101 matches
-
probabil ca răspuns. Skinner a subliniat în mod repetat: consolidarea operatorie este un proces separat și cere o analiză separată. În ambele cazuri, întărirea comportamentului rezultată din consolidare trebuia numită „condiționare”. În condiționarea operatorie se „întărea” un operator, în „condiționarea” pavloviană sau cea „de răspuns”, apărea doar creșterea importanței răspunsului smuls de stimulul condiționat și scurtarea timpului care rămânea între stimul și răspuns. Aceste două tipuri epuizau, după el, toate posibilitățile. Un organism este condiționat când un consolidator: 1) însoțește un
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Behavior of Organisms conține un capitol crucial intitulat „Dynamic Laws of Reflex Strength”. El cuprinde formularea unor „legi ale învățării” care diferențiază în mod brutal viziunea lui Skinner atât de tradițiile conexionismului și behaviorismului, cât și de reflexologia de sorginte pavloviană. Pe parcursul acestei cărți, Skinner a încercat să arate că o mare parte a materialului, neconsiderat prea des din perspectiva descrisă anterior, poate fi exprimată prin legi dinamice care diferă de exemplele clasice numai prin natura operațiilor. Cele mai importante momente
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au dimensiunile care să le distingă de fluctuațiile forței ce au loc în timpul oboselii, inhibiției sau, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numai astfel noțiunea de probabilitate a răspunsului are sens. Majoritatea comportamentelor operante au conexiuni importante cu lumea înconjurătoare. Skinner demonstra cum se realizează acest lucru în experimentul cu porumbelul întărind întinderea gâtului; același lucru este evident în experimentul de tip pavlovian când se folosește un semnal luminos și porumbelul poate să-și îndoaie gâtul când lumina este stinsă. (Întinderea gâtului se produce numai când lumina este aprinsă). Skinner a putut arăta că legătura S-R este comparabilă cu un reflex condiționat
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
plânsului (țipătului), limbajul părinților și dragostea ocrotitoare au valoare fortificatoare secundară pentru copil. Sistemul Miller-Dollard este o „liberalizare” a teoriei S-R care, prin extindere, a inclus psihopatologia, psihoterapia și teoria personalității 1. Reunind viziuni atât de divergente precum reflexologia pavloviană, psihanaliza freudiană și sociologia culturală, Miller și Dollard au fost obligați la mari eforturi de sinteză; au reușit o teorie care uimește prin coerență și o face foarte actuală. „Gemenii M&D” au formulat „principii fundamentale de învățare” pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ele. O concluzie evidentă din această constatare ar fi aceea că diferitele forme de condiționare (la niveluri mai simple ori mai sofisticate) pot produce efecte similare (spre exemplu, pare reducționist - și este reducționist - să considerăm că o condiționare de tip pavlovian ar oferi la oameni aceleași rezultate ca și la câinii savantului rus; dar o condiționare mai complexă - care să ia în calcul diferențele dintre cei doi subiecți - ar putea avea sorți de izbândă echivalenți, ceea ce este înspăimântător pentru ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la fenomene stupefiante. Astfel, în închisoarea românească de la Pitești, între 1949 și 1952, este experimentată o inginerie psihologică menită să distrugă, printr-o tortură fizică și psihică intensă, personalitatea studenților naționaliști și creștini, în scopul transformării lor, printr-un reflex pavlovian de frică/obediență, în „oameni noi”*, apți să devină cadre comuniste. Sub khmerii roșii*, în închisoarea de la Tuol Sleng, peste 15 000 de deținuți, de multe ori membri de partid - inclusiv copii de cincisprezece ani - sunt torturați până când „mărturisesc” crime
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se iau respectivele decizii, un guvern totalitar, o "dictatură binevoitoare", ce se preocupă de grijile și nevoile oamenilor așa cum le înțelege ea, prin prismă ideologică. De fapt, indivizilor mai mult li se creează prin manipulare, printr-o condiționare de tip pavlovian, nevoi și dorințe, care mai apoi să fie satisfăcute, într-o manieră tipică unei societăți de consum. Totul lucrează în favoarea unei elite productiviste, ce acționează și controlează totul la scară globală. Nu se mai produce pentru a se consuma, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
au fost inițiate de societatea civilă încă de acum șaisprezece ani, fără a avea totuși, la vremea respectivă, ecou în rândul unei populații asupra căreia lavajul cerebral izbutise într-o formă rafinată. O populație care fusese dresată și care reacționa pavlovian, temătoare față de orice ar fi scos-o din pasivitate, comoditate, orbire. Or, astăzi, acțiunile și inițiativele legate de astfel de lucruri sunt fremătătoare și chiar abundă în chip benefic: mă refer la crearea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (în
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
amoral să se afirme că toți am suferit. Dimpotrivă, nu toți am suferit: a existat o delimitare destul de exactă între lumea călăilor și cea a victimelor. Chiar dacă România a fost „piteștizată” insidios până în 1989, chiar dacă populația a fost teleghidată aproape pavlovian, scontându-se pe reacțiile sale de obediență și conformism, chiar dacă a existat destul cenușiu, nu doar alb și negru, totuși barierele între bine și rău au funcționat. Pentru cine nu înțelege acest lucru, este de ajuns să facă o vizită
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în rândul populației, intimidarea acesteia și administrarea fricii în mod ramificat și procentual. Securitatea a apelat la brutalitate fizică extremă în prima etapă a funcționării sale (1948-1964), optând apoi, în a doua perioadă (1964-1989), pentru o formă insidioasă de persuasiune pavloviană, chiar dacă și în această perioadă au mai existat destule cazuri de agresiune fizică asupra opozanților regimului comunist. Dacă în prima etapă au fost majoritari securiștii „lumpenproletari” - mercenari, unii analfabeți, activând ca schingiuitori frenetici (p. 137) -, cea de-a doua etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
El realizează un portret antropologic al securistului: și asupra acestuia s-a aplicat în comunism strategia de inculcare și implementare a omului nou, prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al treilea rând, securistul generic a fost marcat psihologic de posibilitatea de a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator al terorii, dar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
decisivă, individuală, personalizată, pentru libertate, de a avea curaj și de a merge până la capăt, indiferent de umilințe și maltratări, de șantaj și indiferent de riscul de a fi singur într-o lume robotizată și înfrigurată de temeri și reacții pavloviene. Deși a fost exemplar, Vasile Paraschiv refuză sintagma de erou, dintr-o modestie ce-i este caracteristică. Simplitatea și onestitatea alcătuiesc natura sa primordială. Iar ele sunt autentice și înfioară. Lupta mea pentru sindicate libere în România (ediție îngrijită, studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și vide, fie ziua de 1 decembrie, fie pe aceea de 22 decembrie, efectul patriotic s-a dezumflat în chip fatal. Astăzi nu știu dacă acest cântec patriotic mai are vreun efect real asupra românilor sau doar stârnește simple reacții pavloviene. Mai degrabă cred că e vorba despre ultima variantă. Percepția asupra țării mele, fie în timpul comunismului, fie în postcomunism, a fost multiplă. În perioada Ceaușescu eram jenată de comunismul românesc, dar nu mi-am repudiat țara, măcar pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
motoare de manipulare (comunicare nonverbală); activitatea motoare și afectivitatea (comunicare nonverbală). CONDIȚIONARE (de la condiționa < fr. conditionner, cf. it. condizionare, lat. condicio, -onis - stare, condiție; engl. conditioning)- Mecanism de învățare ce are la bază fie formarea unor reflexe condiționate (condiționare clasică pavloviană), fie comportamentul operant reprezentat de „încercări-erori” prin care o acțiune întâmplătoare, urmată de o pedeapsă sau de o recompensă, devine prin repetare o acțiune condiționată (condiționarea operantă). Condiționarea este fundamentată pentru componenta social-istorică; se consideră că munca productivă, ansamblul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un scop practic, formarea caracterului. El mai vrea să spună, contrar tradiției socratice, că virtutea etică nu poate fi învățată din cărți și că educația morală e, in primă instanță, o chestiune de formare a unor deprinderi prin mecanismul cvasi - pavlovian al recompense și pedepsei (tocmai de aceea el e partizanul metodei spartane de a educa moral masa indivizilor prin legi severe; etica sa e departe de a fi una complet indiferentă la legi). Caracterul omului e, în primă instanță, produsul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
Ed. Științifică. Ralea, M. (1954). Caracterul antiuman și antiștiințific al psihologiei burgheze americane. București: Editura de Stat. Reid, W.J. (1997). Evaluating the Dodo's verdict: Do all interventions have equivalent outcomes? Social Work Research, 21, 5-16. Rescorla, R. (1988). Pavlovian conditioning: it's not what you think it is. American Psychologist, 43, 151-160. Richter, H.E., și Miller, N.E. (Eds.) (1982). Biofeedback: Basic. Problems and Clinical Applications. New York: Elsevier Science Publications. Rosenzweig, S. (1936). Some implicit common factors in diverse methods
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
s-a pus problema aplicării teoriei lui la nivelul conștiinței oamenilor, acest lucru a trebuit făcut conform cu ideologia statului dominant, în spiritul credinței în respectiva ideologie, care nu mai era în acord cu raționalismul de origine al respectivei teorii. Condiționarea pavloviană avea limite aplicative într-un sistem social unde eul individual era subordonat unor imperative morale potrivnice credinței creștine, clădit pe o prăpastie dintre evoluția natural istorică a comportamentului și determinarea social-istorică a acestuia. Între un asemenea om și câinele de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un nivel superior de integrare adaptativă celei reprezentate de fiziologia activității excitatorii sau inhibitorii a sistemului nervos. Confruntat cu modelele experimentale de bază ale acestui curent, Pavlov a reacționat cu o polemică adversă vehementă, de neacceptare. În timp ce condiționarea în accepțiune pavloviană era produsul unui procesualități în devenire, pentru gestaltismul kohlerian depășirea situației problematice era produsul unei sclipiri mentale intuitive, de o fracțiune de secundă. Șirul disputelor pe această temă a fost intens și bogat reprezentat în literatura de specialitate a anilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
conciliante când s-a pus problema extinderii curentului reflexologic spre cel dominat de soluția principiului curentului behaviorist, al "încercării și erorii". Watson a tradus și a răspândit în SUA lucrările lui Pavlov, dovedindu-se entuziasmat și cucerit de obiectivitatea metodei pavloviene a condiționării. Mult mai rezervat, însă, s-a dovedit Pavlov, și întregul curent reflexologic față de el și behaviorismul pe care-l reprezenta, față de soluția pe care o propunea acest curent, care punea accent pe direcționarea spre reușită sau performanță a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
natură și al luptei pentru supraviețuire în societatea umană. Pavlov și reflexologia pe care o reprezenta nu-și puteau permite o asemenea suprapunere dintre adaptarea realizată prin condiționarea animalului cu cea a omului. Între evoluția curbei învățării realizate prin condiționarea pavloviană și cea thorndikeană realizată prin "încercare și eroare", a câinelui, pisicii sau a șobolanului erau mai multe asemănări decât deosebiri. Acestea însă nu puteau fi acceptate prin raportare și comparare cu comportamentul uman. În acest raport animal om era vorba
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
asemănări decât deosebiri. Acestea însă nu puteau fi acceptate prin raportare și comparare cu comportamentul uman. În acest raport animal om era vorba de un anumit om din perspectivă behavioristă și de un cu totul alt om din perspectiva refle-xologică pavloviană. Încadrat în canoane evlaice, primul își asuma riscul chiar al unei suprapuneri dintre comportamentul animal și cel uman, pe când de cel de-al doilea, aflat sub influența ideologiei comuniste, era un ateu aflat deasupra naturii, unde pretindea să se substituie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
științei, de contribuția sa ulterioară, în privința teoriei activității nervoase superioare, nu mai vorbește nimeni. Apariția și dezvoltarea curentului reflexologic au reprezentat un moment important în istoria psihologiei universale. O contribuție deosebită la conturarea și afirmarea acestuia a avut-o teoria pavloviană a reflexelor condiționate, universal și unanim recunoscută în rândul psihofiziologilor. Fără a-i submina cu nimic valoarea științifică, cu însemnătate istorică, trebuie amintit cum pavlovismul, în ultima perioadă a existenței sale ca parte a curentului reflexologic, s-a putut metamorfoza
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
exercita aplicațiile interdisciplinare, împreună cu caracterologia, cu pedagogia, cu estetica, cu sociologia, cu istoria artelor și literaturii, cu mitologia și folcloristica, cu istoria religiilor, cu istoria civilizațiilor. Făcea acest lucru ca parte a unei strategii mai generale, de apărare a reflexologiei pavloviene, cea acceptată de sistem ca parte a ideologiei partidului politic unic al acelor timpuri. Explicația pavlovistă, materialistă și partinică, era considerată suficientă, potrivită pentru înțelegerea mecanismelor fiziologice ale comportamentului. Asemenea altor domenii de fundamentare experimentalistă a psihologiei, întemeierea psihanalizei se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai bine. Ca alternativă, o pedeapsă imediată mică poate duce la abandonarea unui anumit gen de comportament, chiar dacă aceasta ar conduce pe termen mai lung la o recompensă considerabilă. Aceste principii, împreună cu cele rezultate din paradigma condiționării clasice, de tip pavlovian, fundamentează în egală măsură tehnici psihoterapeutice și demersuri educative. Dintr-o perspectivă psihopedagogică, principiile anterior expuse (discutate de multe ori prin prisma motivației învățării) conduc la o serie de considerații: 1. Cunoașterea rezultatelor. Dacă rezultatele intermediare sunt comunicate elevilor, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]