14,466 matches
-
îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere atâta timp cât nu devine supărător prin stereotipii: percepția fizionomică a expresivității reprezintă sursa plăcerii la ascultare. Recitarea reprezintă, prin capacitatea de a face precizări cu privire la dinamică, pauze, accente și atitudini discursive, fixarea acelor lucruri pentru care nu există semne în limbajul scris. Performanța vocală este în felul ei tot o interpretare. Cel mai potrivit exemplu îl reprezintă Ernst Jandl și prelegerile sale prin care reușea să atragă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în Sala Radio care a durat de la zece dimineața la zece seara. Acolo, Paul Niculescu-Mizil a vorbit contra politicii rusești. Pentru prima dată s-a spus: "Tovarăși, nu ei ne-au dat grâu, noi le-am dat lor!" Într-o pauză, Ion Pas, președintele de atunci al Radioului, a trecut pe lângă mine și m-a întrebat: "Ei, îți place? Ești omul zilei?" În 1936 am concertat la Berlin, în timpul Olimpiadei, prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
știut asta", spune Rilke. Așa cum "nu poți să știi niciodată dacă Dumnezeu este sau nu într-o poveste înainte de a o fi spus până la sfârșit. Căci dacă-i mai lipsesc chiar și numai două cuvinte, și chiar dacă-i lipsește doar pauza de după ultimele cuvinte ale povestirii, El poate încă să se mai arate". Și totuși, există toate datele unei proze bine scrise. Ironia - pe care n-am mai imagina-o în asemenea context - colorează povestirile lui Rilke, cam în maniera hoffmaniană
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
al paznicilor democrației ar fi fost oripilat și ar fi trecut la fapte. Mă înspăimântă și pe mine succesul pe care diverși călugări, popi, "schimnici", "iluminați" îl au de fiecare dată când se întâlnesc cu tinerii. Mai serile trecute, în pauza dintre două cursuri, am asistat la o scenă care m-a pus pe gânduri mai mult decât toată joaca sterilă de-a "corectitudinea politică": cum ușile Aulei Magna a Universității din Timișoara erau larg deschise, am putut vedea de pe coridor
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Privire în grădina vecinului Drumul spre redacția noastră trece prin dreptul Academiei. Uneori trebuie să ocolești cîte o baltă imensă ca să treci de intrarea în venerabila instituție, alteori trebuie să eviți o mașină care blochează trotuarul așteptînd să prindă o pauză în fluxul Căii Victoriei. Șoferi blazați stau și așteaptă, lîngă peluză, citind ziare și reviste deloc academice. în general, dacă nu e vreo aniversare la care să participe oameni politici care atrag presa, curtea Academiei e un loc unde nu
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
putea susține chiar că gnomonii lui Nemescu sunt uneori masive pietre funerare amintind de Stonehenge, alteori piramide ce indică ore astrale ale ființei umane. Este, de aceea, o muzică profund serioasă, cu un deosebit simț al sonorității. Nelipsitele și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară față de femeia mai în virstă care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
unor texte - comentariu pe un ecran, nu mi se par a fi cea mai inspirată soluție. Ca și personajul Nasul (actorul Mihai Arsene este ascuns în spate-le unei măști gogoliene) care prin prea repetata-i apariție (în foaier, în pauzele de schimbări de decor) diluează ideea și semnificația ei în spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
este autentic, adevărat, tangibil. Povestea Lolei Blau spusă de Maia Morgenstern face să vuiască Atena. Spectatorii se înmulțesc văzînd cu ochii, sala devine neîncăpătoare (deși demarajul n-a fost simplu), iar cele paisprezece reprezentații (jucate cu o singură zi de pauză) se dovedesc insuficiente. Oameni de cultură, oficialități, celebrități se plimbă încolo și-ncoace prin foaierul micuț al Teatrului Metaxourghio. Aici l-am întîlnit (și ce întîlnire!) pe Michael Cacoyannis, regizorul tulburătorului film Zorba grecul. Avea ochii plini de lacrimi. Mi
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
rândul pionierilor sau cum să mai fie sancționat. Trebuia să particip personal la discutarea acelor rezultate proaste la învățătură și a acelora ce încălcau disciplina. Odată, învățătoarea noastră m-a chemat din nou la o asemenea prelucrare. De obicei, în timpul pauzei ne retrăgeam undeva, în trei și, în prezența învățătoarei, eu trebuia să-i fac morală colegului de clasă învinuit. Am început cu obișnuitele și plictisitoarele mustrări formale, spuneam că el ne face de rușine pe noi, pe toți, că trebuie
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
ale vremii. Utopia părea aici că brusc ațipește... Țin minte că slujbașii Uniunii mă lăudau pentru hărnicia, disciplina și eforturile mele singuratece la realizarea proiectatului "Secol 20"... Lucram pe rupte, fără orar, de dimineața de la șapte până ce cădea seara, cu pauză la cantina locală. Fiindcă în acest timp aveau loc și întâmplări hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-o zi, apăru pe o pagină tradusă din Kazantzakis, celebra "chambre à louer" tradusă "cameră
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
de internaționalism. Prietenia între popoare... Îmi permiteți să dau un telefon? Sun la redacție. Răspunde Turonok. - Ghenrih Franțevici, tocmai s-a născut un băiețel. Mare, sănătos. Are cincizeci și opt de centimetri. Cântărește patru două sute... Tatăl e etiopian. Urmă o pauză apăsătoare. - N-am înțeles, - spuse Turonok. - Etiopian, - spun, - de fel din Etiopia. Învață aici... Marxist, - am adăugat, nu știu de ce. - Ești beat? - întrebă aspru Turonok. - Da' de unde! Doar sunt în misiune. - Când a fost ăsta un impediment pentru dumneata? Cine
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Pe estradă se urcară patru muzicanți. Pian, chitară, contrabas și percuție. Chitaristul își șterse pe șest ghetele cu batista. Apoi se apropie de microfon și anunță: - La cererea prietenilor noștri, care s-au întors din stațiunea balneoclimaterică Azalemma... Făcu o pauză semnificativă: - Se execută cântecul liric "Ploicica picură pe rât!..." - Știi ce-i aia Azalemma? - se înveseli Kuzin. - Cea mai mare colonie cu regim de lagăr din Estonia. ITK, - deportare, BUR... Hai, dă-i drumul! Ridică paharul. - În cinstea ta! În
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
psihopat care-o ia la fugă, intima dumneavoastră Ama nu există în realitate! - Dimpotrivă, eu aștept o femeie care este foarte reală! - E o amintire adevărată! - O femeie adevărată! Tot atât de reală ca și dumneavoastră și colegii dumneavoastră. Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze propria realitate sau irealitate, a celuilalt și, în general, a lucrurilor. Dar trebuie să te aștepți la ceea ce, mai devreme sau mai târziu, în acest dialog
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
și nuanța rezervat-intelectuală a unei muzici ce nu-și pierde din puterea de convingere. Prea categoric ne despărțim azi în amatori de muzică veche - auditori de muzică nouă (sau, cum s-a exprimat frust băiatul meu de șase ani în pauza concertului, muzică de un compozitor "mort" și unul "viu"). După un astfel de concert, se întărește convingerea că aceste muzici au fără îndoială multe în comun. Alături de "mașina timpului", caut obsesiv în Berlin una "a spațiului" care să circule mai
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-zișilor critici open minded sau pentru a face pe plac unora de la Teatrul din Oradea. Și ținând seama că în seara premierei o parte din spectatori, chiar foarte tineri, au profitat de pauză ca să plece frumușel acasă, se pare că asemenea mie gândesc și alții. Spectacolul e viciat de un barochism excesiv. Formula "teatrului în teatru" care există din scriitură e supralicitată, e ridicată la cub. Utilitatea inserției unui intermezzo în care o
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
în hiat, răzgîndindu-se va admite că "parcă" îl rostește și cu diftong. Pușcariu furnizează o listă bogată de exemple, asumîndu-și partea de variație în ceea ce descrie ca "asemenea rostiri nestabilizate în graiul meu sau în cel al cunoscuților mei": au (pauză), ea (teatru), ia (biliard, meridian), ie (experiență, mitralieră), iu (domiciliu, stațiune), oa (coafor), oi (doilea) etc. (p. 88-89). Pronunțarea în diftong e descrisă ca un fenomen firesc și ca o continuare a unei tendințe mai vechi care a acționat în
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
cum i-a spus lui Enescu în ce măsură aparatul de filmat "poate filma creierul și toate gîndurile omului și tot murmurul ființei lui"; sau monteusa Iolanda Mîntulescu, amintindu-și că în tinerețe "Liviu dorea să devină cîntăreț de operă", drept care, în pauzele de montaj, cîntau împreună romanțe!; sau Victor Rebengiuc, povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-am gîndit să joci tu pe
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
simte cum îi apasă burta, puțin rușinat și întreabă: "Simți?" Ea zâmbește și scoate un "da" euforic. Și pe urmă, într-o supremă disperare și convinsă că totul s-a sfârșit, spune: Da, de fapt, te iubesc". Și după o pauză: "Se poate spune așa?" El spune "da" și zâmbește și brusc, dracu^ știe de ce, e foarte grăbit. De ce să fie unul mai bun decât altul? E mai bine când atenția pe care i-o acorzi celuilalt, face ca atunci când ești
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
scos parcă din desueta onomastică a secolului al XIX-lea, Iordan Chimet este un autor prea puțin cunoscut publicului de ultimă generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd în poezie tonurile minore ale unui suprarealism pentru copii sau camuflînd cu grijă îndărătul unor studii de specialitate (eseuri despre cinematografie și artele plastice) adevăratele și
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
care-l reprezintă pe Villon - uscățiv și mic. Făceam cu el tocmai Evul mediu franțuzesc și când se apropia de mine (stăteam în prima bancă) îl priveam pe sub sprâncene - care erau negre și foarte arcuite - iar el se retrăgea. În pauză îl întreba pe tata: "Barbu e legionar?" " De ce?" îl întreba la rândul lui tata. " Pentru că mă privește fioros!". De fapt, nu aveam chef să m-asculte. - Cine intra în casa dumneavoastră? - În primul rând, scriitori. E foarte greu să fac
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
mișcau parcă cerând ajutor. Se deslușeau foarte bine pe fondul negru al acelei arătări. Mișcările și țipetele au devenit din ce în ce mai slabe. La amiază crengile s-au pleoștit și nu s-a mai auzit nici un țipăt. Ramirín a făcut încă o pauză, foarte lungă. Căutătorul de minuni a întrebat: - Și ce s-a întâmplat cu bolovanul? - Păi lăsați-mă să spun! Ei, drăcia dracului! a strigat Ramirín, spre satisfacția abia reținută a ascultătorilor. Soarele a uscat crengile. Ploile au prefăcut bolovanul într-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Opere I, din 1962 sau "permanent eludate", ca Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea. Fără obsedantele "croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul fiind pus în situația să nu mai fie sigur dacă are dinainte un moment de pauză, de reverie a scriitorului, ori dacă înșiruirea de puncte nu a fost aleasă de cenzură să acopere cine știe ce nume ori idee, în contradicție cu orientarea politicii vremii. Textul cu care se deschide prețioasa ediție, Argument, concentrează un adevărat focar de
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
destinul tumultuos al căpitanului Vasile Badislav). Epicul de cea mai bună calitate este fracturat cu ceva mai multă măsură (după cîteva zeci de pagini de debut care ne pun la încercare cu un delir de virtuozitate) - pasajele de "respirație", de pauză, sînt mult mai bine calculate. Efectul este tulburător: moartea lui Vasile este încremenită într-o scurtă meditație-delir care sună cam așa: "Cît de greșit, de nebunesc căutăm certitudinea în creaturile noastre, scriind cărți mereu în josul curentului, din cascaden-n cascade, tot
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]