348 matches
-
diabetici, în absența altor cauze de neuropatie și care se caracterizează prin manifestari la nivelul componentei somatice și/sau a componentei vegetative a sistemului nervos periferic " (29). Având in vedere cele de mai sus, probabil ca nu este numai o pedanteria propunerea de a se vorbi despre " neuropatii diabetice " și nu despre " neuropatia diabetică ", respectiv ca despre un complex de situații cu tablouri clinice diferite și probabil cu o etiopatogeneză diversă . Deși având o etiopatogeneză complexă și nu întru- totul elucidată
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
flexibile, pentru ca un secol mai târziu să devină un pur exercițiu de retorică, interesând mai puțin conținutul temelor și tot mai mult subtilitățile și nuanțele formale. Acest fapt a adus scolasticii în timpul Renașterii și mai târziu renumele negativ al unei pedanterii formalistice lipsită de conținut. Cei mai renumiți învățați scolastici ai secolelor al XI-lea și al XII-lea au fost Anselm de Canterbury, teologul și logicianul Pierre Abélard, precum și clericul Roscelin de Compiègne, care a întemeiat școala nominalistă. Din perioada
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
de expoziții. Baudelaire descrie astfel această situație : "Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere și mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulțumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură și unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor -evidentă, mare, strălucitoare". Victor Hugo scrisese : "Oare fluierăturile proștilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?"
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
să intre în contact cu sursa reală a unității artistice. Această unitate zace în interiorul experienței estetice în sine și nu poate fi înțeleasă drept o trăsătură structurală a operei de artă. Estetica structuralistă a primit critici severe, nu doar pentru pedanteria sa ci și pentru eșecul de a intra în contact cu opera de artă. Aceste teorii au suferit, la sfîrșitul secolului al XX-lea, o nouă metamorfoză, ele au fost absorbite în curentul mai larg al criticii literare cunoscut sub
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
Dumitru Borțun remarcă, referitor la colecția “Ethnos” a Editurii Albatros coordonată de C. Schifirneț, că reeditărilor unor lucrări românești de referință ,le-a dăruit studii introductive aproape exhaustive și note lămuritoare (fiindcă nu doar explicative!) de o rigoare ce frizează pedanteria. Într-o societate atât de bogată în “oameni de cultură” dar atât de săracă în specialiști, un astfel de angajament ne apare de-a dreptul eroic." I s-a reproșat că în unele lucrări, de pildă, G. Călinescu, "Cultură și
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
În eseistică, el abordează cu aplomb chestiuni de antropologie culturală (etnologie, folclor, istoria religiilor, istoria mentalităților, filosofia culturii și a istoriei), de istorie a culturii, meditează asupra „destinului” și „sensului” culturilor, propune o ideologie culturală. Toate acestea le face fără pedanterie exagerat „științifică” (dar cu rigoare a informației), într-o sinteză aflată în preajma diletantismului superior, dar și - privind „favorabil” lucrurile - a tărâmului culturologiei de maximă generalitate. Demersul lui are un clar sens ideologic; respinge ierarhizarea culturilor în „centru” și „periferii”, afirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
uscat”, „neartistic”, cum se grăbea să afirme Octav Șuluțiu, fără să aibă nici un pic de dreptate. Deși refuză în principiu a face concurență beletristicii, criticul scrie foarte bine, e savuros prin umorul „debutonat cu care-și conectează adesea aplecarea spre pedanterie erudită. [...]” În partea verbală a lui Cioculescu, arhaismul, ca și cuvântul neaoș, mustos, dau mâna fără temeri sau suspiciuni neologismului fabricat câteodată pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată liberă, după precauții protocolare zadarnice. OV. S. CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
atribuit Premiul Academiei Române (1959), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1986) ș.a. În critica și istoria literară românească M. s-a impus ca o personalitate de mare suprafață și de certă importanță. Cultivat și informat, harnic fără superficialitate și serios fără pedanterie, vădind o probitate intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în schimb, de o perspectivă integratoare, de judecăți de valoare mai prudent afirmate și oferă numeroase oaze de plăcere intelectuală, lipsa de pedanterie și rafinamentul „arheologului” literar creând o dimensiune discret-literară, binevenită pentru demersul critic propriu-zis. O bogată activitate de traducător însoțește la P. pe aceea de cercetător literar și de publicist. SCRIERI: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (în colaborare cu Nicoleta Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
sufragiile publicului, Natură moartă (Still Life), al lui Uberto Pasolini. Regizorul a fost prezent la vizionare și am putut aprecia finul său umor și subtilitatea. John May excelent interpretat de Eddie Marsan este tipul funcționarului perfect, punctual, politicos, minuțios până la pedanterie, de o onestitate fără echivoc și, în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
preferata celei mai cîntărețe dintre muze, Euterpe, astăzi numai bine pregătită pentru greul sacrificiu al măritișului". Constantin Beldie ni se recomandă în relatarea vieții sale drept un om "de modă veche", hrănit de partea hedonistă a clasicităților, un dușman al pedanteriei și un "antiintelectualist" în numele acestora și astfel un prevestitor sui generis al "trăirismului" febril al generației ce i-a urmat. De prisos a mai insista asupra valorii informative a Memoriilor, potențate de un condei ager, atractiv în caligrafia sa neconcesivă
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
pretext pentru etalarea unui sistem teoretic. Instrumentele critice menționate în titlu sunt definite atât în cuvântul introductiv cât și pe parcursul lucrării. Din păcate, aceste precizări teoretice nu au darul de a stârni curiozitatea intelectuală a cititorului, dimpotrivă, sunt de o pedanterie rebarbativă care nu poate decât să dăuneze restului cărții. Iată o mostră din acest stil pe care l-aș pune sub prescripția didactică "Așa nu!": Pe fondul atotstăpânitorului discurs, însă, și în interiorul lui, ca o realizare de un tip special
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
Criticul clujean, autor și al unei bune antologii intitulate Momentul oniric (1997), realizează o ediție aproape impecabilă, o biobibliografie bine documentată și un amplu studiu introductiv, blindat cu armătură conceptuală din câmpul psihanalizei. El argumentează convingător și cu o anumită pedanterie magisterială că, în lipsa reperului patern, "copilul riscă să fie inundat de angoasa morții. Fondul afectiv al vieții lui Leonid Dimov a fost marcat tocmai de o asemenea persistentă melancolie metafizică, independentă și rezistentă la micile și marile întâmplări ale vieții
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Eco îl caracteriza drept "cel mai recent passe-partout terminologic", un termen "bun à tout faire", perfect avizat asupra labilității terenului pe care se situează. Și atractiv printr-o anume "sinceritate" speculativă care îl scutește de opțiuni pripite, ca și de pedanterie, acordînd constant propozițiilor o notă de bun-simț: Precaritatea ( sau chiar inconsitența postmodernismului e ( ...) cu atît mai mare cu cît, situîndu-ne în interiorul fenomenului ba chiar, spun unii, în faza copilăriei sale ( Ihab Hassan n.n.) , reducem perspectiva diacronică la una sincronică și
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
rană a românismului rămasă nevindecată: refacerea unității naționale"(p. 379). Simbolul a surclasat Poetul. Cartea are o arhitectură curioasă. Se deschide cu două tabele cronologice, unul al criticului, celălalt al poetului, în care sunt adunate meticulos, chiar cu o anume pedanterie, principalele date biografice, semn că ambii autori întrevăd deja și o axă a posterității, despărțite convențional de un Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia i se adaugă libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe om până la virtute și îl face propriul său stăpân. Documentația, bogată și actualizată, urmează firesc argumentația ideilor, fără pedanterie și rigiditate. Paginile se însuflețesc, creionează atmosferă și personaje într-un discurs eseistic susținut de mânuirea abilă a citatului revelator, lăsând impresia deplinei spontaneități. Postum, sub titlul Oameni și idei (1968), au fost reunite unele studii și eseuri apărute anterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
spus el, în timp ce eu mă scăldam în sudoarea neputinței. Păi bine, nenorocitule, ești chior? N-ai văzut că e o navă acolo, chiar la linia orizontului! Să știi că am ochi de aviator, mi-a spus el. Genul ăsta de pedanterie mă făcea să îl urăsc cu pasiune. Nărod cu patru ochi, de ce dracului îți dorești să crăpi aicea? Chiar crezi că ai o busolă în cap? Poate că în capul ăla al tău chiar crezi că știi să navighezi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mare satisfac]ie `n traducerea lui R.H. Blyth. Blyth e uneori primejdios, fire[te, pentru c\ el `nsu[i e un mare poet, dar e [i sublim - [i apoi, cine-[i caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului meu titular, care, bietul nenorocit, a fost [i el profesor. (n.a.) . Singurul lucru normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
studii din lumea civilă. Arată ca un om cumsecade. Probabil că, dacă și-ar da puțin silința, ar putea să arate ca doica ta din copilărie. Așa cum stă așezat, nu pare Înalt, e Îngrijit, are părul pieptănat și trădează o pedanterie necaracteristică locului. Mă Întreabă dacă e bine În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de condiții, dacă Îmi lipsește viața de dinainte, dacă am vreo plîngere indiferent de ce natură, dacă le-am scris
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Acum era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu lustruirea și alegerea vorbelor ca o râvnită pedanterie neologistică despre care era convins că dă persoanei lui; „importanța cuvenită”, era un spectacol care-mi încântau în secret ființa, cu atât mai mult că el nu-și dădea seama cât de descoperit era, și priveam cu bucuria cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Fără îndoială, este un tip superior, dar se face vinovat de atâtea naivități, încât și nouă ne vine greu să i le iertăm."95 În ceea ce îl privește pe Fred Vasilescu, el este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria, în totul, spiritul modern al prozatorului. Nu credem că doar rafinamentul, manierele sale elegante și acea calitate deosebită de a fi "campion", în tot ceea ce întreprinde, au fost motivele pentru care Autorul îl îndeamnă să-și scrie jurnalul. În ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și Ladima sunt cele două personae prin intermediul cărora scriitorul își exhibă trăsăturile sale multiple și contradictorii. Ladima este avatarul spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt element important al operei psihanalistului elvețian este un arhetip care proiectează în inconștient motivul diadei. Orice individ deține în inconștientul său personal o componentă masculină și una feminină, în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 60, 61, 208. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. „Fost jurist, cu pasiune pentru vânătoare și pentru pictură, creația lui resimte atât năzuința către exactitate (aproape de pedanterie), cât și evaziunile cinegetice care i-au orientat subiectele. Scăpărări discrete de umor au evoluat concomitent cu întâietatea pe care pictura a cucerit-o, odată cu vârsta, în preocupările sale.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Meridiane, București, 1980, pag. 74, 75, 125; Arta plastică de amatori și arta populară, Ed. Meridiane, București, 1983; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 130, 131, 217. „El rămâne un desenator, nu-l preocupă culoarea. Pedanteria cu care-și realizează desenele și le transcrie în tuș pe curat lasă impresia că practică un desen tehnic. Dar finețea detaliilor observate pe viu și farmecul analizei lor, claviatura largă a valorației de alb-negru, ne dezvăluie de asemenea o
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
ale căror moduri poetice derivă la rîndu-le din Shelley și Keats, Coleridge și Wordsworth, și în cele din urmă ea pornește din Chatterton, care a primit în literatura engleză "darul divin al revoltei", fiind primul care s-a eliberat de pedanterie, primul care a recunoscut "posibilitățile artistice ale medievalismului", primul care "a văzut că arta divină a poeziei atinge cu o mînă muzica, iar cu cealaltă pictura" - fiind de fapt și în esența sa adîncă "sinfo-pictură" - "și nu are altă misiune
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]