71 matches
-
Simona Vasilache Ca poeți, prozatorii sînt tot atît o surpriză cît sînt poeții ca romancieri. Uneori plăcută, alteori nu, cel mai adesea un capriciu pasabil, de început de drum. E cazul, acesta din urmă, al lui Zaharia Stancu, ale cărui exersări în poezie, aproape uitate, sînt niște tivuri bălaie pe o viitoare proză întunecată. După Poeme simple și după celebra Antologie a poeților tineri, în
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul câte unul, din background. Finețea detaliului se evaporă din scris și creează, pe suportul bruioanelor biografice, condens. În centrul unui poem perfect citadin, balconul ivește o miniaturală, meticulos îngrijită, grădină cu
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
gardă. Nu-mi permit eu să-i dau sugestii lui Radu Paraschivescu, însă mă-ntreb dacă, să zicem, Câmpul din Athenry n-ar fi fost o opțiune mai neutră și, în definitiv, mai pronunțabilă. Detalii ca acesta sunt, în definitiv, pasabile. Mai degrabă ar fi de discutat în ce măsură compoziția destul de poetică a romanului îl avantajează sau nu. Recomandat pe ultima copertă ca o poveste despre foamea de libertate, Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri reprezintă, la rece, biografia
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
Numai că acolo, de sute și sute de ani, s-au constituit niște extrem de solide ziduri și fundamente etice, integrate binișor în societate, acceptate (da, chiar și prin negarea lor!). Iar atunci cînd vin niște gînditori antietici, societatea rezistă destul de pasabil. Ei bine, cînd - în schimb - o societate lipsită de astfel de metereze, cum ar fi cea românească, vede (sau, mai rău, chiar adoptă) astfel de atitudini relativist-sceptice, apoi ea se pune pe sine în primejdie serioasă". Deosebit de interesantă ni se
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazón și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
Acesta răspunde prompt, e pe cale să întocmească și o bibliografie minimală, dar, la rugămintea lui Zaciu abandonează căutările (Remak ar fi „un bun administrator literar, dar un spirit mai puțin original”, scrie acesta la p. 163). Fie și numai ca pasabilă contribuție istorico-literară, episodul polemicii cu revista ieșeană ar merita documentat. Deocamdată, să reținem, pentru istoria literară care contează, acest volum pe cât de pasionant, pe atât de nebăgat în seamă.
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
progresul bate pasul pe loc, poate anima mîndrii deloc trecătoare, încearcă Odobescu să amintească. Luarea Plevnei, pe care literatura exaltată eroic a anilor acelora n-a ocolit-o, dimpotrivă, atrage și atenția lui Odobescu. Povestea se cunoaște. O fac mai pasabilă anecdotele, digresiunile, în care nimeni nu-i poate contesta conferențiarului talentul. Firește, nu e gluma groasă, ireverențioasă pînă la Dumnezeu față de bașibuzucii din redută, de la Coșbuc. Odobescu dă detalii, spune cîte tunuri Krupp erau în scenă, cine era generalul, unde
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe un tipar fără variațiuni. Ce ar fi trebuit să fie spleen e un plictis pasabil, de vilegiaturist rămas la vatră. Nimic apăsător, doar o anume oțăreală, rudă bună cu interesele lăsate baltă ale lui Topârceanu. În slujba faptelor diverse, ale căror strofe sînt, probabil, cele mai cunoscute din tot volumul (fără să se rețină, neapărat
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum pasabil e și artificiul prin care destinatarul e când bărbat, când femeie. În realitate există un singur emițător, deloc dispus să comunice, care se răsfață intimist pe pagini întregi: ,zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului sunt
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum pasabil e și artificiul prin care destinatarul e când bărbat, când femeie. În realitate există un singur emițător, deloc dispus să comunice, care se răsfață intimist pe pagini întregi: ,zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului sunt zile pierdute
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
că, bolnav, poetul „se temuse mereu să nu sfârșească vreodată ca Baudelaire, afazic, în stare să bâlbâie numai crémon.” De fapt, cuvântul în franceză e crénom, o contragere a imprecației sacré nom de Dieu. Eroarea ar fi fost minoră și pasabilă dacă editorii, care semnează precizarea, n-ar fi introdus aici o notă de subsol: „dispozitiv metalic utilizat în închiderea unei ferestre (fr.)”. Nu mă îndoiesc că la o viitoare ediție, aceasta va fi îndreptată în respectul preciziei filologice.
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
observi că peste 80 % dintre noile apariții sunt validate critic. Și asta în condițiile în care cu toții țipăm că se scrie prea multă poezie și tot mai slabă. În cronici, acest lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care descriu poezia fără a o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
prin analogie, despre literatură. Nici gând. Apărute inițial în România liberă, în Ziarul financiar sau în Jurnalul de duminică, acestea sunt, pur și simplu, niște editoriale pe teme în primul rând sociale. (De aceea unele debordează de interes, altele sunt pasabile.) Că Vișniec privește societatea ca pe un imens produs cultural rezultat din intersecția câtorva direcții ideologice, e altceva. Preluarea modelului de existență american în lumea europeană, de pildă, e văzută ca o clauză contractuală a planului Marshall, constând în obligativitatea
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
toate: raporturile de clasă, mașinațiile seducției, crizele de identitate culturală (sau sexuală), ca și terapia de grup." Cartea lui Beigbeder e un moft de roman, are ceva mai mult umor, oricum, ambele cărți - minimaliste, anticalofile, cinice și autoironice - sînt ,subțiri", pasabile în cel mai bun caz. Treceți mai departe. Un om care doarme (1967), a doua carte a lui Perec (debutase cu Lucrurile în 1965, roman pentru care primise și Premiul Renaudot), nu trebuie însă ratată. Un om care doarme abordează
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
armonie, de echilibru cu lumea și cu sine însuși, contemplația liniștită și comedia gestual-verbală în care Moromete excelează își găsesc împlinirea și rostul adânc într-o anume condiție biografică și istorică: în acel punct în care amenințările străvezii sunt încă pasabile sau convertibile. Curând, universul lui Ilie Moromete se va surpa dinlăuntru prin complotul fiilor mai mari și scenele oribile din finalul romanului. Nici vizita preotului și a învățătorului care-i solicită imperios să-l dea mai departe la școală pe
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
în loc de e final și altele ca acestea.” (p. 343) Galeria e mult mai amplă (n-ar fi fost nepotrivit un index final): Eliade, Cioran, Ionesco, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Negoițescu, Crainic (care, ca și Brâncuși, i-a lăsat o amintire pasabilă), Patriarhul Iustinian Marina (de fapt și ceilalți doi care i-au urmat), Steinhardt. Poezia lui Dinescu și desfășurările ei de forțe e privită cu o simpatie care nu-l lasă să doarmă pe demonul clevetitor al lui Ovidiu Nimigean. Orice
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
Nu este un Candide acest decan al maidanelor, plimbat prin metropole, rîvnind fără leac la viața de cîine vienez (doar de cîine?). Adevăruri pe care numai un cîine ar îndrăzni să le spună, fără să fie tras la răspundere, scuze pasabile, cu care se trag deoparte și oamenii, cînd simt că lumea nu mai e a lor, fac farmecul acestei scurte istorii în patru labe. "Poate că sunt prea bătrân, poate că ar trebui să stai de vorbă cu alții." Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
tot încurajând-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei reuși, ești cea mai bună./ Haide, mai încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă (ca de altfel în tot scrisul lui Alexandru Mușina), trebuie spus că el nu e cultivat în registru pasabil, de anecdotă. Căci nu un episod oarecare, accidental, din viața numitei tenismene fără simbrie și fără noroc constituie centrul de greutate al poemului. Ci însăși viața ei, monotonă până la exasperare. Personajele de aici se află, fără excepție, sub o zodie
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
cu o vorbă a lui Preda, „oase late”. Între timp (interviul datând din 2002), Șerban Foarță a publicat, totuși un roman, atipic, ce-i drept, cu skepsis de asemenea lingvistic: Roșul ușor e rozul iluzor (2008). Tot accidente și tot pasabile mi se par momentele în care, la rugămintea lui Robert Șerban, poetul citește, spre ilustrare, câte un poem dintr-un op abia tipărit sau câte-o traducere isteață. Că în economia discursului, aceste întreruperi funcționează ca niște sincope, ca niște
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
Simona Vasilache Ținerea de minte a scriitorilor e, de obicei, mai puțin lungă decît chițibușară. Calupuri de întîmplări pasabile, fără vreun chichirez anume, cad pe de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea detaliu. Constantin Țoiu publică, la Cartea Românească, împărțit, în
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte povestiri "atipice" sunt toate pasabile. Reportaj despre mine însumi este un exercițiu textual fragmentar datat, ca de altfel și , Comoara e o povestire care te face nostalgic după Slavici și Gala Galaction, Live Color Pictures from the West Coast și Cele șapte trepte ale uitării
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media pasabilă. Bardul stigmatizat trăiește altfel decît insul curent, simțind nevoia de a lua totul de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative: „Preocupat să înțeleg cărările filosoficești ale trupului / și delicatele sale contorsiuni, / nu te poți scufunda
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazon și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabila, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
fi decît ceea ce este de fapt - o biată fisură în anticamera vidului. Î: Credeți că femeile pot manipula, în general, bărbații? R: Și în general, și în particular. Pentru că bărbații, infantili și eroici, așa cum sînt ei, pe lîngă multe deficiențe pasabile, au și una impardonabilă: absența instinctului de conservare. Poate pentru că îl au în exces pe cel de reproducere și, fiind obligatoriu un anumit echilibru al instinctelor, și l-au atrofiat drastic pe cel de conservare. Cum ei merg la meci
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
literari ai momentului nu au altceva de făcut decât să constate, global, curba descendentă. Iar afirmația mea nu se întemeiază pe memoria acută a cititorilor României literare, ci pe disponibilitatea acestora de a uita repede ceea ce - la urma urmelor - e pasabil. Și totuși, întorcându-mă la prima frază a articolului, există, între aparițiile acestei veri, două volume care se află în bune raporturi diplomatice cu semnatarii lor. Mai bune, poate, decât cele - ca să invoc un alt debut semnificativ - dintre Floarea de
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]