3,006 matches
-
nu numai scriitoricești. Cu atît mai vîrtos cu cît direcția de evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile ale materiei, în
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
nu pare, în nici un fel, film de debut. (Și totuși - verificînd cu toți în catalog -, spaniolul nu a mai făcut decît un scurt-metraj!) Într-un rol principal apare Max von Sydow, și există chiar - discretă - o referință la A șaptea pecete... Absolut admirabil. Dar n-o putem țne chiar așa, e doar un festival: urmează bosniacul Remake - jenant. 29 mai. Recuperez, recuperez...După ce trimit pe toată lumea la Intacto, văd - în fine -, nu pe video, ci într-o proiecțe specială pentru Barry
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
intră în aceeași categorie. Nu există, prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și religioasă sofisticată, în care intră, deopotrivă, tradițiile, istoria locală, gradul de religiozitate al populației, influențele externe sau pecetea confesională. Referința apodictică la un așa-numit „model european“ în gestionarea relațiilor Stat-Biserică este deci un abuz, iar acceptarea ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
Ionescu, a identificării dramaturgului cu spațiul cultural matrice. Din acest motiv, regizorul include în spectacol dânsul popular românesc cel mai electrizant - Calusul oltenesc, joc apotropaic, comparabil că virtuozitate și cadența a trăirii doar cu magică melodie Ciocârlia. Scenele anterioare, cu pecete americană, luminate de dixilen par o anticipare a celor incendiare, de torențiala dezlănțuire a vitalității ancestrale prin care Calusul oltenesc este dinamul de maximă focalizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen Ionescu. Alături de genul liric
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise, iute șterse. Autorul cărții
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai blândă, în care prevalează sfera, ovalul, curba și voluta, sinuozitățile sau tandrele meandre. Chiar exercițiul voluntar (și atitudinea voluntaristă) din care decurgea pecetea-i stilistică atât de proprie, s-a(u) atenuat, cu timpul, în favoarea unei benefice mansuetudini, a unei împăcări cu lumea (ca și cu soarta-i ca atare), a unei resemnări firești, ce e un fel de oboseală a simțurilor și
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
copacii în umbra cărora ședeau țărani lângă desagii și coșercile lor spre bulevard, cu canotiera de pai pe cap: în sfârșit, viața avea să i se ofere în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
și primele îndoieli. Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
fără exactitate Într-un editorial din ZIUA, Dan Pavel analizează discursul politic din ultima vreme al lui CVTudor. Potrivit analistului, “Corneliu Vadim Tudor este creatorul celui mai paradoxal curent politic postcomunist din lume - extremismul laș (...) Creatorul PRM și-a pus pecetea inconfundabilă asupra partidului. El este un « om lipsit de curaj și de sentimentul onoarei» cuvinte prin care Dicționarul explicativ al limbii române definește termenul de «laș». La fel sînt toți membrii, simpatizanții și votanții formațiunii care îl divinizează pe CVT
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
a rafinat peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește, determinînd "închiderea", ca la delicata vegetală. Recluziunea e o absență, un pact al "tăcerii" ca excludere voluntară din limba pe care o vorbesc (și pretind că o înțeleg) toți, o pecete de fum în jurul gurii care "spune" în rotocoale, ca în fotografia făcută lui Gellu Naum de Tedy Brauner și reprodusă pe coperta antologiei. Ceea ce apucă să iasă prin fumul focului în care, nu-i așa, arde lumea, e și clar
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
o anumită uniformizare a vieții culturale la nivel global pe baza principiilor corectitudinii politice (political corectness) care și-au găsit și la noi mulți și înfierbîntați avocați. Hollywood-ul și MTV-ul sunt astăzi vectorii prin care cultura americană își pune pecetea pe fețele culturii mondiale. Dar sunt acestea cu adevărat produsele tipice ale culturii americane, singura emblemă a spiritualității americane în ochii lumii? Andrei Brezianu remarcă la capătul unei experiențe de douăzeci de ani petrecuți pe pămînt american că, inclusiv în
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
cronicar Radu Popescu, luând o pauză de vreo două secole și ceva în dreptul lui Tudor Arghezi, articlerul vitriolant, între două versuri nemuritoare. Au fost oameni ai scrisului care făcură epocă... Acum, nu numai că mulți din ei nu pun cine știe ce pecete asupra timpului, dar te mai și plictisesc cu fel de fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
înțeleasă nu pur și simplu ca o relație de la om la om, ci ca una inițială de pătrundere în conștiință a numelui imprimat pe o carte, cunoaște o istorie destul de insolită. Ea merită a fi evocată pentru că și-a pus pecetea pe întreaga evoluție a întâmplărilor ce aveau să urmeze, legate - în ce mă privește " de această mare personalitate critică a epocii culturale interbelice românești. Ca un fapt revelator în sine, este de ajuns să spun că aveam nouă ani când
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964. Se împlinesc 40 de ani de la dispariția cărturarului care, prin demnitate și seninătate olimpiană, se apropie cel mai mult de stilul aulic maiorescian. El își așază creația, întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în Giurgiu, impune familiei un ritm de viață guvernat de ordine și disciplină), copilul își însușește fără efort
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu Aragon fusese altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operației grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv în iulie și august 1962, în NRF, semnat de Jean Pierre Richard, corpul omenesc este văzut drept ceva "destinat sacrificiului, măruntaie, moliciuni fundamentale. Simbolic
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
Mircea Mihăieș Deși campania electorală a debutat de multișor, în afara abordărilor cu iz de mahala nu e nimic de reținut. Dacă vulgaritățile emise de Băsescu au măcar pecetea originalității (omul e marinar, și nimic din cele marinărești nu-i e străin), obscenitățile lui Năstase exhibă scabroșenia unei femei frumos îmbrăcate care, în mijlocul balului, începe să înjure birjărește, arătându-și părțile îndeobște ascunse. A te lăuda că ești băiat
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
în mijlocul balului, începe să înjure birjărește, arătându-și părțile îndeobște ascunse. A te lăuda că ești băiat de mahala, că ai sudalma și caftul în sânge și că, prin urmare, aceste însușiri te califică să conduci țara, aruncă asupra României pecetea unor miasme de rău-mirositoare, de coșmar trăit la intensități apocaliptice. Chiar în zilele în care Năstase îl anunța pe contracandidatul său că "ursul are să ți-o taie" (și nu era vorba de rația de lapte!), în Europa un politician catolic
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative ale propriului subiect. Pentru că vorbeam de echilibrul necesar ca despre o lamă de sabie, nu o dată tăișul ei scînteie (ochilor mei) amenințător, sub alunecările în poveste ale cercetătorului... Dar este și ceea ce dă pecetea personală a studiului. După un prim capitol, Questa inițiatică ratată, care prezintă materia și stadiul actual al cercetărilor, suntem conduși de un Corin Braga încîntat, pasionat, fericit, de la Paradisul interzis (Grădina zeilor în teologia comună a Orientului Apropiat, Anamorfoza mozaică
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe loc. Ci bucuria-mi se îngână cu panica. Ezit să plec de-aici. Vezi, către azi nu duce nici un drum. Oare
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
numai până la un punct, care se situează la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu repercusiuni majore în veacul următor, veac pe care l-aș denumi, cu o seamă de rezerve și nuanțări, al contemporaneității. Cel care l-a marcat cu pecetea sa revoluționară este fără îndoială Picasso, fapt enunțat de mult și recunoscut de toată lumea. Picasso figurează în expoziție cu multiple ipostaze ale geniului său creator, din care nu mă voi opri decât la una singură, pentru că se intitulează semnificativ Umbra
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
să-i trateze, nici mai mult, nici mai puțin, ca pe o echipă compactă de "Călușari" jucând de mama focului, în Epocă, pe la festivalurile Cântarea României. Ba chiar amâna, evita să scrie despre cărțile lor. l Odată însemnați cu această pecete infamantă, pe care probabil că unii, dar nu mulți, o și meritau, cei care au avut proasta inspirație să scrie și să se afirme imediat după proletcult, când granița dintre bine și rău nu se alesese încă, sunt și acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
spune, într-un interviu, că scopul literaturii e ,să instruiască și să delecteze în proporții egale". Cam ca Pascal Bruckner, îmi vine să zic, acum că ne-a vizitat țara. Cu toate acestea, cartea nu e rea deloc. Scrisă sub pecetea defamiliarizării, ea reușește să trateze un subiect tabu, fără să-și atragă reproșuri și fără să lezeze orgolii. Povestea unui fost medic la Auschwitz spusă de conștiința lui are ceva vesel, o veselie amară, ceva dintr-o istorie spusă unui
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după modele selectiv-elective, este decantată, sistematizată, cînd domesticită grație unor tratamente de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]