344 matches
-
în final, să biruie Țancu. Amîndoi pretindeau dreptul la șefie iar Țancu, socotindu-se îndreptățit, refuza să-și dea fiica după un fecior al lui Dinu. ("Cu neamul tău nu se va amesteca neamul nostru!"). Dinu stăruia și-i trimise pețitori care-l vestiră: Dacă nu i-o dați, la noapte tăbărăsc toți bărbații asupra voastră, v-o iau cu puterea și o cunună cu Ilie. Ilie era feciorul lui Dinu. De data asta, pețitorii nu erau dintre bătrîni, ci bărbați
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
nostru!"). Dinu stăruia și-i trimise pețitori care-l vestiră: Dacă nu i-o dați, la noapte tăbărăsc toți bărbații asupra voastră, v-o iau cu puterea și o cunună cu Ilie. Ilie era feciorul lui Dinu. De data asta, pețitorii nu erau dintre bătrîni, ci bărbați de vîrsta lui Țancu. Acesta începu să răcnească și să-i brăzdeze cu cuțitul. Oamenii fugiră. Vestea se lăți ca fulgerul, și tabăra se umplu de neliniște grea". Dar noaptea Țancu și ai lui
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață, m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față, în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor, și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor, voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste, luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste. cănd s-au întânlit iubiții a fost sărbătoare mare, mese-ntinse, bucurie, jertfe puse pe altare, cu dyonis împreună s-au așezat toți la
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață, m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față, în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor, și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor, voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste, luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste. cănd s-au întânlit iubiții a fost sărbătoare mare, mese-ntinse, bucurie, jertfe puse pe altare, cu dyonis împreună s-au așezat toți la masă, bacanale
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
răului din rău, regizorul nu este doar inventiv, ci și sensibil, omenește, la subiect: îi pasă (he cares), ceea ce e mai mult decât milă, mai puțin decât apelul la lacrimi facile. Va fi - cred - un regizor. Seara, la Național, Regii pețitori de D.R.Popescu, Teatrul Național din Craiova, regia Mircea Cornișteanu. Prima parte durează o oră și douăzeci de minute: la toate vechile obsesii literare ale autorului, încrustate într-o magmă de replici, din care e greu de înțeles subiectul sau
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
Dochia (căreia i se zicea așa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă era știută din bătrâni - ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian). Chipeșul Dragobete, un neastâmpărat și un năvalnic, era un pețitor și un naș al animalelor - iar românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se întâlnesc de ziua lui - când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieșirea ursului din bârlog
24 februarie la români [Corola-blog/BlogPost/97611_a_98903]
-
Pitic Bun începu să urce cât de repede putea și, tot înaintând pe scările legate cu panglici, străbătea cu o viteză uluitoare, din nou, întreaga lor poveste, însă de astă dată de la sfârșit spre început. În stânga și în dreapta lui alți pețitori se chinuiau să urce. Dar piticul nu se uita la ei, nici în jos, ci doar cutreiera repede povestea, uluit chiar el de toate prin câte trecuseră. Iată din nou Dealul Răbdării și al Plictiselii, și-apoi pe cel al
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
și limbajul vechi al țăranilor noștri care sunt deja dați uitării, că doar ne modernizăm, ne emancipăm și trebuie să uităm că suntem români. Gheorghe Boancă Stavarache B....ă Stavarache s-a îndrăgostit de fata pădurarului. Tot a trimis el pețitor, dar fără nici un rezultat, că nu era, sărmanul om, dispus să dea singura lui copilă în sat străin și departe de casa lui. Pe flăcău, focul dragostei îl cuprindea tot mai tare. A stat de vorbă cu tânăra de câteva
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ține nepoțeii În brațe.Mama o sfătuia să fie mai răbdătoare, mai chibzuită, că doar nu toți flăcăii sunt proști, leneși și risipitori. Dar degeaba.Fata, nu și nu.Ajunsese să nu mai iasă aproape deloc din casă de răul pețitorilor.Când aceștia Îi treceau pragul, ea se ascundea În podul casei ori În lanul cu popușoi și nu ieșea din ascunzătoare, până nu Îi vedea plecând. Bătrâna mamă Îi conducea până la poartă, Îi Încuraja să mai treacă și altă dată
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ar fi timpul să-și mărite fata. Și nu cu oricine, ci cu feciorul unui boier megieș, cu mult mai bogat decât dânsul. Și era fata frumoasă ca o floare și bună ca o pâine. Ce zarvă pe la conac când pețitorul cu mama și tatăl său se anunțară În vizită! Slugile măturau curțile, femeile scoaseră zestrea la soare, puseră mușcate În geam. Iar boieroaica Îi ceru Tușei să se ocupe de bucatele pentru musafiri. Nu se mai știa ce era la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
prin amploarea sa și implică toate domeniile creației populare: muzica populară, literatura pupulară (orații la despărțirea de casa părintească, la masă, la înhobotat, la deshobotat, strigăturile de nuntă). Obiceiurile de nuntă percep câteva momente foarte importante și anume de la alegerea pețitorului până la împacare și se disting trei etape: logodna, nunta, obiceiurile de după nuntă. Nunta presupune un proces de înstrăinare, de trecere dintr-o stare în alta, de la cea de fecior/fecioară la cea de bărbat gospodar/nevastă gospodină. În perioada premăritală
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
a imaginației populare, o Biblie plină însă de ecouri păgâne", cu textele lor arhaice și cu muzica lor amintind de aceea a colindelor apusene, cum spunea tot Brăiloiu, cum toate secțiunile lor - protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata - iubiți și pețitori, despre curtea feudală, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec. Cât de înrădăcinate sunt în memoria populară stau mărturie și ample colecții apărute după 1990: Dan Octavian Cepraga, Graiurile Domnului. Colinda creștină tradițională (1995), Traian Herseni, Colinde și obiceiuri
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
de personaje pozitive. Roluri În teatrul vieții predomină rolurile secundare și de figurație. Artă Arta de a trăi, actoria vieții adică, nu se învață în Academiile de Teatru. Omenie Nu toate ființele cu chip de om poartă omenia în suflet. Pețitori La codana frumoasă și bogată dau năvală pețitorii chiar dacă are poalele și mintea la fel de scurte. Kitsch Amatorismul în creația literară este asemănător cu kitsch-ul în arta plastică. Atenție! Nu-ți clădi statuie de mare scriitor pe baza propriilor păreri
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Junele martirizat simțea cum îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
casei cu mâinile pline de aluat și pestelca de făină. „Da’ ce faci tu, Catrină? Uite, oamenii au venit, așa cum ne-am înțeles și tu...” „Apoi m-am apucat și eu să fac un cuptior de plăcinte. Că de, avem pețitori. Hai, intrați, că acușica îs coapte plăcintele”...Moș Toader s-o uitat la mătușa Rarița și amândoi la Zoița... „Ce fel de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
verzi... - Dar ce rău poate fi să cunoașteți și alți bulibași? Avocatul primi invitația starostelui și se așeză asemenea lui, turcește. Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu chiar în vânt. Duminică vom avea nuntă mare. Dacă mireasa va fi pură, adică fecioară!... La noi, la căldărari, asta e o lege sfântă ce nu poate fi călcată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce rău poate fi să cunoașteți și alți bulibași? Avocatul primi invitația starostelui și se așeză asemenea lui, turcește. Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu chiar în vânt. Duminică vom avea nuntă mare. Dacă mireasa va fi pură, adică fecioară!... La noi, la căldărari, asta e o lege sfântă ce nu poate fi călcată. - Și dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pieptul tău? - Vișinel, Vișinel, tu știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la legile sfinte ale neamului nostru. - Le vom îndeplini pe toate, cu credință și supunere, dar vreau cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii trimiși se întoarseră cu vestea că Rafira și Lisandru pot merge la familia Voicăi, deși se profila la orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Giles zâmbi și-și trecu mâna prin părul soției sale, mângâindu-i-l ușor. Firește, o adora din tot sufletul. Îi datorez toată fericirea mea lui Hunter. El a plănuit totul. Este uimitor. Soțul tău a fost Cupidon pentru noi... pețitorul nostru. — De acord, soțul meu este un sfânt, am spus. OK, de ajuns. În clipa aceea, Lauren se Întoarse spre mine și se uită drept În ochii mei. Coada de cal Îi flutura spre umeri, În briza oceanului: — Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ș.a.) fiindcă își joacă bine rolul de acoliți, ori datorită tupeului. În privința aceasta nu cred că pot exista dubii. Problema e alta. Nu orice intelectual e dotat pentru politică și nu orice intelectual e dispus să-și petreacă timpul printre «pețitorii» Puterii. Dar cei care au calități de politicieni și s-au decis să intre în politică ar fi păcat să alimenteze ei înșiși ideea că e mai bine să fim conduși de ambițioși mediocri. Din păcate, cam așa s-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai fost ce-ar fi trebuit. Și-ar fi trebuit să scriem poezii. Poezii drăguțe. Gașca asta a noastră, elevii lui talentați, închiși departe de lumea obișnuită timp de trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar și năpădite de furnici le spuneai „floarea furnicii”. Câinilor collie le ziceai „Lassie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
particular. Cu videocamera ținută ca o mască, acoperindu-i jumătate din față, ne-a filmat în timp ce trecea pe culoar spre un loc liber din spate, orbindu-ne pe toți cu lumina camerei. După încă vreun cvartal, a urcat la bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dimineața asta. Chiar și domnișoara Hapciu a scris un mesaj, chiar dacă n-are pe nimeni să-l citească. Cu un spray roșu a scris pe o bancă dintr-o stație de autobuz, a scris „Sunați-mă când găsiți un remediu”. Pețitorul și-a lăsat biletul împăturit pe masa din bucătărie, să nu-l rateze nevastă-sa. Biletul spunea: „Au trecut 14 săptămâni de când am avut răceala aia, și încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost ce n-am adus. Ducele Vandalilor n-a adus țigări și mestecă în dinți ghemotoace de gumă cu nicotină. Sfântul Fără-Mațe n-a adus pornografie. Contesa Clarviziune și Pețitorul nu și-au adus verighetele. Cum ar spune domnul Whittier, „Ce vă împiedică în lumea de-afară vă va împiedica și înăuntru”. Restul dezastrului n-a fost din vina noastră. N-aveam nici un motiv, absolut nici unul, să aducem o drujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]