40 matches
-
victimă, nedreptățirea); crizele anxioase, neliniștea permanentă, îndoielile și interiorizarea, așteptarea unui pericol; depresia anxioasă cu inhibiție și bradipsihie; tulburări de imobilizare în raport cu dinamismul vieții; viața are caracterul unei propulsii către viitor, un sens progresiv și creator; din acest motiv, aspectele patice ale vieții apar ca „obstacole”, ca forme de „oprire în evoluție”, interesând cele trei dimensiuni ontologice: a fi, a face, a avea. din asemenea considerente, această grupă de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
viitor, un sens progresiv și creator; din acest motiv, aspectele patice ale vieții apar ca „obstacole”, ca forme de „oprire în evoluție”, interesând cele trei dimensiuni ontologice: a fi, a face, a avea. din asemenea considerente, această grupă de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
egocentrică narcisică; ea reprezintă o afectare a lui „a fi”; competiția sau „situația-cheie” se caracterizează prin dorința de afirmare, de dominare, invidie, ură, gelozie, înclinarea către agresivitate; ea este legată de situația ontologică „a face”. Întrucât suferința este axa experiențelor patice ale vieții, punctul de vedere psihiatric trebuie completat cu punctul de vedere moral și filosofic (M. Scheler, M. Florian, R. Le Senne, C. Enăchescu). Pentru M. Scheler, suferința este o rezonanță afectivă, o reacție sau o atitudine emoțională a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
învelită în cârpe. Cu droaia de copii după el, chiuia : Tiliuță mort de bat De trei zile n-a mâncat. De astă dată Burlăcița se dumeri mai repede. Apoi eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic, ca și Costică Isac, cu picioarele ca două seceri și, când mergea, se legăna ca rața. Nu l-a vrut nici o femeie de bărbat și bietul om se canonea singur la casa din deal, sub pădure. Soră- sa era măritată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
proiecție sau o adâncire în esențial și etern. Femeia trăiește voluptățile sau îndură durerile ca și cum acestea ar fi exclusiv individuale. Nu există femei care în suferința lor personală să descopere esența suferinței, fiindcă femeile sânt opace pentru universal. Ființe eminamente patice, ele nu transformă și nu transfigurează experiențele subiective, nu le trăiesc cu acea intensitate ce purifică și exaltă, ci se lasă dominate de ele. Stările sufletești la femei nu sânt creatoare, fiindcă se mențin într-o sferă pur individuală și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui particulare ca valabile universal. A viețui numai ca popor înseamnă a înregistra istoria; ca națiune, te înregistrează istoria. Colectivitățile umane care au rămas numai popoare n-au trecut cu mult peste biologie, peste rezistență pasivă și peste acele valori patice, crescute din neparticipare. Procesul prin care un neam câștigă un contur este o violentare continuă, un vulcanism biologic, ornamentat și justificat de o întreagă eflorescență de valori specifice. Că un popor are tradiții, simțire comună nu dovedește nimic pentru urma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sedat și în curând nu o să mai știu nimic. Mi-au promis să facă ceva să mă salveze. Îmi vor induce o comă până vor găsi antidotul. Sunt într-o rezervă complet izolată. Comandă specială. Izolată fonic, vizual, magnetic, tele patic, de oricine. Și de orice mi-ar putea părea o dorință de îndeplinit. Asta a fost posibil cu o strategie mondială prin care oamenii au învățat să se mulțumească cu ce primiseră deja de la mine. (După câțiva ani nu mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ea o Împăcare a persoanei cu ea Însăși, condiție a echilibrului interior, sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este o stare interioară a ființei umane, un destin patic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
patice ale vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este o stare interioară a ființei umane, un destin patic. Manifestările patice ale ființei umane, pe care le vedem În exteriorul acesteia sub formă de atitudini, acțiuni, conduite, suferințe psihomoral sau boli psihice, Își au sursa În individ și sunt localizate În dimensiunea spațiului sufletesc al acestuia. Ceea ce se vede
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este o stare interioară a ființei umane, un destin patic. Manifestările patice ale ființei umane, pe care le vedem În exteriorul acesteia sub formă de atitudini, acțiuni, conduite, suferințe psihomoral sau boli psihice, Își au sursa În individ și sunt localizate În dimensiunea spațiului sufletesc al acestuia. Ceea ce se vede În exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al acestuia. Ceea ce se vede În exterior sunt aspectele obiectivate ale destinului interior al persoanei umane. Ele schimbă aspectul persoanei În raport cu lumea, creând impresia că ne aflăm În fața unui individ schimbat. Dar această schimbare o vedem În raport cu lumea. Dincolo de imaginea patică a ființei umane, trebuie să Înțelegem sensurile umanului schimbat sau, altfel spus, al destinului ființei umane aflate În suferință. Din această perspectivă privită problema, destinul este acceptat ca fiind una dintre cele mai importante dimensiuni ale persoanei umane și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a persoanei. Este vorba de o categorie de suferințe raportate la valorile morale ale individului, la responsabilitatea morală a acestuia față de el însuși, dar și față de celelalte persoane. Suferințele psiho-morale nu sunt boli. Ele reprezintă, ceea ce E. Minkowski numește „aspectele patice ale vieți”: situații de impas corespunzătoare cu situațiile-limită descrise de K. Jaspers, sau cu ceea ce numim noi „situații-închise” în opoziție cu „situațiile-deschise” ale vieții (C. Enăchescu). Atât E. Minkowski, dar în special K. Jaspers, consideră aceste „stări psiho-morale” ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
abateri de la normele impuse de valorile morale. Această suferință este absolut interioară și reprezintă în esență un „conflict al Eului cu propria sa conștiință”. Vinovăția morală configurează situația tragică a omului, închis în „situațiile-limită” sau în condițiile impuse de „situațiile patice ale vieții”. Tragicul existenței umane este dat de suferințele morale ale persoanei. Iar acestea transcend boala, conflictul, frustarea, fiind probleme de conștiință. Eul abandonat, însingurat, se prăbușește întrucât valorile morale de care s-a înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferințe. Formele suferințelor psiho-morale Așa cum am spus deja, suferințele psiho-morale au fost semnalate și descrise de specialiști care le-au considerat ca fiind forme de suferință interioară ale conștiinței persoanei, afectând în principal Eul acesteia. E. Minkowski le consideră aspecte patice ale vieții, pentru K. Jaspers, ele sunt cuprinse în situațiile-limită. În psihologia morală, suferințele psiho-morale sunt considerate ca făcând parte din grupa situațiilor-închise (C. Enăchescu). Deși, aparent, suferințele psiho-morale sunt de un mare polimorfism ca tablouri clinice, ele se grupează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de înțelegere a semnificației sale. Factorii care determină acest model psiho-biografic sunt însă aceiași. Ne vom ocupa în continuare de semnificația existenței tragice în psihopatologie. S-a vorbit înainte de „drama nebuniei”, de „condiția tragică a bolnavului psihic”, de „aspectele patice ale vieții”, toate convergând către alterarea stării de normalitate psihică. Din punctul de vedere al acestei stări, trebuie să precizăm faptul că situația tragică a vieții exprimă mai mult o atitudine a persoanei față de propria sa stare sufletească și morală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]