41 matches
-
ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv căutările și tendințele prozatorilor târgovișteni printre reperele traseului literar postcaragialian. Amprenta caragialismului marchează vizibil proza jucăușă și deconcertantă a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui Costache Olăreanu, dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar o asemenea ordonare de forme, făcută cu rigoare și seriozitate, poate fi ineficientă artistic dacă elementele care intră în alcătuirea ei nu au originalitate plastică pregnantă și nu impun o viziune personală asupra temei abordate. Pericolul manierismului și al pastișării lucrărilor altor creatori sau al autopastișării îi pândește pe cei care nu au curajul, puterea, talentul și tenacitatea să-și caute un drum propriu. În artă reușesc să se impună cei care prin muncă și studiu sistematic descoperă o potecă
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
culturi a mostrei (sample culture) sunt DJ-ul și programatorul. Cultura ar fi o "cutie de unelte" (toolbox), un set de relații de mediere, circulația fluidă a semnelor în spațiul cultural actual creând condițiile unui alt tip de raportare decât pastișarea postmodernă ori bricolarea avangardistă. Metaforele comerțului și negocierii devin importante din perspectiva importului de elemente din alte culturi, ceea ce caracterizează cultura globală dominată de practica schimbului. Poziționarea criticii de artă în funcție de aceste repere semnalează zonele de trafic intens al informației
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
identității în societatea contemporană. Selecția pe care o propun eu nu este imparțială, dar este simptomatică pentru ceea ce sînt în general considerate trăsăturile caracteristice ale culturii postmoderne: proliferarea și diseminarea imaginilor fără profunzime; intensități orbitoare obținute prin intermediul tehnologiei de vîrf; pastișarea și implozia formelor și citarea și repetarea unor imagini și forme apărute anterior. Mă voi concentra asupra imaginii identității într-un serial de televiziune popular precum Miami Vice, care este adeseori considerat un text postmodern simptomatic și asupra reclamelor la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și musculos al unei mașini de sex, apoi la stilul futurist al unui "tehno-corp". Hainele și moda s-au schimbat, trecînd de la ostentativ și prost-gust, la haute couture, la moda tehno de avangardă, la moda lesbiană S&M și la pastișarea postmodernă a tuturor modelor și stilurilor. Noi imagini și noi identități pentru toate epocile și ocaziile. După cum s-a văzut, schimbările Madonei în domeniul modei au ținut în general pasul cu cele din cultură făcînd-o să cîștige popularitate, oferind modele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nedisimulată, parodierea religiei și ambiguitatea modernistă. Foarte atentă la fenomenul modei, ea a revenit uneori la vestimentația sexy și flamboiantă a primei perioade, dar a combinat-o cu haute couture, modă tehno de nuanță futuristă, eleganță S&M și o pastișare postmodernistă a diferitelor stiluri de modă, subminînd opoziția între moda de calitate și cea de rînd, întocmai cum și arta postmodernă a aruncat în aer ierarhiile culturale moderniste încetățenite între cultura "înaltă" și cea "comună". Madona a uzat de strategia
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mod adecvat modernismul și descriu drept "postmoderniste" anumite strategii, obiective și practici estetice tipic moderniste sau le teoretizează în mod neadecvat drept "postmoderne". Madona a fost privită, din punct de vedere teoretic, drept "postmodernă" datorită utilizării unor strategii de simulare, pastișare sau impunere concomitentă a granițelor legate de sex și rasă, precum și datorită folosirii ironiei și a imitației (vezi articolele din Schwichtenberg, 1992). Cu toate acestea, demontarea limitelor, ironia, sînt discutabile ca strategii strict moderniste; de fapt, Madona a făcut în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
celor mai valoroși reprezentanți din antologia lui Sterling, "a fi în pas cu noul reprezintă tot ce e mai important."38 (1991:184) De fapt, creația/diseminarea/asimilarea ficțiunii cyberpunk a fost atît de rapidă, încît procesele de parodiere și pastișare au devenit deja procedee narative standard. De exemplu, Kathy Acker în Empire of the Senseless a produs deja o parodie (sau pastișă, e greu de spus care din două) a romanului Neuromancer. Ficțiunea cyberpunk a avut, ca și teoreticianul Baudrillard
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
versurile atribuite lui Caragiale poartă caracterele scrisului acestuia și semnele spiritului lui. Cetindu-le, ai impresia că le-ai întâlnit cândva în paginile "Moftului Român", laolaltă cu atâtea altele de aceeași formă. De fapt, ele formează un foarte reușit exemplu de pastișare. Cine o fi autorul adevărat? Un om de talent și de spirit, desigur. Mai de talent, în orice caz, decât celălalt anonim, care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
folosite eficient, au constituit realmente un mijloc Însemnat În direcția formării și dezvoltării sentimentului de dragoste față de patrie și popor, al stimei și dragostei față de tradițiile revoluționare progresiste ale națiunii noastre, față de tradițiile școlii românești”. Din această lungă frază, reiese pastișarea groaznicelor discursuri ale noului tătuc, papașa Ceaușescu, cel care nu și-a schimbat prea mult textele cuvântărilor de-a lungul carierei sale politice. Dur, Ion Andrei a revenit cu dosul În locul capului scriind: „Nu Însă În suficientă măsură s-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Buenos Aires), „Cronica românească” (New York), „Destin” (Madrid) ș.a. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru de onoare în 1990. S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
la o lectură dublă, una identificatoare, cealaltă critică operând într-o distanță mistificatoare, fără ca echilibru între cele două să fie afectat. Ironia lui Flaubert se găsește la toate nivelurile: în detalii mărunte (ca piticul care apare dintr-o prăjitură), în pastișarea lui Chateaubriand, a Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism și pastișarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susține și îl convinge să-și expedieze lucrările la "Salonul Artiștilor Independenți", unde, în martie 1908, Modigliani va expune șase tablouri. În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]