347 matches
-
sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
lui. Primul rege născut pe pământ românesc, în confesiunea ortodoxă, Carol al II-lea era un excepțional cunoscător al tradițiilor noastre populare și un perfect vobitor al limbii literare române. De asemenea, Curtea Regală din vremea sa era organizată cu pedanterie, cu grija detaliului, cu infinit orgoliu și cu pricepere. Există dovezi certe că regele avea vaste cunoștințe în domeniile militar, științific, artistic și de bună guvernare, iar ele depășeau adesea pe cele ale specialiștilor din domeniile respective. Regele Mihai a
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
în secunda această/ chiar am convingerea/ că toate acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
jenă, într-un film francez plasat la Sarajevo, un general care își răcnea replicile în românește! Probabil că la Paris e mai la îndemînă română. Totul e să sune cît de cît exotic și să fie din Est. Restul e pedanterie excesivă. Marea artă nu se încurcă în mărunțișuri... Despre al doilea film, Umanitatea lui Bruno Dumont, un policier filosofic, greu digerabil, jucat de neprofesioniști, am scris cînd am comentat palmaresul Cannes-ului, (palmares în care filmul a intrat din rațiuni
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
își trăiesc subversiv ineluctabilul puseu erotic, ce nu se va concretiza niciodată, respectîndu-se astfel metafizica ascunsă a obiceiului național. Deși se dorește explicit evitarea locurilor comune, romanțul pe ansamblu oferă o scriitura monotona, plictisitoare, deseori confuză, manifestînd paradoxal o uimitoare pedanterie textuala. Imitația eșuată de realitate contemporană e dublată de reflecții naive în ceea ce privește iubirea, derapaje lirice pline de sentimentalism și nostalgie construind un personaj de o adolescentă încă neterminata și instalată artificios în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
ne dovedește însă că mai erau lucruri de spus despre acest scriitor odinioară atât de popular, lucrarea sa situându-l corect în scara de valori a literaturii noastre. Volumul G. Topârceanu sau chiriașul grăbit al literaturii române este structurat cu pedanterie și pricepere într-o suită de capitole ce privesc, fiecare în parte, câte un aspect definitoriu al operei scriitorului. Dl. Liviu Grăsoiu a dat pentru fiecare capitol drept titlu câte un vers din "Balada chiriașului grăbit", vers ce sintetizează tema
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor și a culturilor într-un rezervor comun de referințe. Din mitologiile elină, hindusă, biblică, din antichități, medievalisme și neaoșisme, Cezar Ivănescu prepară o pastă unică de care se slujește mereu. Nici o urmă de pedanterie, cu toate acestea în discursul d-sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ludicii de succes obștesc se văd tot mai mici, pînă aproape de dispariție. Într-atît de mare e deosebirea dintre unul și ceilalți... Prin ce se caracterizează producția poetică a lui Șerban Foarță? Printr-o calofilie fanatică, dusă pînă la o delirantă pedanterie. Dacă, așa cum s-a afirmat (Hermann Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
mai fericită. Trăind "cu lăcomia omului revenit la viață în plină putere a vîrstei", toate împlinirile Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a face cu un efect "jos", carnavalesc, cum ar zice Bahtin. Înainte de-a trece la analiza scrierii de care ne ocupăm, fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din P.Sloterdijk (apud Maria Fürst): "Apariția lui Diogene marchează momentul cel mai dramatic al evoluției problemei adevărului în filosofia europeană timpurie; în timp ce, începînd de la Platon, ăînalta teorieă rupe irevocabil firele de legătură cu întruparea materială pentru a
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Între Icar și Anteu. A treia secvență a cărții cuprinde o pătimașa luare de atitudine în problema scrierii cu a și cu sunt, autorul declarându-se cu totul împotriva acestei reveniri la ortografia precomunistă și încercând să demonstreze, cu o pedanterie agresivă, ca un avocat, ca Academia Română "nu are autoritatea necesară" pentru a institui reguli de scriere cu caracter obligatoriu. Tot în această a treia secvență - cu titlul plin de lehamite Toate-s vechi și nouă toate - figurează: o scrisoare deschisă
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
sufragiile publicului, Natură moartă (Still Life), al lui Uberto Pasolini. Regizorul a fost prezent la vizionare și am putut aprecia finul său umor și subtilitatea. John May excelent interpretat de Eddie Marsan este tipul funcționarului perfect, punctual, politicos, minuțios până la pedanterie, de o onestitate fără echivoc și, în același timp, șters, cenușiu, invizibil și solitar, de un devotament exemplar față de tot ceea ce ține de slujba sa. John May lucrează la primărie, ocupându-se cu identificarea rudelor unor decedați care au murit
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
în transă parcă, ghidat de madlenele subtile ale memoriei afective, fascinat de un tablou interior, de o reminescență. Ce se vede este un film care conservă spiritul comic à la Comédie française, rafinat, nuanțat, elocvent, chiar cu o notă de pedanterie căreia îi convine dubla natură a personajului disputat de tensiunile unui conflict oedipian insuficient lichidat. Iar nu în ultimul rând, teatrul se simte în gesticulația manierizată care vine dinspre commedia dell’arte. Exagerările își au sursa acolo, bufoneriile sunt recuperabile
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
În Funcția criticii, consideră literaturile drept întreguri organice, sisteme. „O moștenire comună și o cauză comună îi unesc pe artiști. Între adevărații artiști ai tuturor timpurilor există, cred, o comuniune incon- știentă”. Dar pasiunea pentru înglobarea trecutului nu este o pedanterie, ci o posibilitate de acțiune, fiindcă „O literatură se deosebește de viața omului prin faptul că se poate întoarce asupra propriului trecut și dezvolta o posibilitate căreia nu i s-a dat curs” (Johnson, critic și poet). Există și un
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
preferata celei mai cîntărețe dintre muze, Euterpe, astăzi numai bine pregătită pentru greul sacrificiu al măritișului". Constantin Beldie ni se recomandă în relatarea vieții sale drept un om "de modă veche", hrănit de partea hedonistă a clasicităților, un dușman al pedanteriei și un "antiintelectualist" în numele acestora și astfel un prevestitor sui generis al "trăirismului" febril al generației ce i-a urmat. De prisos a mai insista asupra valorii informative a Memoriilor, potențate de un condei ager, atractiv în caligrafia sa neconcesivă
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest, celui care îmi poate cita un singur text de referință al lui conu'Alecu, pentru un anumit domeniu. Să mă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
recunoaște că și tinerii noștri intelectuali afișează din ce în ce mai des acest universalism, să-l numim exhibiționist... Ținuta simpatetică a lui Nicolae Steinhardt se vădește și în propensiunea sa (cochet bătrînească sau recalcitrant juvenilă, cum vrem s-o luăm!) de-a recuza pedanteria, "sistemul" excesiv, secătuitor de viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
a.m.d. Iar problemele pe care autoarea le discută devin cu ușurință ale noastre, ne reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
volum, deocamdată (1871- 1877) a apărut în seria Humanitas Vintage. Cu un minuțios studiu introductiv al lui Tiberiu Avramescu, în care-l recuperează, cu lux de amănunte, pe Bacalbașa aproape neștiutul, și cu două note asupra ediției (1987 și 2014). Pedanteria, în fond, a lui Bacalbașa, care nu și-a dorit o suită de amintiri lejere, ci un document, masiv și detaliat, e acum scutită de orice posibilă omenească scăpare. Putem lua ceea ce scrie drept etalon, verificat de cei doi îngrijitori
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
cînd dezbați melotezia astrală (corespondența dintre planete și simțurile umane), nu se poate spune că interesul intelectual ți se hrănește cu nutrimente din cultura clasică. Culianu calcă pe poteci lăturalnice, atinse doar de o mînă de apucați doctrinari, a căror pedanterie în strîngerea de informații exasperant de specioase devine scop în sine. Probabil că e nefiresc să vorbești de un snobism al savantlîcurilor exotice, dar senzația pe care ți-o lasă volumul e de talcioc cu vestigii simandicoase. E un snobism
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
Tlas - derivă și ea dintr-o eroare de lecțiune, încetățenită însă în Berlinul studiilor lui Eminescu. Recent, numele acestui lider fără identitate din dinastia a doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes. Sistematizate suplimentar și rescrise degajat, fără pedanterii mai degrabă ilizibile, descoperirile de sorginte germanistă ale Ilinei Gregori ar putea intra fără nici o piedică în circuitul ideilor esențiale pentru orice demers critic tangent la autorul central al canonului autohton. Altminteri, ele riscă să se conserve doar în memoria
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
punea diagnostice foarte corecte. A identificat în limbajul actual - mai ales al presei - stilul hiperbolic și catastrofic, stilul telegrafic, vulgaritatea agresivă, dar și prețiozitatea și "sclifoseala țopească". Sever cu erorile de gândire, de cultură și de gust, nu cădea în pedanterie ("Excesul de vigilență, jandarmeria lingvistică, e o fixație caraghioasă", 26.III.1997). Stilul său polemic nu ocolea (ba chiar căuta) subiectele controversate. Pentru unii, numele său rămas probabil legat de "legea de protecție a limbii române" (numită de altfel, curent
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
desigur, dacă ne hotărâm să îi dăm, literă cu literă, crezare. Pentru că bănuiala mea se îndreaptă într-o altă direcție. Există cărți pur și simplu - de la un punct încolo - nemodificabile. Scrise, parcă, o dată pentru totdeauna. Și capabile să motiveze, dincolo de pedanterii, minuția ieșită din granițele firescului pe care o pretinde filologia. Cum să clintești un paragraf din argumentația care-l face pe Freud un emul nesigur și orgolios al lui Shakespeare? Cum să excluzi ceva din decriptarea jocului scenic al personajelor
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]