65 matches
-
în Cealaltă Europă. Schimbarea care să desăvîrșească statutul lor european se impunea însă numai la nivelul culturii și al limbii de erudiție, deoarece nivelul popular, profund marcat de viața istorică, este un dat obiectiv, care, deși se transformă, repre-zintă tradiția particularizantă, admisibilă în spațiul european potrivit principiului multilateralității. Această schimbare la nivelul spiritului major nu putea fi însă decît rezultatul unui act de voință, iar voința trebuia orientată de un act deliberativ, de o reflecție și de o opțiune, activități ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oglindă unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să se împlinească drept o variantă unică a universalului. Toată tematica purității și a purificării inimii se leagă de această realizare. A-ți curăți inima de lanțurile de gînduri particularizante, posesive (logismoi), a obține o inimă nedezbinată revine la a oferi chipului divin, Unu, propria ta oglindă : limpede, fidelă, unificată și unică. Pentru Berdiaev, ca și pentru Platon sau Philon din Alexandria, omul moral este cel care își conduce destinul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în De visione Dei, capitolul IV, Cusanus vorbește despre tentația umanului de a inversa în mod nelegitim raportul dintre cele două priviri. El avertizează împotriva tentației de a reduce privirea divină atotdirecționată la acea privire umană orientată spre Unitate, dar particularizantă și exclusivistă. Experimentul propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
americană, indiferent cât de robuste și de vibrante erau elementele ei - portul popular, limba, bucătăria națională sau muzica -, aveai toate motivele să fii Îngrijorat că poți fi călcat În picioare foarte ușor. În Încleștarea constantă dintre forțele omogenizante și cele particularizante ale globalizării, se părea că forțele omogenizante-americanizatoare sunt sortite să aibă câștig de cauză. Globalizarea părea că va fi după chipul și asemănarea Americii, că va avea până și gust american. Evident, acest fapt a declanșat o reacție de respingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
este o bună ilustrare a faptului că un text nu este compus numai din ceea ce spune explicit. Ceea ce este spus exprimat este inseparabil de ceea ce este presupus: Sîntem cei mai citiți. Enunțul general T44 este supus mai întîi unei aplicații particularizante a subiectului prin semnătură și ajunge astfel la o aserțiune de tipul: La tribune de Genève este ziarul cel mai citit. Este un slogan conform genului de discurs așteptat: asocierea unui nume propriu și a unei proprietăți pozitive. Prin statutul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lui Mr. Gray trece prin trei reformulări succesive și prin ivirea tardivă a unui nume propriu. Se trece astfel de la o primă perioadă care descrie un prototip (de la N1 la N3) la o a doua perioadă care este o descriere particularizantă (N4, N5): DESCHIDEREA primei perioade Yankeul ĂSTA [N1] e vorba de (ESTE) UN tip [N2]... (ESTE) de fapt, americanul tipic [N3] ÎNCHIDEREA primei perioade (Re)DESCHIDEREA perioadei a doua Jim Baldwell ĂSTA [N4] mi s-a părut întotdeanua că ESTE
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
monoculturalistă, respectiv etno-diferențialistă profesate de istoricii-ideologi ai secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Deși fragmentar, am intenționat să dezvălui modalitățile în care s-a petrecut cea dintâi europenizare a amintitelor zone geografice, precum și să subliniez experiențele sau trăsăturile particularizante ale acestora. De asemenea, este vorba de încercarea de a sugera un contraargument istoric la teoriile ce zboară pe deasupra lucrurilor. În sfârșit, multe dintre analizele și ipotezele de lucru ale cărții vizează temele românești, problemele elitelor locale și regionale, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a expansiunii tuturor tentativelor hermeneutice chemate să explice cele mai vizibile reflectări colective culturale ale dezvoltării umanității (dezvoltare înrădăcinată în emancipare sufletească, adică în schimbare profundă). Atâta timp cât identitatea în timp și spațiu aparține doar universalelor, se poate vorbi în universul particularizant al umanității doar de o identitate persistentă a esenței în condițiile unei diversități a întruchipărilor ei manifeste. Discuția metafizică a posibilității însăși a unei schimbări substanțiale este tranșată în contextul oricărei viziuni filosofice asupra interiorității de definirea unei eflorescențe atributive
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care, purtându-și stăpânul în spinare, „e-n călduri și-și caută spasmodic femela” (Aripă zburând pălmuită), poetul își povățuiește contemporanii, cu o ironie crudă, să evite măcar naufragiul moral definitiv, să nu se abandoneze blazării absolute. Stilistic, principalul caracter particularizant al structurărilor de tip modern rămâne violența. Știind să vehiculeze și suavități (câteva dintre sonetele de dragoste au o fluiditate aproape simbolistă), predicatorul „iubirii pe tunuri” preferă discursul impetuos, formularea brutală, caustică, cuvântul strident, expresia flagelantă, imaginea scandaloasă. Nici un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Germania (sec. 19); istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane; perspectiva istoricistă îngăduie înlocuirea abordării generalizatoare, cu o abordare particularizantă (Fr. Meinecke); i. nu i se acordă statutul de discurs științific și i se respinge posibilitatea unor predicții istorice, care s-ar obține descoperind „ritmul“, „legile“ sau „tendințele“ evoluției istoriei (Karl R. Popper) 25. materialism = orientare fundamentală în filozofie, opusă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Diacon și nu numai aceste nume invocate. Când discursul încântă ni se dezvăluie parcă un alt câmp stilistic, chiar dacă nu prindem toate sunetele, formele și nuanțele în expresie. După asemenea întâlniri culturale simțim mai adânc climatul propulsiv, orizonturile deschise, tușele particularizante, ne cuprinde forța de atracție centripetă a Cetății. La Iași "peste fulguirea de flori și învăluirile de frunze moarte se înalță un suflet. Aceasta e justificarea și cununa nevestejită a acestui loc unic..." ne șoptește M. Sadoveanu, cu nelipsita-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și cultivarea simțului estetic/formarea gustului estetic/formarea judecății estetice/formarea atitudinii estetice", ,,dezvoltarea capacității de a crea valori estetice [...], însușirea tehnicilor de exprimare artistică, cultivarea stilului individual, a originalității"117) etc., aspectele prezentate deschizând, de altfel, într-un proces particularizant pentru activitățile de Educare a limbajului, căi către modalități particulare de abordare a comunicării cotidiene, a raportării la comunicarea de tip literar etc. 4.1.3. Finalitățile perioadei preșcolare/scopurile (forme de particularizare a idealului educațional în asociere cu diferitele
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
său, tabloul marin nu dă o temporalitate a evadării imaginare, așa cum o fac literatura și filmul. Deși, s-o recunoaștem, reveria trăită în fața unui tablou marin nu poate fi cuantificată și generalizată, ea ține de subiectivitatea unică a fiecăruia. Prelungirile particularizante ale unei imagini statice pot fi cât se poate de ample și de dinamice și pot duce tabloul mult mai departe decât l-a așezat pictorul, în limitele ramei. Marea e prin excelență un element al instabilității primordiale, al psihicului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea timpului se integrează într-o compoziție arhitecturală armonioasă și rafinată, trecută prin filtrele orgolioase ale spiritului locului. Drept consecință, nu o dată în forma occidental-clasicistă a unor palate sau case boierești, se insinuează încă elementele decorului
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
evocări lirice din Zile trăite, în legătură cu care I. Șiadbei afirmă: "O trăsătură caracteristică a celor mai multe portrete ale lui N. Gane, deși scriitorul avea un remarcabil talent descriptiv, este înfățișarea numai a părții morale a persoanei", care însă subliniază o trăsătură particularizantă a celui în cauză, indiferent de circumstanțele în care se află. Trebuie subliniat, de asemenea, pentru ceea ce autorul numește "pârdalnica de politică" naționalismul (în sensul etimologic al termenului) lui Gane, volumul, în întregul său, reprezentând un fel de portret în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
clasificării prealabile de cartotecă), gata, cum s-ar spune, a se relaționa înde ele în virtutea afinității informaționale (temă/ subiect), ceea ce le poate oferi organicitate sintactică la nivel de integritate a textului -, în care se întâlnesc și se consolidează ca modalitate particularizantă de asociere structurală. Astfel că literatura presupune și o infinitudine de corelații cu tine însuți, ca autor. Uneori îți zici: păcat că nu le voi încerca/ epuiza (!) niciodată în autopredicații ca experiență propriu-zisă a existenței și creației... Însă, tot aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este el prea lunecos? Toată viața, suntem tentați să ierarhizăm, să clasificăm , să compartimentăm. Însă (oricât de rezonabile), clasificările vizând altele, țin de convenții; au acoperire parțială. În fapt, a categorisi însemnă a trece peste acel unicum irepetabil, marcă definitorie, particularizantă, a personalității întemeietoare; conceptul de generație trimițând la curente, la grupuri și confrerii, se proiectează și el în fluide. După primul război mondial, apăruse sintagma "generația pierdută" (lansată în 1929 într-un roman de Hemingway); prin 1930, André Malraux se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub aspectul conținuturilor, proceselor, validărilor etc.) este din ce în ce mai evidentă. Ceea ce la un moment dat era diferit tinde să se asemene, să se apropie, să împrumute trăsături oarecum comune. Specificitatea nu trebuie numaidecât să dispară, ci să devină un element suplimentar, particularizant, care imprimă o anumită „culoare” unui spațiu oarecare. De altfel, această evoluție este dictată nu de sistemele educative în sine, ci de determinări supraetajate (economicul, politicul, strategicul etc.), care impun astfel de cuplări și integrări organizatorice. „Unda de șoc” va
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
impunere a strategiilor uniformizatoare și destructurante. Pe de altă parte, globalizarea nu exclude particularismul sau localismul; dimpotrivă, le trezește, le stimulează. Odată declanșat fenomenul omogenizant de globalizare, se naște o mișcare contrarie, de „apărare”, respectiv de descoperire a unor expresii particularizante, de accentuare a unor trăsături „secundare”, adormite (în mai toate țările mari, asistăm la o înviere a limbilor moarte - vezi cazul Angliei, în care limbile celtice, în Cornwal și Wales, câștigă în prestanță și popularitate). (Este adevărat că aceste state
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fim în curentul unei reprezentative polifonii de soluții artistice. Dar mai spune ceva. Anume că refuzăm excesele, că viața spirituală românească se rostește în buna lumină a comunității umane și nu a demoniei, dezechilibrului, explozivității. Este de reținut nota aceasta particularizantă în primul rînd pentru proba de creativitate oferită. Apoi în orientarea ce caută să trezească omenescul. Nu să-l exaspereze pentru ca, apoi, să deregleze tribulații interioare, prefăcînd suportabilul în insuportabil. Aceasta întrucît privește ideologia literară. Pe de altă parte un
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
moment dat, se poate redresa pe neașteptate, poate înflori. Inițial, lirica lui Grigore Hagiu dezamăgește, neoferind altceva decît "spectacolul dezamăgitor al diluției neînfrînate și chiar al confecției, încît cîștigarea pe parcurs de către poet a unei anumite autonomii, prin accentuarea notelor particularizante (ton și material liric), nu devine implicit și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
natura specifică poeziei și efortul de eliberare al artei (pe cât posibil, în condițiile social-istorice date) de subordonarea față de orice alte valori, de sincronizare a mișcării literare de la noi cu cea universală nu fără a menționa că, în fiecare etapă, caracterele particularizante se precizează prin creația unor poeți din toate generațiile, o seamă dintre ei traversând toate mutațiile, oricât de contradictorii, ale poeziei, în perioada postbelică. Studiul Direcții în poezia contemporană se dovedește valid și rămâne actual mai ales în micro-sinteze, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Antonesei funcționează ca un magnet ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al poeziei optzeciste trimite, mai întâi, seria de referințe livrești de tot felul risipite din texte sau din peritexte: primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui Radu Petrescu", iar un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]