153 matches
-
Cassvan, figură proeminenta a mișcării de emancipare a femeii, scrie despre Elenă Văcărescu sau despre contesă de Noailles, alte poete prezente aici fiind Maica Smara, Dahlia Nour, Maria Baiulescu, Maria Bart-Săvescu. Poetul neîncoronat al revistei este Ion Minulescu (Rânduri pentru păserile călătoare, Rânduri în cinstea celei care a plecat, Rânduri pentru plopii-n ploaie). Sunt incluse și versuri de Florin Chiru-Nanov, Horia Petra-Petrescu, I.Gr. Periețeanu, H. Bonciu, Traian Teleanu. Ioan Jivi-Bănățeanu îl prezintă pe tânărul poet Pavel Bellu. Proza feminină e
GAZETA FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
Folcloriștii și etnologii spun că „culoarea neagră este a tristeții, a mâhnirii, a inimii rele. Negru e iadul înfricoșat al lumii ceilalte, negru e diavolul și negre-s toate duhurile rele. La casa omului se țin numai câinele, mâța și paserele negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la început în înțelegere cu balaurul) și, după smulgerea lemnelor și uciderea balaurilor, feciorul este trimis după „apă vie și apă moartă, de unde să bat munții în capete”, după un „purcel de scroafă selbatecă cu dinții de fer”, după o „pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur de peste mare”. încercările nu fac altceva decât să-l transforme pe personaj în erou (în basme, chiar întâlnirea cu „măicuța bătrână” - văduvă adesea - reprezintă o probă pe drumul inițiatic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cinematografele noastre se putea vedea scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
repede prin crâșmă, unde mă aștepta Marin și gălăgiosul sfat al lui Sandu, umpleam pentru pușcaș o gărăfioară de țuică și plăteam două pacuri de tutun, și ne coboram spre pânza stufăriilor. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea să tresar. Cu ochii deschiși mari, cercetam văzduhul la linia pămătufurilor roșcate, spre asfințitul înflăcărat, ori cărările lungi în trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care se cerneau stelele, florile de lumină, și inima-mi bătea grăbit când un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fericire. Veneam încet, pe jos, cu calul după mine, cu frâul trecut prin stânga, și glasul moale, înfiorat, întreba ca totdeauna, aproape, îndărătul ușii de brad: —Dumneata ești, taică? Și inima mi se zbătea tare în piept ca o pasere rănită. Pe urmă, tinereța noastră nu putu răbda diminețile când gazornița trebuia să rămână stânsă. Într-o coșcovă, subt o înfundătură de mal, între ierburi crescute pe pământul grămădit în țesătura de papură și trestii, venea Chiva tremurând, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă într-o pulbere de lumină, într-o neclintită singurătate. Pădurarul îndreptă capul. Boierul tresări. Un chefnit de câne sunase de două ori în adâncimi, ca sub niște bolți nemărginite. Cei doi oameni așteptară. Nu se auzea nici o chemare de pasere; nici zbor de gâze măcar nu străbătea lumina. Bătaia copoilor începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor și de năravurile lor, și ei îl purtau printre vite și-i lămureau toate. Apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tot s-au adeverit vorbele, Iano... murmură Faliboga... De-acu cine știe ce-a mai fi!... Iona se întoarse spre vataf și-l privi pieziș, cu sprâncenele puțin încruntate. —De ce zici tu vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pustie... Cum a văzut că se înmulțesc oamenii, și vin alți stăpâni, unii mai răi, alții mai lacomi - și-a luat pe Iana, au încălicat pe cai ș-au trecut Prutul... S-au dus cine știe unde... Ca de-o urmă de pasere - nimica nu s-a mai aflat de ei... Privi un timp spre ceața viorie a depărtărilor. —De nu era Faliboga, vezi dumneata - eu muream în cumpăna aceea... Eu niciodată n-am avut credință într-însul, dar avea și el inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe. Nu încă, grăi el, nu se schimbă. După cum scrie la gromovnic, în zilele acestea sunt legate vânturile și furtunile, până și-a cloci ouăle în stâncile mării paserea alchion... Boghean nu răspunse. —Anul ista are să vie târziu iarna, adăogi moșneagul. Flăcăul își dădu părerea cu oarecare sfială: — Cum s-a îmbrăca o leacă pământul, noi suntem gata uncheșule. Ne suim la locurile noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între altele, în volum, ca decolarea în neantul infinit. Demersul liric acoperă un interval vast, începând cu un trecut imemorial (Din vremi), aflat în vecinătatea legendei sau suprapunându-i-se uneori, de când, de pildă, au căzut din cuib cântând puii paserii măiestre, și până în contemporaneitate, reluând la nesfârșit, sub inalienabila mască pe care și-a construit-o specia, spectacolul vieții, la care poetul se raportează, adesea, amar, ironic sau autoironic. De altfel, tema lumii ca teatru, cu obârșie antică, este iterativă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
publica ca foileton în jurnalul pe care tu îl redactezi? Mițule, nu știi tu când va veni în Cameră petițiunea mea? Eu mai mult decât tine doresc să mi se lămurească odată starea mea, căci atunci adevărat că, ca o pasere nebună, aș zbura // drept la tine, nu te-ași mai ruga atâta, dar tiptil ași veni și te-ași surprinde cine știe în ce flagrante delicte. Mițule, îmi ești drag și te doresc, nu găsești tu aceasta natural? Afară de aceea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-l pătrunde Din nou un dor, o amărâre, -o jale. Atunci din nou el o luă pe mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci. Ai stat în valea desperărei iară, 130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge, - atunci dă drum paserei iește. 135Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acum sântei Dumineci. Ai stat în valea desperărei iară, 130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge, - atunci dă drum paserei iește. 135Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin valea desperării - astupă A lui urechi, să n-o audă-n șopot; În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moare de bătrân Și nu ști răul de ce-i bun, Da eu sunt voinic tinerel Și am dat de mare rău. Nu ți-i ție, maică, jele De tinerețele mele Că înneacă-n dor sângele Această inimă a mere? Cum stă paserea pe spine, Nu ști sta-o-a, o a sbura Au în lume duce-s-a. 181 Maică, maică, draga mea, Eu mă duc maică de-a casă, Nu plânge ci fii voioasă, Că de-o fi țara pe pace
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să nu dau la cine-mi place. 258 Câte fete-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn! - Bună ziua car cu paie! - Sănătos biriș Mihaie! 262 Lupule nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să nu dau la cine-mi place. 258 Câte fete-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-s pân-la noi Toate coată să le cei, Câte fete cu diochi Toate coată să le joci, Țup, țup, țup și voi juca Până grinda s-a crăpa. 259 Câtă pasere pe munte Nu-i ca cucul de cuminte, Câtă pasere-i în codru Nu-i ca cucu de cu modru. 260 Cucule, iedera verde - Ce ți-oi spune nu mi-i crede. 261 - Bună ziua car cu fîn! - Sănătos biriș bătrîn! - Bună ziua car cu paie! - Sănătos biriș Mihaie! 262 Lupule nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]