58 matches
-
moșii Ce docenți și indecenți, Sunt scursura ciumei roșii, Academici delicvenți... Nu salvăm țara cu fraze De docți lași și profesori Ce nu spun ce grav necaz e Țara-n mâini de inpostori... Nu salvăm țara la cazne Cu șefuți patriotarzii Și cu-un șef de stat ce azi ne Face să părem bastarzii... Nu salvăm țara prin cârciumi Unde beau băsești, becali, Iar eu mă spetesc pe brânciu--mi, Pentru ei și alți penali... Nu salvăm țara ce-n vid e
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
n-or mai fi copii la blocuri, Bunici vor plânge sub livan (Zădarnic curățând monocluri), Că stirpea li se stinge-n van... Să nu te întristezi, copile, Ignoră soarta de bastard! Că toate-ți sunt, astăzi, ostile Pe-acest tărâm patriotard. Țara este mamă surogat; Te vinde ieftin la străini. Tata este putred de bogat, Dar grijă are, doar, de... câini. Referință Bibliografică: Și n-or mai fi copii la blocuri ... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul
ŞI N-OR MAI FI COPII LA BLOCURI ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366652_a_367981]
-
stoluri rogvaiv de simbioze tăcute în cuvinte încolonate în rosturi de nori strălucitori ce se cocoață până la constelația Ariadnei micul prinț al visării în oaza meditației unui deșert își repară în echinoxul iluminării frânturile zborului un inorog al refluxului aduce patriotard la țărmul mării brățara iubitei și aripile avionului cedrii se mută din pădurea Lebanonului într-un sarcofag plutitor vestitor de al 5-lea element farfuriile zburătoare se înalță în pagodele învățătorului Budha ca ultimii întârziați cocorii albi descântă țipătul Lunii
NIRVANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352465_a_353794]
-
după toate aceste reacții exagerate) nu o regret și nu o voi schimba vreodată - deci, nu v-am furat nimic și n-am furat vreodată ceva de la cineva... --Stelian Platon: - nu știu la care „oameni implicați” te referi domnule cenzurist patriotard de te-a determinat să nu mă avertizezi, așa cum am văzut că procedai acolo unde te supăra cineva. Nu e prvăzut în regulamentul site-ului asemenea păcat, n-am încălcat nici cu altceva acest regulament pe care l-ai făcut
CUM SE FURĂ DREPTUL DE AUTOR LA WWW.POEZII.BIZ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346434_a_347763]
-
Nu lipsit de dramă: mai întîi, tenacitatea de a lupta cu propria-i sănătate, șubrezită în pușcăria comunistă, apoi asumarea unui act dificil, cînd, sub impuls neocomunist, Slovacia hotărî să se despartă de civilizatul stat de pînă atunci. Havel nedramatizînd patriotard momentul, ci acceptîndu-l înțelept-democratic. Și mai e ceva, iată, încîntător, în gestul său politic: retragerea simplă și demnă din nou democratică de la putere, lăsînd astfel țării iubite să-și trăiască ritmul impus de istorie. Cît de trist-departe sîntem de realitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pagina culturală”, „Viața de organizație”, „Cu dalta și ciocanul”, „Cronica filmului”, „Cronica dramatică”, „Note de lector”, „Sport”, „Actualitatea”, „Lumea ideilor”, „Cântarea României”, „Accente”, „De peste hotare”, „Agenda”, „Ultimele știri”. Versurile, incluse destul de rar în sumar, au, în general, un caracter declamator, patriotard, mai cu seamă în etapa de început a ziarului. Ele sunt semnate de Ștefan Iureș, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Marcel Breslașu, Eugen Jebeleanu, Al. Andrițoiu, Nicolae Labiș, Ion Brad, Victor Tulbure, Florența Albu, Adrian Păunescu, A. I
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
se vede clar din versurile apărute în S. Aparținând, adesea, unor poeți autentici, dar dispuși la compromis, textele au, în prima fază, o turnură proletcultistă vădită, pentru ca mai târziu, în a doua etapă, să tindă spre un militantism prosocialist și patriotard, iar în cea de-a treia să cadă cu totul în mrejele cultului personalității. E vorba de poeți din toate generațiile, de la cei afirmați înainte de ultimul război mondial sau imediat după (Miron Radu Paraschivescu, Mihai Beniuc, Virgil Teodorescu, Maria Banuș
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
publicația va avea o vădită tentă prosovietică și prosocialistă, fiind printre primele care lasă să se întrezărească semnele epocii comuniste. Tonul este dat de editorialele directorului, chiar și atunci când abordează eseistic teme mai generale (Factorul simpatetic, Cărturarii, Lucrătorul, Patrioți și patriotarzi, Italia), dar mai ales când comentează conjunctura politică (Grele condițiile armistițiului?, Partide dezorientate), diverse probleme ideologice (Propaganda, Falsul burghez, Ce este democrația?, Binefacerile democrației) ori când lansează apeluri cvasipropagandistice (Intelectuali de tot felul, uniți-vă!) sau face deschis elogiul URSS
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar și ca percepție plină de
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să împiedice proliferarea diletantismului patriotard, care face „mari deservicii atât istoriografiei, cât și spiritului public” și, implicat astfel în „viața epocii”, să răspundă la nevoia ei de îndrumare. „Istoria ca opțiune civică” reprezintă la Z. „un anumit mod de asumare a duratei”. Tot prin prisma
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
mari din istoria noastră”. În acest tablou reconstitutiv, creat mai mult sau mai puțin artificial, elogiile erau Îndreptate și spre persoana regelui văzut ca „unul din cei mai mari din câți au ocupat până acum Tronul țării”. Desfășurarea acestui scenariu patriotard reclama implicarea profesorilor de toate gradele, care aveau misiunea de „a nu neglija niciun mijloc care ar fi propriu pentru deșteptarea și Întărirea În inima tinerimii a patriotismului celui mai nețărmurit” . Chiar dacă, Într-o primă fază, circulara nu era adresată
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Herței, cum s-a dovedit și-n toată țara, după blestematul 23 august 1944 când România a intrat sub talpa iadului comunist din care nu-și mai revine și după două decenii și jumătate. Conștiința lui Savel de patriot (nu patriotard!), adică de trăitor profund a dragostei de glie și neam românesc, se îndreaptă spre tineretul care ar trebui să țină cu dinții de demnitatea creatoare de stimă, făcând din comportamentul lor o pildă și pentru străini, încât a fi Român
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a absurdului în condiția ofițerilor și soldaților francezi, prinși în spațiul de trecere al istoriei. Nuanțele prevalează la Pratt în defavoarea tușei de eroizare facilă. Îndatorat umanismului sceptic al lui Renoir din La grande illusion, Pratt recuperează umbrele pe care discursul patriotard le ignoră, ca emblemă a defetismului. Reveria lui Pratt, ca și parcursul lui Koinski, sunt impreg nate de briza marină pe care o aduce în spațiul ficțiunii proprietara miticului bordel din Djibouti. Italiancă, dar ostilă fascismului, prostituată al cărei curaj
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în Franța pentru a critica evaluarea practicilor, programelor și politicilor de prevenire sau de reprimare în numele unei așa-zise lipse de conștiință critică a celor care practică acest tip de evaluare sunt uneori peste poate de agasante prin caracterul lor patriotard. Astfel, chiar când a avut loc prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest colocviu se aud izbucnind
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică răbdare!"); 4. Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea stilurilor) Cațavencu ține un discurs patriotard în fața lui Pristanda ("Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină..."); 5. Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivită ale altora Cațavencu atribuie dictonul lui Machiavelli " Scopul scuză mijloacele" lui Gambetta, avocat și om politic francez. Comicul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a preda serios și fără citate politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
gastronomic dacă vom rămâne la latitudinea bunicii care respectă cu strictețe rețetele străbunicii. „Inventivitate“, acesta trebuie să fie le mot d’ordre! Poate că Păstorel Teodoreanu avea dreptate atunci când pleda pentru necesitatea unei „bucătării militante“... Cu riscul asumării unui subsens patriotard al acestei sintagme, trebuie să recunoaștem că este nevoie de „militantism“. Iată ce scria Păstorel întru lauda maestrului Cernea, deschizător de drumuri pe direcția revigorării bucătăriei românești: „Pe lângă ospătăriile cu caracter internațional, aceleași în mai toate marile orașe de pe glob
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
picioare. O noapte cu tine, Patrie, / e o noapte cu brijibardo și claudiașifăr la un loc. / Băga-mi-aș capu, gagico / pe sub zonele tale geotermale. / Căca-m-aș în poienele tale, Patrie / care-ai învățat scatofilia de la marii tăi oratori patriotarzi. Pișa-m-aș pă toate cuvintele mari / pe care lumea le păstrează doar pentru tine (O noapte cu patria). Lovind în patrie, mafioții pot jubila liniștiți în portmodernismul lor globalist. Partea grozavă a lucrurilor în România postdecembristă, cum se vede
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale și obiective erau la modă în timpul Primului Război Mondial, când ziarele erau monitorizate cu atenție și cenzurate sub legea Spionajului din 1917 și a Legii împotriva Activităților antistatale (Emery and Emery 329-31
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înșelam. În realitate, Paul Miron făcea parte dintr-o specie pe cale de dispariție, aceea a românului cultivat bolnav de Eminescu. Spun acest lucru cu o oarecare sfială, dată fiind densitatea zbierătorilor de profesie care mozolesc numele Poetului într-un discurs patriotard, lacrimogen și fals. Dar nu cred că Paul Miron ar repudia o astfel de filiație decât mânat doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare a graiului, de îndumnezeire a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
proaste”; a. repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme duce la ticuri verbale și evidențiază sărăcia de gândire și de vocabular: „Ai puțintică răbdare”; „neicusorule, puicusorule”; „curat-murdar, curat constituțional”; „dați-mi voie!” Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea) stilurilor: Catavencu ține un discurs patriotard, Într-un stil oratoric În fața lui Pristanda, cu care, de altfel vorbise pănă atunci pe un ton familiar: „Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină... și În sfarșit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de mentalitatea și politica supranațională a organismelor internaționale existente. De întreg spiritul de deschidere și liberă circulație al ideilor și persoanelor, de întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul (respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
refer aici la poeții de notorietate ai epocii de aur. Adrian Păunescu nu avea cum să devină model pentru poeții generației noastre. El a fost un antimodel. Nici Nichita Stănescu nu a fost un model pentru generația 80. Majoritatea poeților patriotarzi nu credea în idealurile comunismului. Scriau pentru a câștiga ceva. Funcții, bani, protecție, poziție în societate. Poezia în serie, scrisă pe bandă rulantă mi-a creat aversiune. Acele tomuri imense, cărămizile editoriale au constituit pentru mine, dar cred că și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]