9,932 matches
-
de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă a acestui gen de literatură, "răscumpărare prin artă a unei geografii adiabatice" necesită o discuție privind schimbările aduse în această privință în literatura post-comunistă), iar corpusul este destul de nediferențiat (exemplele sînt date
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
Primul eseu, o contribuție la exegezele nu doar românești ale Ghepardului, are un demers original: autoarea pornește de la câteva detalii subtile dintr-un singur capitol al romanului pe care le interpretează după o tehnică pe care aș numi-o "în pată de ulei", adică înaintând, din aproape în aproape, în alte zone ale scrierii, apoi în alte scrieri, în biografia și spiritualitatea autorului, reușind în cele din urmă să contureze o imagine a omului și a mesajului său văzute parcă de
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
înserate. Hârtia așteaptă, riguros. Examineaza cu migala costumul bardului căruia i-a dat de urmă la casa de împrumut pe amanet. Plimbă lupa de-a lungul cusăturii uzate și ține în dreptul luminii o grămăjoară de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Neamț. - Domnule Brezianu, cum se explică trecerea dumneavoastră către istoria artei? Cum ați făcut pasul? - Un fericit accident! V-am istorisit că am făcut pușcărie la Canalul Midia. După ce am ieșit de acolo eram șomer deocheat și, în plus, aveam pata de "reacționar", de "bestie moșierească" și de pușcăriaș cu cazier. Datoresc trecerea mea în domeniul artelor lui Jean Steriade, bun prieten cu tata și cu care rămăsesem în relații aproape filiale, după moartea tatălui meu, pictorul fiind și pentru mine
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
să-ți rupi toate boarfele de pe tine și să te descurci cu cât mai puține. Rochia frumoasă devine atunci de prisos. Dar fără acest material, ne gândim, suntem și mai puțin, suntem această piele plată. Acești sâni care atârnă, aceste pete albastre pe coapsă, acești genunchi ascuțiți, aceste gambe aspre, aceste încheieturi subțiri ale mâinilor, aceste mâini cu denivelări etc., asta suntem? Se poate vedea ceva dedesubt? Se poate vedea că suntem toate astea, dar și altceva? Învelișul este un cuvânt
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Serghi, Ed. Teleormanul Liber, 2001.) Cei doi afaceriști și-au câștigat - fie și fără să fi urmărit asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în noua ei formulă grafică] mari pete de cerneală tipografică se lățesc inform peste tot, mâncând din spațiul rezervat textelor și fiind, la propriu, toxice: după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de însămînțările făcute de el cînd se-nfoaie. Văd, ca prin minune, un lan, nu prea viguros, de floarea soarelui. Este ceva viu în această pată de culoare. Ca să nu merg cu mîna goală la prietenii mei, m-am hotărît să-mi alung rușinea cu un braț de flori care își arată splendoarea galbenului doar în prezența soarelui. Ochesc un loc bun la marginea șoselei și
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
în oale mari, acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu răsune caldarîmul la trecerea lor. O schimbare enormă s-a produs în felul în care ne procurăm cele necesare traiului. Astăzi cumpărăm aproape totul. Economia casnică
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
Traducătoarea, doamna Viorica Nișcov, care este și o bună cunoscătoare și tălmăcitoare a lui Novalis, face în studiul introductiv o binevenită apropiere de cifrul, marea de corespondențe, misterele novalisiene. Provocări, întrebări despre țeserea lumii - ajunge citarea exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile unui camion: Nu aș fi bănuit că aici erau resturi de viață, dacă nu aș fi văzut șase corpuri nenăscute, șase embrioane, care tiveau pata întunecată, alcătuind un hexagon
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile unui camion: Nu aș fi bănuit că aici erau resturi de viață, dacă nu aș fi văzut șase corpuri nenăscute, șase embrioane, care tiveau pata întunecată, alcătuind un hexagon. Sfere gelatinoase care, în învelișul alunecos de albuș, scăpaseră de sub greutatea roții și care, singure, își păstraseră forma în mijlocul strivirii. Am avut sentimentul că aici, fie și numai sub forma unui eșafodaj mecanic, mai domnea încă
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
noi, în sistem, în fiecare clipă petrecută aici, toate astea și încă multe altele l-au scos de la început pe Vlad Zografi din contextul obișnuit al exprimărilor dramaturgice. Din punctul meu de vedere, capodopera de pînă acum rămîne Petru sau petele din soare, o parabolă a societății cinice de peste tot și dintotdeauna, o analiză a unui tip de eșec care poate determina declinul societății: falsa ierarhie a valorilor. Tot o parabolă se prezintă a fi și Viitorul e maculatură, o piesă
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
imediat după 1990, am început demersurile pentru înființarea bibliotecii ca instituție independentă, la adăpost adică de tutela și de controlul statului, socotind că acest statut este singurul cere-i convine. Scopul nostru a fost acela de a umple una din „petele albe” ale istoriei noastre recente. Sîntem convinși că unul din stîlpii de susținere ai democrației este accesul liber la informație, fără îngrădire și manipulare și am încercat să contribuim la realizarea acestui drept. Î. A fost greu s-o înființați
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
a regnurilor solicitate în devălmășie. „Delicatețea” rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit, arare/ Îmi dau un fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
poetul își exprimă invidia erotică: „dr cabalu stă la masă cu o zeiță. mopete/ în spatele lor se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de sticlă peste ei. mici pete/ din invidia lui mopete le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la puținele sale exprimări publice. Într-o convorbire din „Vatra”, Mircea Ivănescu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
securității, procuraturii și comisariatelor militare” (p. 106). Corect cu sine însuși și cu cititorii săi, autorul nu îi uită nici pe cei care l-au ajutat în perioada respectivă chiar dacă, în timp, reputația unora dintre ei nu a rămas fără pată. Un astfel de exemplu este Tudor Bugnaru, fost decan al Facultății de filozofie, cel care, la un moment dat, a refuzat să dea curs solicitării de exmatriculare a studentului Eretescu. Ulterior au apărut mai multe mărturii care atestă atașamentul acestui
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
nervurile și accidentele sale, panoul de lemn este simultan suport și expresie, material inert și depozit de sensuri latente. Pictorul cade aici subit în beția vidului și în fascinația geometriei. O grafică sumară, însoțită din cînd în cînd de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă însemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scîndurei. Geometria se adună uneori într-o formă recognoscibilă, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, în poziție
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
o sumă dintre cele mai rușinoase acte de justiție din întreaga istorie a României. Nici unul din abuzurile ce stăteau la îndemâna funcției nu i-au scăpat: recursurile în anulare au devenit, sub oblăduirea sa, veritabile gesturi se scamator, menite să scoată petele de pe cele mai întunecate conștiințe ivite pe pământul României. Dacă furia Președintelui ar fi fost acompaniată măcar de-o demitere spectaculoasă, poate-poate-ar fi fost o șansă să credem în autenticitatea revoltei prezidențiale. Așa, nu e decât un punct bifat din
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
acum, după două nume de mari regizori, un mare scenograf, Paul Bortnovschi. Am scris despre fiecare în parte la timpul cuvenit. Cărțile acestea, ca și cele din colecțiile revistei Teatru coordonate de criticul Florica Ichim, sînt documente ce umplu goluri, pete albe din istoria teatrului. Generațiile care doar au auzit de marile personalități ale teatrului secolului XX, au șansa acum să recupereze destine, să cerceteze aplicat dimensiunile unor trasee artistice, tendințele, stilurile unor figuri cu emblemă în creația teatrală. Demersul pe
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
cel de-al doilea: „în halatul de baie încăpem amândoi eu în buzunar tu în mâneca stângă/ în rest morții noștri cu sâni plini calzi cu mustața nerasă cordonul ombilical este/ din cârpă și vată cu petice de plastic și pete de cerneală prin el ne schimbăm saliva și/ lichidele intrauterine degetele ni se încurcă se împreunează ca lanțurile amestecate în aceeași cutie/ îți râcâi palma până la os sculptez statuete egiptene cu însemne hymenale mâna mea oarbă conturează/ excită gura unei
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
mai potrivită unei doici (cum e Enona) care putea avea înclinări mai slugarnice... Cum ar veni: o cenzură de clasă. Altă deosebire: Hipolit, la Euripide, fiind un obsedat ce tabără pe maică-sa vitregă, la Racine devine un cavaler fără pată; ceea ce ar fi fost mai agreabil spectatorilor. Un argument à la Răutu!... Fedra, femeia incestuoasă, la fel: ea nu e nici vinovată, nici inocentă de tot... Lucrurile, la Racine, se complică în ce privește personajul de bază. În prefață, mai scrie: Ea
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
și ale mineriadelor erau încă proaspete în memorie, iar din gazete nu dispăruseră cu totul articolele de tipul „cine ești dumneata și ce ai făcut în ultimii cinci ani, domnule X?”. Toată lumea se căznea să producă probele unui trecut fără pată și peste noapte apăreau tot felul de „jurnale” și „scrieri de sertar” care indicau drept disidenți anticomuniști și eroi ai revoluției niște oameni despre a căror existență nu știuse nimeni sau, mai rău, despre care se bănuiau lucruri prea puțin
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
scot afară, o aud cum toarce. Adică, mi s-a întîmplat să scriu poeme în timp ce conduceam mașina sau în timp ce mă duceam pînă în Piața Cipariu să-mi cumpăr țigări. Apocalipsa după Marta l-am scris între Piața Cipariu și strada Pata, unde locuiesc. D.P.: Fără a avea nimic din el în cap dinainte? M.P.: Ba da, aveam un vers și cu versul ăla am tras și am depănat tot ghemul și m-am grăbit să ajung acasă să-l pun pe
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]