178 matches
-
cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a porcilor... -4- Patru, adică trei sau șapte. în mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, și la a altora... Littră precizează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
începe o carieră de filosof hedonist sub auspicii mai faste? Sprijinit de onomastică, împins de un inconștient care l-ar determina fără știrea lui, ar zice psihanaliza - un Renă Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
are motive să Își ascundă identitatea și activitățile de privirea autorității exterioare, aceste practici de atribuire a numelui joacă un important rol de camuflare. După simplificarea administrativă a naturii (vezi exemplul pădurii) și a spațiului (vezi cazul proprietății funciare), inventarea patronimelor permanente și moștenite a constituit ultima etapă a creării condițiilor necesare pentru instaurarea guvernării moderne a statului. În majoritatea cazurilor, a fost un proiect al autorităților, menit să permită identificarea cu exactitate a unei mari părți a cetățenilor. Atunci când a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Încorporabili, recensămintele și actele de proprietate recunoscute prin lege ar fi fost de neconceput În lipsa unui mijloc de a fixa identitatea individului și de a stabili apartenența sa la o anumită familie. După cum era de așteptat, campaniile de atribuire a patronimelor permanente au avut loc de obicei În contextul eforturilor statului de a consolida și a face mai eficiente bazele sistemului său fiscal. Temându-se pe bună dreptate că acțiunea de numărare și Înregistrare a locuitorilor ar putea fi doar etapa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
bună dreptate că acțiunea de numărare și Înregistrare a locuitorilor ar putea fi doar etapa premergătoare unei noi creșteri a impozitelor sau a cerințelor În materie de Încorporare, oficialii locali și populația În general opuneau adeseori rezistență acestor inițiative. Dacă patronimele permanente au fost În cea mai mare măsură un proiect oficial de sporire a lizibilității, atunci ele trebuie să fi apărut prima dată În societățile cu forme statale timpurii. China este un exemplu elocvent În acest sens. Aproximativ În secolul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unei mari părți a populației și să numere locuitorii din motive legate de impozitare, muncă forțată și Încorporare militară. Este foarte posibil ca această inițiativă să fi fost la originea termenului de „laobaixing” care Înseamnă, literal, „cele o sută de patronime vechi” și care, În China modernă, a ajuns să semnifice „oameni de rând”. Înainte, existau legende ce stabileau genealogia pe linie paternă a familiilor de la conducere și relațiile de rudenie dintre acestea, dar acest lucru nu se Întâmpla și În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a ajuns să semnifice „oameni de rând”. Înainte, existau legende ce stabileau genealogia pe linie paternă a familiilor de la conducere și relațiile de rudenie dintre acestea, dar acest lucru nu se Întâmpla și În cazul oamenilor simpli. Aceștia nu aveau patronime și nici nu au imitat vreodată elitele din acest punct de vedere. Atribuirea numelor de familie era un element foarte important al politicii statului de Întărire a poziției capilor de familie (de sex masculin) fiindcă le conferea jurisdicție legală asupra
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acestea, atât stabilirea supranumelor permanente, cât și Însăși crearea familiei definite pe linie paternă pot fi puse pe seama unei simplificări timpurii operate de stat. Până cel puțin În secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a europenilor nu aveau patronime permanente. Numele unei persoane era de obicei cel de botez, care putea să fie suficient pentru identificarea sa la nivel local. Dacă era nevoie de mai mult, se putea adăuga un al doilea termen ce desemna fie ocupația respectivului (În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întâmplare, de exemplu fiul unui brutar continua să lucreze În aceeași branșă ca și tatăl său și era desemnat prin același atribut. Documentele rămase În urma recensământului eșuat (catasto) din statul florentin din anul 1427 ne dau câteva informații cu privire la crearea patronimelor permanente În Europa. Acest catasto fusese o Încercare ambițioasă de a raționaliza veniturile și puterea militară a statului prin Înregistrarea locuitorilor și vârstei acestora, precum și a averilor, locuințelor și proprietăților. Studierea atentă a datelor Înscrise demonstrează, În primul rând, că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Încercare ambițioasă de a raționaliza veniturile și puterea militară a statului prin Înregistrarea locuitorilor și vârstei acestora, precum și a averilor, locuințelor și proprietăților. Studierea atentă a datelor Înscrise demonstrează, În primul rând, că, așa cum s-a Întâmplat și În China, patronimele au reprezentat mai degrabă inițiativa statului decât trecerea În revistă pur și simplu a celor deja existente, astfel că este de multe ori imposibil de știut dacă un nume trecut În actele oficiale era sau nu folosit și În alte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În revistă pur și simplu a celor deja existente, astfel că este de multe ori imposibil de știut dacă un nume trecut În actele oficiale era sau nu folosit și În alte Împrejurări. În al doilea rând, impunerea neuniformă a patronimelor permanente pe un anumit teritoriu - Toscana În cazul de față - ne permite să facem o evaluare aproximativă a capacității statului respectiv. La Începutul secolului al XV-lea, În Toscana, doar câteva familii foarte puternice aveau patronime, deținătoare de proprietăți funciare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
rând, impunerea neuniformă a patronimelor permanente pe un anumit teritoriu - Toscana În cazul de față - ne permite să facem o evaluare aproximativă a capacității statului respectiv. La Începutul secolului al XV-lea, În Toscana, doar câteva familii foarte puternice aveau patronime, deținătoare de proprietăți funciare (de exemplu, Strozzi). Pentru acestea, era un mijloc de a dobândi recunoașterea socială ca „grup de interese”, iar rudele de sânge și prin alianță Își Însușeau numele ca să poată beneficia de avantajul unei genealogii ilustre. Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În mai multe generații, uneori nici măcar aceste detalii nu permiteau o identificare precisă. În acest caz, omul respectiv Își putea menționa profesia, porecla sau o caracteristică personală. Nu există nici o dovadă că vreunul dintre acești termeni ar fi servit drept patronim permanent, dar se poate ca acest obicei, alături de altele, să fi contribuit În cele din urmă la cristalizarea numelor de familie, cel puțin În documente. În final, s-a dovedit că statul florentin nu are capacitatea de a realiza o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
amplă cum era recensământul. Rezistența populației, lipsa de colaborare a multor persoane din elita locală, și costurile acestui exercițiu au determinat eșuarea proiectului, astfel că reprezentanții statului au revenit la sistemul fiscal anterior. Dovezile pe care le avem arată că patronimele deveneau tot mai rare pe măsură ce creștea distanța față de autoritățile fiscale ale statului. În vreme ce o treime din gospodăriile din Florența declarau și un al doilea nume pe lângă cel de botez, proporția aceasta scădea la o cincime În orașele mici și la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai Îndepărtate și mai sărace ale Toscanei - adică cele care aveau cele mai puține contacte cu autoritățile - numele de familie nu au fost adoptate decât În secolul al XVII-lea. Un exemplu similar de legătură Între crearea statului și inventarea patronimelor permanente ne oferă și Anglia secolelor al XIV-lea și al XV-lea. Ca și În Toscana, numai familiile aristocrate bogate obișnuiau să aibă supranume fixe. În general, acestea făceau referință la locul de origine din Normandia (de pildă, Beaumont
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Williamson (fiul lui William), iar Henry, fiul acestuia din urmă, Henry Thompson (fiul lui Thomas). După cum vedem, numele nepotului nu ne dă nici un indiciu cu privire la identitatea bunicului, ceea ce face dificilă stabilirea genealogiei doar pe baza numelor de botez. Foarte multe patronime din nordul Europei, deși acum sunt permanente, conțin Încă particule care, asemenea unui insecte conservate În cihlimbar, amintesc de Întrebuințarea lor străveche - desemnarea tatălui persoanei respective (Fitz-, O’-, -sen, -son, -s, Mac-, -vich). La vremea creării lor, patronimele aveau deseori
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Foarte multe patronime din nordul Europei, deși acum sunt permanente, conțin Încă particule care, asemenea unui insecte conservate În cihlimbar, amintesc de Întrebuințarea lor străveche - desemnarea tatălui persoanei respective (Fitz-, O’-, -sen, -son, -s, Mac-, -vich). La vremea creării lor, patronimele aveau deseori o logică locală proprie: John care avea o moară (mill) a devenit John Miller; John care făcea roți de căruță (wheels) a devenit John Wheelwright; John care era mic de statură (short) a devenit John Short. Cum descendenții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care avea o moară (mill) a devenit John Miller; John care făcea roți de căruță (wheels) a devenit John Wheelwright; John care era mic de statură (short) a devenit John Short. Cum descendenții lor de sex masculin au păstrat respectivul patronim indiferent care le era ocupația sau statura, numele acestea au devenit cu timpul arbitrare. Impunerea unor supranume personale (adică a unor nume adăugate altora; a nu se confunda cu patronimele permanente) a avut loc În paralel cu dezvoltarea a documentelor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Short. Cum descendenții lor de sex masculin au păstrat respectivul patronim indiferent care le era ocupația sau statura, numele acestea au devenit cu timpul arbitrare. Impunerea unor supranume personale (adică a unor nume adăugate altora; a nu se confunda cu patronimele permanente) a avut loc În paralel cu dezvoltarea a documentelor oficiale scrise: registre cu plătitorii de zeciuială și dări, registre de căsătorii, documente de Înregistrare a informațiilor obținute la recensăminte, a contribuabililor și a proprietarilor funciari. Acestea erau necesare desfășurării
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nume În documente nici nu știau acest lucru și, În cele mai multe cazuri, aceste desemnări nici nu aveau existență socială În afara actului respectiv. Foarte rar sunt Înregistrările de genul „William Carter, croitor”, care poate indica faptul că este vorba despre un patronim permanent. Intensificarea interacțiunilor cu statul și cu structurile similare acestuia (marile domenii, biserica) a coincis cu dezvoltarea patronimelor permanente și transmisibile. Eduard I dă un puternic impuls procesului de adoptare a patronimelor permanente prin stabilirea dreptului primului născut asupra proprietății
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
socială În afara actului respectiv. Foarte rar sunt Înregistrările de genul „William Carter, croitor”, care poate indica faptul că este vorba despre un patronim permanent. Intensificarea interacțiunilor cu statul și cu structurile similare acestuia (marile domenii, biserica) a coincis cu dezvoltarea patronimelor permanente și transmisibile. Eduard I dă un puternic impuls procesului de adoptare a patronimelor permanente prin stabilirea dreptului primului născut asupra proprietății funciare și prin legiferarea dreptului ereditar la arendă. Astfel, preluarea numelui de familie purtat de tată făcea parte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poate indica faptul că este vorba despre un patronim permanent. Intensificarea interacțiunilor cu statul și cu structurile similare acestuia (marile domenii, biserica) a coincis cu dezvoltarea patronimelor permanente și transmisibile. Eduard I dă un puternic impuls procesului de adoptare a patronimelor permanente prin stabilirea dreptului primului născut asupra proprietății funciare și prin legiferarea dreptului ereditar la arendă. Astfel, preluarea numelui de familie purtat de tată făcea parte, cel puțin pentru primul fiu, din revendicarea proprietății la moartea părintelui. Odată ce drepturile asupra
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
asupra proprietății erau validate de către stat, numele de familie ce fuseseră cândva simple fantezii birocratice, au devenit o realitate socială În sine. Mult timp, supușii englezi trebuie să fi avut de fapt două nume - cel local și cel „oficial”, adică patronimul fix. Cum contactele cu structurile administrative impersonale au devenit tot mai frecvente, numele oficial a ajuns să fie dominant În toate circumstanțele, cu excepția cercului intim al persoanei respective. Cei care trăiau la mai mare distanță (atât geografic, cât și social
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
impersonale au devenit tot mai frecvente, numele oficial a ajuns să fie dominant În toate circumstanțele, cu excepția cercului intim al persoanei respective. Cei care trăiau la mai mare distanță (atât geografic, cât și social) de organele puterii statale au dobândit patronime permanente mai târziu, așa cum s-a Întâmplat și În Toscana. Prin urmare, clasele Înalte și cei care trăiau În sudul Angliei le-au adoptat Înaintea păturilor sărace și a locuitorilor din nord, iar scoțienii și galezii chiar mai târziu. Eforturile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]