176 matches
-
de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și - se zice - o aspirație către simbioza cosmicului, geologicului, arheologicului și mitologiei străromâne
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
fictive de instituții tipice - "Fabrica de împachetat fum", "Cooperativa Munca în zadar" (""Opera de trei parale" sau cooperativa "munca în zadar"" - RL 2030, 1996, 2), denumiri de ocupații inutile - "ajutor de băgător de seamă" - și chiar proverbe și lozinci care pastișau îndemnurile oficiale la muncă ("Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc"; "Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese"; Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea;/ Cine-i leneș și chiulește are tot așa" etc.
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
personalitățile importante ce frecventau salonul "răspânditoarei de farmec": Blaga, Arghezi, Enescu, Nae Ionescu, Corneliu Baba, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Ion Vlasiu, M.R. Paraschivescu, Victor Papilian, Petru Comarnescu, toți aceștia atrași de "magnetismul" acestei aristocrate "prietene a poeziei". În corespondență Domnița pastișează mai mult sau mai puțin conștient stilul marelui ei prieten, îi secondează cu fidelitate ideile și gusturile. Să fie acesta motivul pentru care această femeie cultă și-a refuzat creația, socotind cu luciditate că "mediocritatea în creație nu dă niciodată
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
o lungă perioadă de izolare, debarcat într-un mediu străin, la Bordeaux", cînd (adnotarea plină de năduf e caracteristică!) "i s-a părut că în fața lui s-a deschis întreg universul, cu toate secretele", și-a îngăduit a-l analiza: "Pastișează, comentează și reface carnetele lui Cioran. În treacăt fie spus, dacă există o filosofie mai contraindicată stadiului actual al culturii și civilizației române este tocmai negativismul, nihilismul, obsesia "descompunerii" și a "neantului valah" din opera lui Cioran". Să fie oare
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Poliției și ale Procuraturii pentru că, fiind semnate Brâncuși, includ, prin însuși faptul, o intenție infracțională, sînt ușor de identificat ca falsuri cu instrumentele celei mai elementare logici, în condițiile unei familiarizări minimale cu opera brâncușiană. În primul rînd, stilistic, ele pastișează opera de maturitate a lui Brâncuși, dar sînt asociate cronologic cu perioada în care Brâncuși era încă elev sau abia intra în orizontul academist, cel pe care el îl va părăsi mai apoi doar în schimbul celui impresionist - rodinian. Așa cum viața
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
Dimov pare să fi fost, în această fază de început a carierei literare a lui Mircea Cărtărescu, ceea ce reprezentaseră, cu aproape jumătate de secol în urmă, Ion Barbu și Arghezi pentru Dimov: modelul. Maestrul pe care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
vinovăției puștiului. Finețea lui Decuble merită remarcată. Bun psiholog, scenariul lui exploatează fiecare etapă a persuasiunii, de la scepticism la suspiciune și de la suspiciune la certitudine. În primă instanță, totul pare cusut cu ață albă. Jargonul polițienesc e atât de bine pastișat în fibrele lui intime încât senzația că avem de-a face cu o confuzie juridică e suverană. Emailurile lui Emil (conținând în mod vădit simple văicăreli amoroase trimise unui prieten) sunt citite de anchetatori ca și cum ar fi mesaje criptate. Algoritmul
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu și Romulus Vulpescu însuși -, o culegere de mărturii, opinii și referințe despre Villon, semnate de autori din toate timpurile, de la Rabelais, Brantôme, Etienne Pasquier, sau Arthur Rimbaud, care, elev de numai 16 ani, compune o minuantă pastișa după Charels d’Orléans, sub forma unei scrisori în care prințulpoet îi cere lui Ludovic al XI-lea clementa pentru poetul-vagabond, text de autentică afinitate electiva, de intuiție a propriei evoluții pe linia marelui strămoș al poeților blestemați; de asemenea
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
nisip/ Cărora Dumnezeu le aprinde lumina/ Să lumineze veacurile ce va să vină’’. Atât de încântată a fost și este Mariana Didu de poemele filozofice în proză dedicate de Constantin NOICA subtilităților inefabile ale limbii române, încât aproape că îl pastișează, ,,traducându-i’’ și ,,adaptându-i’’ multe concepte, sintagme memorabile și judecăți de valoare în graiul specific lirosofiei și erosofiei sale (a Marianei Didu). Jumătatea a doua a volumului ,,Poemele ființei’’ este constituită, în cvasitotalitatea sa, din creații poetice provocate de
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
zarzavatelor șsicț din Delea Vechie... Aci s-a atins culmea ipocriziei sincere a cărei victimă e omul nostru: totul a ajuns în el prefăcut și calculat, cu toată inconștiența-i nemărginită: numele, figura, poza, portul și stilul bombastic și falș, pastișat cu atîta cruzime de Caragiale în "Moftul român". Însă pe terenul literilor române, nu poți ajunge nici măcar membru în consiliul de administrație așlț vreunei societăți de tramway. Aci a venit în ajutor, în noua fază a vieței sale, un al
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de cerneluri și litere. Mesajul, adresat unei domnișoare (păstrăm discreția asupra numelui) dintr-un pension, e parcă pastișă după Alecsandri: "Anul nou, eu vi-l dorescu cu noroc și fericire, să vă aducă'n suflet primăvară încântătoare, ca să fie veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din eleganța unicei margarete, pe fond neutru, trece în aceste rînduri
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
poată fi pus în legătură cu al său. Acesta ar căuta, dimpotrivă, texte cît mai obscure, scrise de autori al căror nume nu va intra niciodată în raza de atenție a publicului românesc. În nici un caz el nu s-ar apuca să pastișeze autori cu care memoria colectivă a țării sale îl asociază în mod spontan, grație cîmpului de prestigiu în care este prins împreună cu ei. Cum Dumnezeu să plagiezi filozoful de a cărui pătrundere și impunere pe scena culturală românească ți se
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Marin Preda) să se aventureze în construirea unui roman cu un titlu, de ceva vreme, tentant: Codul lui Alexandru. Se poate iarăși, cu tot atâtea șanse, ca intenția proaspătului romancier să vină dintr-o tentație întru totul cerebrală de a pastișa o formulă de bestseller și un fenomen media de dată recentă. Înclin să dau câștig de cauză acestei din urmă posibilități, în vreme ce pe cea dintâi o situez sub zodia unui eventual accident fericit. Despre ce e vorba, în câteva vorbe
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
să se întâmple și una, și alta. Fiecare rând al acestui volum (până și acestea, liminare, pe care le-am reprodus aici) e încărcat de o ironie când delicată ca un păienjeniș, când destul de groasă pentru a elucida pe deplin pastișa. Avem un fals roman de conspirație universală. Sau, ceva mai precis, falsificat. Pentru că, prin dublarea continuă a perspectivei, Gelu Negrea nu cade în nici una din numeroasele capcane ale literaturii comerciale. Codul lui Alexandru e, dintru-nceput, un exercițiu de virtuozitate
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
fiecare dată așa cum doreați? Nu, de fiecare dată era după inspirația de moment și întotdeauna ca să mă distrez. Și era mult! Numai între 14 și 17 ani am scris, câte?, 4 piese de teatru. Una dintre ele nu era o pastișa, era în maniera lui Giraudoux, trebuie să precizez, o scriere foate, foarte proastă, si adaug aproape inconștient "á la maniere de". Titlul era "Pénélope". Penelopa nu făcea altceva dăcât să îl însele întruna pe Ulise, în voiaj prin insulele Ioniene
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Cititorul urmărește textul tradus, nu de mine, ci, trei secole mai tarziu, de către un copist sau un călugăr într-una din limbile epocii, poate să fie daneză sau franceză de la începutul secolului al XVIII-lea. Aici putem vorbi despre o pastișa, pentru că în mod conștient am vrut sa recreez acea limba. Nu putea fi franceză de la 1300 pentru că mi-ar fi fost imposibil și pentru că ar fi fost ilizibila pentru cei de astăzi. Gândiți-vă la literatura de dinainte de Villon care
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ilizibila pentru cei de astăzi. Gândiți-vă la literatura de dinainte de Villon care a devenit complet incomprehensibila pentru cititorul nespecialist. Sursă de inspirație principala pentru stilul foarte voluntarist din Court serpent este Saint-Simon. Evident, nu este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
sufletul / agățându-l pe frânghie pentru aerisire“; „zâmbetul l-am împărțit în pătrățele, / privirea am orientato spre linii drepte“; ‹ „alerg atât de repede / încât picioarele mă trimit / acolo unde nu pot ajunge“ etc. Există și cazuri când Solo Har-Herescu îl pastișează direct pe Nichita Stănescu. Ne amintim, fără îndoială, cum își imagina Nichita Stănescu dialogul cu o pasăre, pe tema tristeții: „— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, / văd eu că ești trist... / — Nu, nu - răspunse soldatul. / — Și totuși pari trist, zise
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu-te ahtiat după drepturile de autor, am schimbat genul rumegătoarei. Dar altceva am vrut să-ți spun despre universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cele mai reușite din Adora. (Îl întrece net numai vasta desfășurare din Poemul incendiului orb, a cărui recuzită, totuși, amintește prea fățiș de imaginarul lui Gellu Naum.) Și aici, și-n restul cărții, procedeul favorit al lui Iulian Tănase e pastișa. El șlefuiește materia până la dispariția oricărui reper. Chiar și titlul preia o sugestie din Dilecta lui Octavian Soviany. Ce avea acolo trup, ba încă unul voluptuos, nu mai capătă, în urma transformării, nici măcar cheag: În curând vom ajunge la punctul de
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
poeziei noastre" - Mihai Beniuc, de pildă, scrie un poem despre Gheorghiu-Dej, iar Veronica Porumbacu, unul despre Ana Pauker. Dacă în intervalul 1944-1947 numărul poeziilor publicate în Veac nou era apropiat de 100, între 1948-1954 vor fi mai puțin de 20. Pastișă (controlată) a liricii sovietice, poezia românească nu era un subiect-țintă pentru oficiosul asociației ARLUS decât în măsura în care era utilizată argumentativ, ca dovadă a "însănătoșirii" materiei și expresiei poetice românești postbelice. Așadar, portofoliul era atent selectat, toți cei publicați având fie un
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
și li se comentează cărțile. Dar n-am observat ca vreuna să stârnească acel turbion de laude și contestări ce însoțesc consacrarea. Nu se organizează în jurul lor simpozioane internaționale și, vai!, nu se vând nici măcar la nivelul sofisticat-stupidului Calvino. Ca să pastișez titlul mortuarei lui cărți de succes, voi fi fericit doar dacă, într-o noapte de iarnă, un mare editor se va decide să traducă și să promoveze, nu unul, nu doi, ci un raft întreg de scriitori români. Dar tare
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Al. Sihleanu și Al. Depărățeanu, dar și Radu Ionescu, H. Gr. Grandea, N. Cretzianu ori N. Nicoleanu. Din toți aceștia noul poet ia cîte ceva - le imită byronismul și mussetianismul de mîna a doua, le copiază ritmurile și strofele, îi pastișează în poeziile de iubire și în lirica patriotardă: "Grăbit-am în lume din cupa plăcerei Să gust, dar acum în prada durerei Suspin ne-ncetat. E trist-a mea viață și corpul meu zace, Amorul, orgia de mult nu-mi mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
fi posibil, aș semna, eu, o carte similară, prin accentul pe paradigmatic, Exuvii de Simona Popescu, bunăoară, - norii, în plus, fiind exuviali prin excelență. Să amintesc și Însemnări de căpătâi, opul faimoasei Sei Șonagon... Vedeți, așa ne paște plagiatul (sau pastișa). Din admirație pentru cutare autor, falsa memorie dându-și și ea, aici, concursul, ne trezim că-l imităm întocmai, îl transcriem, ca alde Pierre Ménard pe Don Quijote! - Acum vreo 40 de ani (mă ia cu frig!), vorbindu- le unor buni
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
după Evolugăo a lui Antero de Quental, ne arată că aceeași stare de spirit avea ecouri similare, literar vorbind, pe tot teritoriul european. Într-un tîrziu, accentele lui Anghel devin baudelairiene - în asemenea măsură, încît poetul își permite să-l pastișeze pe Baudelaire contrazicîndu-l. Poezia Spre Cythera, cu titlul extras parcă din Les fleurs du mal, pleacă de la sugestia ușor de recunoscut, dar se detașează programatic de modelul tutelar, pentru a se identifica cu visul lui Watteau și al tabloului său
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]