul în gen și număr al adjectivului Dezacordul în gen și număr al adjectivelor propriu-zise și participiale are caracter accidental, fiind doar o greșeală de exprimare, nu o tendință a limbii. Ea se întâlnește în registrul oral, având diverse cauze specifice acestui tip de exprimare, cum ar fi neatenția, graba, interpretarea greșită a regentului, atracția, "presiunea" pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și cercetări lingvistice, XV, 1964, nr. 3). Diaconescu, Paula, 1970, "Mărcile semantice distinctive ale genurilor în limba română", în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, București, Editura Academiei Române. Dinică, Andreea, 2008, Acordul adjectivelor participiale în limba română actuală, comunicare susținută la Simpozionul Internațional de Lingvistică, București, 28-29 noiembrie 2008. Dobrovie-Sorin, 1990, "Clitic doubling, wh-movement, and quantification in Romanian", în Linguistic Inquiry, 21, p. 351-398. Dobrovie-Sorin, Carmen, 1993, The Syntax of Romanian. Comparative Studies in

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Argentina. 136 Exemplele cu determinant demonstrativ arată că este imposibil de calculat și o trăsătură de număr formală (vezi infra, 3.4.). 137 Adj = adjectiv; ArtDef = articol definit; SCoord= sintagmă coordonată. 138 Vezi infra, 3.5. Adjectivul propriu-zis și cel participial. 139 Ca și la articolul definit antepus (vechiul prieten și coleg Ion), spre deosebire de cel enclitic postpus (colegul și prietenul Ion). 140 Niște se poate combina doar cu substantive numărabile la plural și cu substantive masive. Agramaticalitatea exemplului (202)a arată

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

astfel de schimbări lingvistice, în ambele sensuri, sunt (Dixon 1994: 186): reinterpretarea pasivului/antipasivului 78 ca fiind o construcție tranzitivă nemarcată (vezi supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
demonstrată independent, pentru o limbă din afara familiei austroneziene, toba batak, de Schachter (1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele două argumente sunt: posibilitatea pasivizării, posibilitatea construcțiilor participiale). Bennis (2004: 105) arată că, în structurile cauzative, Experimentatorul e marcat cu Caz structural, fie prin adăugarea unui nivel vP în structurile active, fie prin adăugarea unui TP în structurile pasive. Dacă verbele cauzative psihologice sunt verbe tranzitive, corespondentele lor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]