79 matches
-
os de abjecția mocirloasă în care trăim. Poporul... poporul nostru, dragă Horia, s-a pierdut și rătăcește cu desăvârșire pe căile fără întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit. HORIA: Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și pe mine, din ce în ce mai criant și mai infructuos. Lugubrul deplorabil al Weltanschauung-ului carpato-danubiano-pontic îmi face și mie travaliul lumesc din ce în ce mai greu de admis și îmi indurează convulsiv țesuturile conștiinței. GABRIEL Nu știu, dragă Horia, dacă ai văzut
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
prezumție oarecare, o deghizează în urgență, în profeție apocaliptica și-apoi o proiectează asupra întregului univers(icoanele care-i hartuiesc pe homosexuali, Mona Musca atîrnata la gîtul fiecărei femei politician, ca o piatră de moară, prin grijă cohortelor de misogini patibulari). Avem nevoie de femei în politica ca să echilibreze balanța care înclină puternic de partea sexului “tare”. Numai atunci putem vorbi de democrație. Bună Dragoș! Aș putea începe postarea mea, cum a terminat anonymous, cu exVianu, căci și eu șunt o
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
despuiere de privilegii poate naște ură și împotrivire. Dar nu răspunzi declarând ura ca principiu universal. Dimpotrivă, ar trebui să afirmăm principiul universal al armoniei umane, stârpind astfel fanatismul troglodiților, care îl urăsc pe filozof stăpâniți de un instinct de patibulari. Proprietatea e un furt! Să admitem această formulare excesivă, și consecințele ei, o revoluție trebuie să-i exproprieze pe expropriatori. Dar, odată actul împlinit, toți oamenii trebuiesc considerați liberi de vechile determinări, chiar dacă în practica vieții sociale cutare burghezi izolați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sale, admirabil descrise de către dl. Dimitriu, ne poate consola, dar ne și înspăimântă, pentru că dincolo de zîmbetul iliescian, asta vor, de fapt, pedesereii pentru România: "vizite de lucru, cefe groase, cămăși descheiate și asudate, dublu menton atârnând dizgrațios, obezități indecente, figuri patibulare răcnind patriotard sau revoltându-se țâfnos-intelectual". Și, evident, noi "Cântări ale României", sub forma clasicizată a unui pluri-Păunescu (tatăl, fiul și fiica - pentru a satisface toate gusturile), "dezbateri ideologice" moderate de Eugen Florescu (autorul nemuritorului îndemn către jurnaliștii din Timișoara
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
încercat din nou. Ușa a scârțâit și, prin crăpătură, l-am văzut pe Mihnea butonând. Nu mai avea nici un rost să mă ascund. Mi-am luat și eu laptop-ul și l-am lipit de-al lui. Acum arătam meschin, patibular: doi gangsteri cibernetici, lucrând în paralel pe ecrane. „Nici tu n-ai somn, ai?“, mi-a dat Mihnea un cot. Mă lua peste picior. Parcă era bunicu’ Vitalian, când nu mai auzea și se rățoia la mine. Mânca mămăliguță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scria pe biletul distrus?), ca într-o poveste oribilă, cu familii nobiliare și cumsecade, care încep în negura istoriei și se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără chipiu, dar cu pantofi cu găurele. Grupul forfotea lângă o dubă parcată pe faleză, în Constanța. Mașina părea scoasă din anii ’80: un Aro 144, cu ușiță rabatabilă și plasă de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pagube de câteva milioane. La fel, cititorii erau informați cum să-și păzească buzunarele sau conținutul poșetei de-atacurile borfașilor carpatici, desfășurate la orice oră, fără rușine. Pe televizor, rulau zilnic clipuri sau reconstituiri didactice, tip Reflector, în care indivizi patibulari exersau ziua în amiaza mare jaful asupra unor bunicuțe onorabile. Borfașii le smulgeau sălbatic poșeta de la braț, alergau iute și sfârșeau inevitabil în mâinile poliției. Totul se încheia cu un interviu luat comisarului-șef al Poliției vieneze, care anunța ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apere bruma de românitate, iar cu cealaltă s-o neantizeze". Rămâne să domine, totuși, patosul distructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un "infinit lupanar de lumpeni" cu o etnogeneză de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată și bolovănoasă (...) Un neam flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului, Fred Vasilescu descoperă, după deliciile erotice oferite de Emilia, că moartea ni se relevă oricum și oricând. Printr-o anamorfoză, craniul este reactualizat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atunci, suferința psihică devine mai greu de îndurat. Ce poate fi mai chinuitor pentru o minte genială decât să constate că a căzut în cea mai josnică ipostază a mizeriei intelectuale, morale și fizice? "Ecce homo!", regele poeziei devine ins patibular. Toate aceste constatări își dovedesc oportunitatea în constituirea câmpului arhetipal eminescian în opera lui Camil Petrescu. Exegeții nu au exclus posibilitatea ca autorul Patului lui Procust să îl fi avut în vedere pe Eminescu în momentul în care a construit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Andronic, Mircea Cornișteanu, Florin Andrei Ionescu, Leonard Gavriliu, Grid Modorcea, Ion Rotaru, Al. Andrițoiu, Tudor Vasiliu ș.a. colaborează cu o serie de texte umoristice, care urmăresc să aducă în atenția opiniei publice măsuri și hotărâri politice neinspirate, să satirizeze politicianismul patibular al perioadei postdecembriste, să încurajeze literatura de tip umoristico-satiric, văzută ca formă de apărare a valorilor. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289081_a_290410]
-
maximă vulgaritate. S., netulburat, își duce mai departe misia, îngrijindu-l pe dușmanul care îl insultase. Scena a fost preluată de Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Pentru faptele lui este ținut în carceră, injuriat de paznicii patibulari, bătut, înfometat. Nimic nu îl face să renunțe. Se oferă să care în locul celor slăbiți de detenție hârdăul din celulă, postește două zile pe săptămână, face de serviciu la curățenie peste rând, participă, în fine, la viața intelectuală a celulei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Ofițerul politic/de informații apare În sistemul și regimul penitenciar ca „prezență delegată a Securității și Partidului Comunist din România” cu atribuții largi atât asupra celor Întemnițați, cât și asupra personalului Închisorilor 15. Apar alți directori și alți temniceri, figuri patibulare despre care amintesc aproape toți memorialiștii 16. Tot mărturiilor acestora li se datorează cunoașterea realității generalizării violenței În tratamentul aplicat deținuților, precum și a abuzurilor În ceea ce privește ordonarea și executarea pedepselor penitenciare. și mai apare ceva În peisajul penitenciar din RPR: Începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Partidului, clasei muncitoare. Fără ură de clasă, nu aș fi putut munci la crearea unui astfel de aparat (ibidem, p. 256). Frenezia bătăliei împotriva „dușmanilor poporului” este reluată contrapunctic la aceeași conferință continuată în zilele următoare de Gheorghe Pintilie, figură patibulară de securist carierist, asasinul lui Ștefan Foriș (fost lider al Partidului, rival al lui Gheorghiu-Dej): să ne întărim, să putem da lovituri dușmanului cât mai puternice, poate întreit ș...țNu putem spune că s-a terminat lupta, dacă am vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
O figură aparte de mahala politică a devenit vizibilă, însă, în cadrul campaniei electorale din 2004, și ea trebuie radiografiată mai special, pentru că pare să fie destul de emblematică pentru noi: George șGigiț Becali (acestuia îi calcă pe urme o altă figură patibulară, Marian Vanghelie). Intrat în politică de pe o poziție bănoasă (patron al echipei de fotbal Steaua) și cu titulatura unui partid așa-zis progresist (Partidul Noua Generație), Becali nu încarnează doar omul simplu și fără studii ajuns în sferele puterii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
jurnalist trimis la procesele intentate lui Ion Antonescu sau, în 1947, lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache. Își găsește prilejul să transforme totul în proză de factură balzaciană, în care siluete luminoase ale epocii, precum bătrânii politicieni anticomuniști devin figuri patibulare, lipsite de alt interes decât cel propriu, care acum plătesc pentru tot răul făcut poporului oropsit. Iuliu Maniu pare a fi cauza tuturor relelor pe care bietul popor le-a suferit, egoismul său făcându-l atent doar la propriul beneficiu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
divizată între stăpâni și sclavi, iar scriitorul își făcea cunoscută opțiunea. El nu dorea să se afle printre sclavi. Dacă pe Petru Dumitriu, de la maniere și alură la talent, totul îl recomanda pentru un destin de dandy aristocrat printre membrii patibulari ai clasei muncitoare, în schimb Eugen Barbu avea o ascensiune de plebeu, căruia soarta îi scoate în față lozul câștigător. Ca și pentru Petru Dumitriu cinismul, pe Eugen Barbu oportunismul și un bun instinct l-au condus fără greș până la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exact atât cât îi trebuie ca să alieze la brutalitate ipocrizia sau șiretenia . Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
spune: „Împotriva voinței chestorilor, generalul Courtais a ordonat adineaori gărzilor mobile, care apără poarta Adunării, să-și repună baionetele în teacă.“ După aceste puține cuvinte, a tăcut. Acest Degousée, care era un om foarte de treabă, avea figura cea mai patibulară și glasul cel mai cavernos care se pot întâlni. Știrea pe care o dădea, omul și tonul se însumau deci pentru a produce o impresie ciudată. Adunarea se agită o clipă, apoi se calmează; nu mai era nimic de făcut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
City unul dintre cele mai de văzut orașe imaginare din istoria cinemaului un amestec, nu lipsit de umor, de fantasmagorie gotică și monumentalism fascist, populat majoritar de garguie. La Nolan, Gotham devenise un oraș recognoscibil (Chicago), populat majoritar de fețe patibulare pe care le știam din alte filme cu interlopi și pe care Batman le stîlcea cu aplicația posacă a unui Steven Seagal, prin procedee de ninja filmate prea de-aproape ca să se înțeleagă mare lucru din ele. Care era sensul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a unui film născut în epoca pop-ului, The Driver (1978) al lui Walter Hill, relevă toate subtilele măsluiri sentimentale, ludice, din filmul lui Refn. Regizorul danez îi egalează pe un Scorsese sau pe un Tarantino în creionarea unor figuri patibulare de mafioți precum Nino, rol care-și bazează întregul potențial de expresivitate pe mimica cabalină a lui Ron Perlman, sau onctuosul Bernie Rose, rol care-l scoate pe un Albert Brooks din gesticulația comediantului. Însă ceea ce conferă luminozitate clasicei crime
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
nu o ridică la nivelul unei sfinte revoluționare, antigonă patetică precum sora din Katyn care-i provoacă pe comuniști să o aresteze. În plan secund, ea asigură un confort psihologic și afectiv lui Walesa. Securiștii sunt abominabili, dar oricât de patibulari ar fi, nu violența deschisă ci șantajul rămâne principala lor armă în fața lui Walesa, înr-un război psihologic din care ies înfrânți de tenacitatea și, ulterior, popularitatea liderului Solidarității. Papa Ioan Paul al II-lea apare ca o figură cardinală a
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
neutrinii. criptomnezii. comut la "școală"... multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană. pigmentări. rarefieri. les âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma își împart proprietățile. ideologice. mica privatizare. știi ce le poate pielea. de vânzare un animal împăiat. preț supralicitat. și scorpionii universitari cu pălărie și ilic. o artă marțială a creierului" (p. 274). O artă marțială
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
introductiv, Liviu Antonesei îi dă un calificativ măgulitor (,foarte bun"), Circul... dezamăgește prin inconsistența epică și, deopotrivă, prin schematismul personajelor și al situațiilor. Un tânăr de 32 de ani, nici prea-prea, nici foarte-foarte, locatar al unui bloc plin de figuri patibulare, se urcă periodic pe pervazul ferestrei sale de la erajul cinci cu gândul - niciodată transformat în faptă - de a-și pune capăt zilelor printr-o ,artistică" aruncare în gol. Recunoaștem imediat profilul psihologic, moral și comportamental al protagonistului din primul roman
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]