216 matches
-
palma Părințele. Pacoste ce ești. N-ar trebui să fii așa nedumerit. Ia-o și fă ce vrei cu ea. O spui așa de parcă ar fi vorba de un obiect. O să-ți duc dorul, Părințele, dă-mi ceva ca amintire, patrafirul ăsta mi-a plăcut de cum l-am văzut, se poate? întreabă Roja scoțîndu-i-l de după gît și făcîndu-l sul, întotdeauna mi-am dorit să am și eu ceva sfînt care să fie numai al meu, să-i transmit ceva Angelinei? mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din cenușă umană etc., unele dintre asemenea zvonuri ajungând la urechea sa sub "patrafir", adică sub spovedanie 169. El le considera niște fantasmagorii, întreținute însă de preoții vremii, și se lansa într-o serie de întrebări retorice denunțătoare ale mediul clerical. Șerboianu utiliza aici separația clară între el însuși și mediul clerical infestat de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
servesc ca preot la Crematoriu, mi-a fost dat să aud punându-mi-se și susținându-se o mulțime de întrebară, care mai de care mai simpliste, ba unele chiar sub valoarea rațiunei. Așa, de exemplu, am fost întrebat "sub patrafir" dacă este adevărat, că la Crematoriu se aduc "noaptea" (?!) cadavrele celor presupuși a fi omorâți de poliție și de jandarmi în diverse rebeliuni și greve, pentru ca să li se piardă urma; dacă-n adevăr Crematoriul cumpără trupuri omenești, încă fiind în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am fost în universități și discuțiile cu tinerii, cu adolescenții m-au impresionat profund prin atenție, curiozitate, dorință și capacitate de a înțelege. N-o să uit cum la un liceu de lângă Modena am fost întâmpinată de elevi îmbrăcați cu lungi patrafire de hârtie, pe care erau scrise poemele mele în italiană și română. Și n-o să uit nici reacția mea care adăuga surprizei plăcute tristețea gândului că în România nu se mai poate să-mi imaginez așa ceva. Festivalurile de poezie mă
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
ci substanțiale. Sunt interlocutori care ei înșiși, întrebând, aveau și ceva de spus, nu doar de aflat. Ion Pop le este recunoscător că i-au fost confesori, făcându-i astfel onoarea, cum ne încredințează, de a-l fi acceptat „sub patrafirul laic”. Din mulțimea subiectelor aduse în discuție câteva se impun ca teme de prim ordin, răsfrângând împrejurări dintre cele mai semnificative din biografia (și bibliografia) lui Ion Pop. Acestea ar fi: universitatea, revista „Echinox”, relația cu Franța culturală. Sunt mereu
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
de apropiați. În el, artiștii se împotrivesc răului creîndu-și cochilia unui univers spiritual: de aceea din 1975 și pînă azi expozițiile le-au făcut împreună, nelăsîndu-se dezbinați de influențe „prietenești și binefăcătoare”. Universul lor e un atelier creștin în care patrafirul lasă loc șevaletului și encolpionul e înlocuit cu mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
episod tehnic dintr-o suită de anomalii fiziologice. O mică stricăciune la capătul unui șir de dereglări biologice. Din carte răzbate o atmosferă de paraclis igienic, în măsura în care orice secție de terapie intensivă are ceva dintr-o capelă funerară în care patrafirele sînt înlocuite cu aparate extrem de sofisticate. Zeul thanatos, cînd e văzut prin lentilă halatelor albe, e aseptic și rece, atribute care nu-l fac să fie mai puțin rapace. Dar există un detaliu încurajator pe care Șam Parnia nu-l
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
preotul gălbejit, cu barba încărunțită, el îi vorbi ceva mult timp, ea clătină din cap, apoi începu să-i spună și ea ceva spre marea uimire a Zinaidei. Bătrânul clătină din cap o vreme, pe urmă îi puse pe cap patrafirul galben, fără luciu. Ea îi sărută mâna palidă și plecă șchiopătând spre porțile împărătești. Zinaida, care stătea la pândă, o apucă de mânecă, dar Katia se uită la ea cu privirea goală, galbenă cum e chihlimbarul, și zise: „Pe urmă
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
că, la drept vorbind, a fi călinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Călinescu e, oricum, inegalabil și irepetabil, după cum ar trebui să recunoaștem cu o blîndă resemnare.” Cronicarul nu poate decît să-i dea dreptate criticului orădean. Plagiat sub patrafir Din CAIETE SILVANE nr. 10 (octombrie 2013), aflăm că plaga plagiatului a ajuns să molipsească pînă și curatele fețe bisericești, dovadă articolul lui Marin Pop (O monografie copypaste), din rîndurile căruia aflăm că Monografia satului Bădăcin (2013), semnată de preotul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
în cutare seară a săptămânii care urmează, când am și ajuns acolo. Am găsit la fața locului - somptuos și majestuos îmbrăcată - un fel de dogaresă din vremea Serenissimei, sau o împărăteasă a Bizanțului în ținută de interior: un fel de patrafir bordat cu aur acoperea o rochie lungă căzându-i până la picioare, ba chiar și mai și. La gât, pe brațe, nenumărate bijuterii care alcătuiau un fel de mică orchestră de îndată ce începea să se miște. A fost foarte amabilă și am
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
urme, de pe vremea când încă mai purtam orhidee la picioare, împletite de mâna unei negrese sălbatice. Timpul e un templu unde s-a ascuns mirarea. Ce să mai caut? Ziua este în involuție, vorbită de gura unui zeu necunoscut. Curcubeul, patrafir sub care, pe vremuri, ne ascundeam capetele, s-a rătăcit pentru totdeauna sau poate chiar a fost ucis. Nu știe nimeni. Acum, nici măcar cuvintele nu-mi mai pot arăta calea. E doar o grimasă - cortină după care mai toți ne
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
la ora șapte. Veniți și încărcați-vă-n priviri Parfumuri dense amintind psaltiri Scrise de fluturii ninși pe cetate La ora inefabilei jertfiri. în zori o să ne-atace trandafirul, Deja țintește sufletu-mi stingher, în focul lui m-arunc cu patrafirul Cusut din fir de stea și plătesc birul De-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer! Psalmul zilei a șaptea Am totul cît Te am pe Tine, Doamne, și n-am nimic dacă Te părăsesc. Cîmpii de lumînări nesecerate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
După căderea serii, preotul satului însoțit de cântăreț și de câțiva credincioși apropiați bisericii sosi la gospodăria familiei Valdescu. Pe dată se răspândi vestea pe ulițele satului și vecinii se adunară la ceremonie. Fără nici o altă introducere, preotul își puse patrafirul din mers, pătrunse de poarta larg deschisă și rosti rugăciunile de dezlegări de farmece și alungarea necuratului. Tămâie curtea, grajdurile animalelor, cotețele păsărilor, încăperile locuinței. După alte rugăciuni stropi cu apă sfințită în aceeași ordine întreaga gospodărie. După terminarea ritualului
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
2017 Toate Articolele Autorului CANDELĂ Se lasă ceața peste mânăstire, Clopotnița abia de se mai vede; Când începuse sufletul a crede, Se face firu-n candelă, subțire. Dogit răsun-argintul în monede, La fel de calp, cuvântul în psaltire Și-n pildele de dinspre patrafire. Atunci, degrabă, răul se repede: Retează iar aripă și speranță, Așează garduri dese pe cuvinte, Iar ușa ne rămâne fără clanță, Pustie casa, fără vreun părinte. Chiar când te văd, lumină, la distanță, Tot te urmez, pe cale, înainte. Leonte Petre
CANDELĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385022_a_386351]
-
veac nici un bărbat nu a trecut acest prag. Vă rog să așteptați puțin. Îl întâmpină una din ele. - Nu sunt „bărbat” ci preot. Am venit să-i dau ultima binecuvântare. Dor nu dorești să plece neîmpăcată cu Dumnezeu. Uite pun patrafirul pe mine și binecuvântez casa și trăitorii din ea. Pot intra? - Da! Poftiți părinte. Domnișoara a permis. Spune chiar că dorea să vă vorbească la biserică. Spuse a doua păzitoare a cetății care fusese s-o întrebe pe bolnavă. Preotul
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
binecuvântez casa și trăitorii din ea. Pot intra? - Da! Poftiți părinte. Domnișoara a permis. Spune chiar că dorea să vă vorbească la biserică. Spuse a doua păzitoare a cetății care fusese s-o întrebe pe bolnavă. Preotul trecu pragul, scoase patrafirul din geantă și-l puse pe el, apoi cu crucea în mână rostind binecuvântări intră în iatacul vajnicei domnișoare care sta întinsă pe patul ei. - Vă mulțumesc părinte. Cred că Dumnezeu mă cheamă la el. Voiam însă să vă scutesc
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
crucea din lemn urmat de gropar. Cântărețul: Aici e mormântul celei fără nume. Groparul: O viață tristă. (Preotul își face apariția în cimitir.) Cântărețul (mergând spre preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine. (Scoate din sân, din spatele cămășii patrafirul.) Nu am avut un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
fără nume. Groparul: O viață tristă. (Preotul își face apariția în cimitir.) Cântărețul (mergând spre preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine. (Scoate din sân, din spatele cămășii patrafirul.) Nu am avut un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul (merge spre X, îi acoperă capul cu patrafirul): Spune
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine. (Scoate din sân, din spatele cămășii patrafirul.) Nu am avut un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul (merge spre X, îi acoperă capul cu patrafirul): Spune fiule! Ce-ți apasă sufletul? X: Ușa mea pierdută! Am ucis un om, părinte! Am
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
cămășii patrafirul.) Nu am avut un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul (merge spre X, îi acoperă capul cu patrafirul): Spune fiule! Ce-ți apasă sufletul? X: Ușa mea pierdută! Am ucis un om, părinte! Am alungat dragostea de lângă mine! Preotul: Îți pare rău că ai greșit? X: Nu este vizibil? Preotul: Ești foarte mândru. Trebuie să te rogi mai
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
un om, părinte! Am alungat dragostea de lângă mine! Preotul: Îți pare rău că ai greșit? X: Nu este vizibil? Preotul: Ești foarte mândru. Trebuie să te rogi mai mult, pe urmă să mă cauți pentru a-ți da dezlegare. (Ia patrafirul de pe capul lui X și pleacă. Împreună cu el pleacă atât cântărețul, cât și groparul.) X (strângând crucea în brațe): Într-un final s-a făcut liniște. Sunt lângă tine. Doar noi doi și parfumul florilor de salcâm. (În cimitir își
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretării filozofice. Metaimaginarul scoate această poezie din seria prețioșilor: estetica oglinzii ne indică un dublu proces de răsfrângere a realului și, totodată, o relație
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
o, Maică-Românie, În sufletul tău cald și diafan Duminică de-a pururea să-ți fie! Privindu-te acum de din departe Îți văd întreg văzduhul și-l admir, Trezește-ne din somnul cel de moarte Și pune-ne pe gânduri patrafir, Așa precum pe creștet o mireasă În ziua nunții-sfântă bucurie! Și încet-încet, adună-ne acasă, În Casa mirosind a veșnicie! Slăvit să fii și tu, o Neam al meu! E cea dintâi Duminică din An, Mă rog smerit la bunul
E CEA DINTÂI DUMINICĂ DIN AN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382866_a_384195]
-
îi apare primul volum de versuri „Balade și idile”. În anul 1894, în colaborare cu I. L. Caragiale și Ioan Slavici, editează revista „Vatra”, în care Coșbuc publică poeziile „Noi vrem pământ”, „Mama”, „Lupta vieții”, „In opressores”, „Pașa Hassan”, „Doina”, „Sub patrafir”. Colaborează la „Lumea ilustrată”, revistă în care publică „Vestitorii primăverii”, „Fatma”, „Noapte de vară”, „Vântul”, „Rugămintea din urmă”, „La părău”, iar în anul 1893, la 28 noiembrie, sub direcția lui Vlahuță și a lui V.A. Urechia, vede lumina tiparului
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
să fie consultat de medici, ci a ales să-și ducă propria cruce. Și a ars ca o lumânare, cu o prezență continuă. În ultima perioadă a vieții mânca extrem de puțin și, slăbit fiind, stătea tot timpul pe pat, cu patrafirul pregătit pentru cei care veneau să se spovedească. - Înaltpreasfinția Voastră, până la urmă, cine anume poate practica isihasmul? - Orice om, fie călugăr, fie mirean, oricine! Important este să ajungi la acea stare în care Dumnezeu să coboare în inima ta și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]