71 matches
-
Simona Vasilache Ca poeți, prozatorii sînt tot atît o surpriză cît sînt poeții ca romancieri. Uneori plăcută, alteori nu, cel mai adesea un capriciu pasabil, de început de drum. E cazul, acesta din urmă, al lui Zaharia Stancu, ale cărui exersări în poezie, aproape uitate, sînt niște tivuri bălaie pe o viitoare proză întunecată. După Poeme simple și după celebra Antologie a poeților tineri, în
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
Ce naiba să-i facem, e tâmpițel, dar e al nostru." (pag. 30) Odată cu această sporită fiabilitate în plan discursiv, Radu Vancu aduce în spațiul poeziei ultimului deceniu o calitate strict necesară succesului critic al unei generații care încă trăiește fervoarea pasabilei glorii foiletonistice. Anume valența interpretabilului. Versurile acestui volum se pot, aproape fără excepție, discuta în detaliu. Deși numeroase, contururile semantice rezultate nu se amalgamează, de data aceasta, niciodată. Există, în Monstrul fericit, o latură stenic tezistă care nu are deloc
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
Marian Popa. (Voi reveni la acest detaliu ceva mai jos.) Manolescu își întocmește deci, tot în urma unei selecții exigente, propriul dicționar. Intersecția de criterii e în afară de orice discuție. Sigur că prezența anumitor autori importanți, mai ales contemporani, în asemenea liste pasabile deconcertează. Dar nu într-atât cât să nu se bage de seamă că n-avem de-a face cu o radiere definitivă, ci cu o deplasare (discutabilă poate de multe ori, dar absolut sinceră estetic) de accent valoric. Amestecat, până la
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
prin analogie, despre literatură. Nici gând. Apărute inițial în România liberă, în Ziarul financiar sau în Jurnalul de duminică, acestea sunt, pur și simplu, niște editoriale pe teme în primul rând sociale. (De aceea unele debordează de interes, altele sunt pasabile.) Că Vișniec privește societatea ca pe un imens produs cultural rezultat din intersecția câtorva direcții ideologice, e altceva. Preluarea modelului de existență american în lumea europeană, de pildă, e văzută ca o clauză contractuală a planului Marshall, constând în obligativitatea
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazon și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabila, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazón și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media pasabilă. Bardul stigmatizat trăiește altfel decît insul curent, simțind nevoia de a lua totul de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative: „Preocupat să înțeleg cărările filosoficești ale trupului / și delicatele sale contorsiuni, / nu te poți scufunda
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
în loc de e final și altele ca acestea.” (p. 343) Galeria e mult mai amplă (n-ar fi fost nepotrivit un index final): Eliade, Cioran, Ionesco, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Negoițescu, Crainic (care, ca și Brâncuși, i-a lăsat o amintire pasabilă), Patriarhul Iustinian Marina (de fapt și ceilalți doi care i-au urmat), Steinhardt. Poezia lui Dinescu și desfășurările ei de forțe e privită cu o simpatie care nu-l lasă să doarmă pe demonul clevetitor al lui Ovidiu Nimigean. Orice
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
altele conform cărora au existat în epocă speculații (pe care autorul studiului le prezintă sub formă de certitudini) în legătură cu geneza nu tocmai „curată” (în engleză: sober) a respectivei melodii 21. Private de contextul lor și amalgamate între multe alte amănunte pasabile, cele două secvențe (în realitate, disjuncte) formează, prin simpla lor alăturare, un tot insinuant, pe care Oișteanu nu face nici un efort să-l limpezească. Dincolo de aceste rădăcini îndepărtate, sintagma are, în poezia lui Florin Iaru, câteva interesante vecinătăți: în 1979
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face ca majoritatea poemelor să pară niște schițe, despre care în cel mai bun caz se poate spune că sunt pasabile: „întins pe saltea/ mă uit/ în tavan// acolo/ am tras șase x-uri// tu vii/ te așezi/ peste mine// scoți arma/ dai capul/ pe spate”. Multe dintre aceste micronarațiuni realiste nu sună rău doar pentru că poetul, școlit cum se cuvine
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
tot încurajând-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei reuși, ești cea mai bună./ Haide, mai încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă (ca de altfel în tot scrisul lui Alexandru Mușina), trebuie spus că el nu e cultivat în registru pasabil, de anecdotă. Căci nu un episod oarecare, accidental, din viața numitei tenismene fără simbrie și fără noroc constituie centrul de greutate al poemului. Ci însăși viața ei, monotonă până la exasperare. Personajele de aici se află, fără excepție, sub o zodie
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
cu o vorbă a lui Preda, „oase late”. Între timp (interviul datând din 2002), Șerban Foarță a publicat, totuși un roman, atipic, ce-i drept, cu skepsis de asemenea lingvistic: Roșul ușor e rozul iluzor (2008). Tot accidente și tot pasabile mi se par momentele în care, la rugămintea lui Robert Șerban, poetul citește, spre ilustrare, câte un poem dintr-un op abia tipărit sau câte-o traducere isteață. Că în economia discursului, aceste întreruperi funcționează ca niște sincope, ca niște
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
Acesta răspunde prompt, e pe cale să întocmească și o bibliografie minimală, dar, la rugămintea lui Zaciu abandonează căutările (Remak ar fi „un bun administrator literar, dar un spirit mai puțin original”, scrie acesta la p. 163). Fie și numai ca pasabilă contribuție istorico-literară, episodul polemicii cu revista ieșeană ar merita documentat. Deocamdată, să reținem, pentru istoria literară care contează, acest volum pe cât de pasionant, pe atât de nebăgat în seamă.
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
mișcă în tine, se dezmorțesc, trebuie să apuci stiloul, îi lași vîrful încet pe hîrtie, un pic mîndru, un pic temător, la treabă deci". (p. 20). Toate aceste povestiri cu ațele la vedere au, într-un fel, menirea să facă pasabilă proza care dă titlul volumului, o devastatoare satiră la adresa sistemului comunist și a (prea)zeloșilor săi susținători, scrisă într-o cheie grotesc hiperrealistă. Într-o atmosferă ce aduce izbitor cu cea din filmele lui Lucian Pintilie, Ioan Groșan descrie frenezia
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
nici metodele lor de lectură nu probează prea multă creativitate. Or, asta e o marotă de lungă tradiție, iar Mușina o știe la fel de bine ca mine. Nici un critic literar nu s-a ridicat, în opinia contemporanilor (geniali, genialoizi sau doar pasabili) la înălțimea epocii lui. Mai buni sau mai răi, recenzenții au contribuit însă, atât cât le-a stat în puteri, la vizibilitatea unor grupuri sau a unor autori. Generația optzeci datorează destule criticilor șaizeciști, care, chiar dacă nu le-au pus
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
că e vorba de anonimi, fie că ne referim la personalități cunoscute (Neagoe Basarab, cronicarii moldoveni, Nicolae Milescu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir), câteva zeci de personaje din l’Ancien Régime apar umanizate prin câte-o frântură de gest. Uneori absolut pasabil (ca în cazul lui Brâncoveanu, care consemna, pe marginea Foletului novel, până și micile intervenții stomatologice), alteori tragic convulsiv (ca în cazul Testamentului lui Negre, cel „scăpat de la tătari tăiatu și plenu de viermi”). Recursul la antropologie se dovedește, încă
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
am luat-o peste picior În sinea mea - ei, ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie a poeților armeni, pref.
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
analizat în The Guardian primirea noului roman al lui Bellow până la 11 mai 2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea împotriva vârstnicilor; în americană, ageism) că apariția editorială în discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de întâmpinare sau îi îndeamnă pe mulți să nu aplice lui Ravelstein standardele valorice obișnuite, chiar exigentele standarde pentru care Bellow însuși a pledat o viață (așa cum cerea și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mamă serioasă a trei copii, statornicită într-o suburbie, coproprietară a unui garaj și a două mașini, e gata, în orice moment de veselie, să danseze până-i sfârâie tălpile; am văzut-o, cu groază, lansându-se într-un balet pasabil, cu o nepoțică de-a mea în vârstă de cinci zile în brațe. Walt, răposatul meu frate mai mic, care a fost omorât într-un accident postbelic în Japonia (și despre care îmi propun să vorbesc cât mai puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
urmă. Desigur că Diane și-a inventat un trecut nou, adecvat noii ei opulențe, și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să devină o persoană cu totul nouă. A învățat, cu onorabilă repeziciune, să vorbească o franceză pasabilă. Interesul poate stimula inteligența și mintea ei s-a ascuțit, fără îndoială, sub imboldul conștiinței că a sosit momentul când trebuia să-și apuce viitorul cu amândouă mâinile și să-l țină strâns. Se simte, pare-se, în deplină siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clarifică niciodată într-atîta ca să știu ce are de gând să facă. Ceea ce știți d-voastre despre el știu și eu... și nici cred ca să-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce gîndeste. Altfel el o duce destul de pasabil; are amici, cunoștințe cu doctori germani, și societatea lui e foarte căutată. El e și membru la o societate științifică-medicală. Ce sânt românii cari învață medicina aicea pe lângă el? Pot să zic că dispar... și cu toate acestea... Eu o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
analizat În The Guardian primirea noului roman al lui Bellow până la 11 mai 2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea Împotriva vârstnicilor; În americană, ageism) că apariția editorială În discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de Întâmpinare, sau Îi Îndeamnă pe mulți să nu aplice lui Ravelstein standardele valorice obișnuite, chiar exigentele standarde pentru care Bellow Însuși a pledat o viață (așa cum cerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dantelă, pe care am recunoscut-o numaidecât, deși n-aveam decât vreo zece ani, că e veche. Avea o gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei bej. Mașina de călcat îi dădea prea mult lustru, altminteri era pasabilă. Trebuia să mergem la Teatrul Național, papa, eu, tanti Aglae și Aurica. Ilustrul Titi era atunci într-un pension. Eu nu voiam să merg, fiindcă nu-mi plăcea rochia, dar papa, blând cum e, în loc să se irite, cum ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]