52 matches
-
epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de reflecție curentă: "Însă precum în politică nu suntem pentru utopii, așa și în literatură nu suntem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism; suntem pentru adevăratul progres. Urâm confuziile babilonice, urâm ignoranța și mediocritatea ascunse sub cuvinte răsunătoare, dar reci de simț". Aceasta voia să însemne, în fond, preeminența valorilor, principiu apărat și cu alte ocazii, dar mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă de adevăr? Pedantismul, mai totdeauna, are și o latură puerilă, tradusă într-un consum deviat al energiei: „Povestea ăluia: Zile înșirate, fire încurcate, Pânză rău țesută și vreme pierdută.“ 86 1 „Prin procedeul glosării, care poate furniza cercetătorului lexicului românesc un material imens
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
un jurnal popular -, de îndată am și adopta aceste litere, care fiind ale vechilor noștri strămoși, curând sau târziu vor fi și ale noastre. Însă, precum în politică nu sântem pentru utopii, așa și în literatură nu sântem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism; sântem pentru adevăratul progres.“ Condițiile, care va să zică, încă nu erau coapte... În Transilvania, alfabetul de tranziție a fost promovat de publicațiile lui Gh. Bariț, Gazeta de Transilvania și Foaia pentru minte, inimă și literatură, pasul următor fiind efectuat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
toți au recunoscut că ea li s-a fixat definitiv în minte abia după lectura poeziei „Liceu” și că de atunci au repetat-o de nenumărate ori, cel mai adesea, ironic, ca foste „victime” ale acelorași „călăi”: profesorii. E adevărat, pedantismul se întîlnește, mai ales, în mediul didactic. De asemenea e adevărat că, printre învățători și profesori, există naturi pedante, indivizi care țin cu tot dinadinsul să-și etaleze cunoștințele, și o fac în mod inadecvat, cu afectare, ignorînd orice măsură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc, neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate. Deși de bun simț (sau, poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lovit de „o rezistență” aprigă, care a arătat (după aprecierea sa) că, în polemici, nu toți conaționalii sînt „poliți și ciopliți ca atenienii, dar că au mult din firea beoțianilor”4)! Combătut cu vehemență în deceniile anterioare sau doar ridiculizat, pedantismul (în gramatică, în științe, în critică etc.) încetase de a mai fi o problemă culturală în epoca școlarității lui Bacovia, dar oroarea de pedantism (în conținut și în manieră) nu dispăruse, și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că au mult din firea beoțianilor”4)! Combătut cu vehemență în deceniile anterioare sau doar ridiculizat, pedantismul (în gramatică, în științe, în critică etc.) încetase de a mai fi o problemă culturală în epoca școlarității lui Bacovia, dar oroarea de pedantism (în conținut și în manieră) nu dispăruse, și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu seamă la cei obligați să frecventeze ultima și cea mai întinsă rezervație a sa: învățămîntul. Autorul poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care simte încărcătura de sarcasm acumulată în cuvîntul „pedant”. Topîrceanu, mai tînăr decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e, nu o dată, pieziș, nedrept. Așa, de pildă, în „Liceu”, poem care a uns la inimă generații de elevi. Neîndoielnic, acesta are partea lui de adevăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Jean Cocteau mă scutește de o polemică directă cu toți cei care, de-a lungul ultimelor decenii, s-au întrecut în a amesteca în comentariile despre Bacovia psihanaliza, arta, știința etc. Asemenea „melanjuri” - observa scriitorul francez - duc către „un pedantism de femei savante”, chiar și atunci cînd sînt făcute de bărbați. „Arta lui Picasso - zice el, iar eu am motive să mă gîndesc, prin analogie, la Bacovia - așa de simplă, așa de instructivă și lecțiile ce se degajă din ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aparținînd unui nivel de limbă "familiar" și care desemnează "un tînăr care pleacă la întîmplare", care "bate drumurile". Un asemenea nume de produs incită la producerea unor texte care să etaleze semnele unei enunțări "tinere" și nomade, deci lipsite de pedantism. Dar constrîngerea impusă de numele de categorie, "ghid", impune în același timp respectarea contractului generic, prin elaborarea unor texte informative. De aici, un compromis instabil. Alegerea lui on din "on insiste un peu" pare legată de diferite tipuri de constrîngeri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lucru? Vorbește! Hai s-o botezăm <<Junimea>>... Foarte bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu - din societatea înaltă a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
viu combătut în "Junimea". Dar, fiindcă în materie de filologie și etimologie toți cedam pasul lui Maiorescu, am îngăduit, deși cu îndoială și neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu a revenit asupra acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și membrii noi-veniți, precum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu, Creangă etc., capete solide, care gândeau clar, se exprimau clar și nu admiteau forma greoaie a pedantismului german. Aniversările "Junimei" se făceau regulat în fiecare an aproape după același tipic. De multe ori erau prezidate de Vasile Alecsandri, iar a douăzecea a fost sărbătorită cu o deosebită pompă. Iată convocarea făcută pentru acea aniversară: "SOCIETATEA "JUNIMEA" Intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
loc În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de revistă, rămas, cu a sa știință a lite raturii, fără nici o urmă În metodele curente de cercetare a feno menului literar - numai mouvance et insaisissable flot. Dar nici cu asta nu avea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îs nații nestatornice, sau, precum zice vorba cea proastă, nici turc, nici turlac." Într-un cuvânt, punea ideea de tradiție la baza oricărui real progres. Întreruperea între generații i se arăta totală mai ales în limbă, și sub raportul acesta pedantismul latiniștilor îl făcea să rîdă: "Mai cu cale și mai logic ar fi dar, în dragostea noastră de latinism, să lepădăm limba română și să luăm limba latină, și prin urmare să schimbăm pantalonul și surtucul pe togă, să ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literară cum o înțelegem acum, adică critica scriitorilor. Ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul dlui Maiorescu - ultimul reprezentant al școalei critice moldovenești - În contra neologismelor, scris în 1881, care, dacă nu ni se ia în nume de rău acest pedantism, e data când, cu proclamarea regatului, România modernă era creată. Ceea ce a scris după aceea dl Maiorescu e critică literară. Activitatea critică a lui dl Maiorescu se împarte în două perioade bine distinse. Prima perioadă de critică a culturii, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și influența vechii școli critice asupra "Junimii"; mai mult, mărturisește că "Junimea" este o continuare a acelei școli, când ne spune că: "V. Alecsandri, prin scrieri și sfătuiri orale, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor și de a o primi așa cum iese ca un izvor limpede din mintea poporului"1 . Despre felul acelor sfaturi, ne putem face o idee din sfaturile pe care V. Alecsandri le da, în scrisori particulare, directorului Convorbirilor, dlui I.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus numele "Junimea"... dl Pogor, mulțumit, începu să cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea dlui Maiorescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o bănuim, căci ar fi fost curios să se nască în Iași, distanțate numai prin doisprezece ani, două reviste critice, România literară și Convorbirile, cu aceleași 1 În 1868, așadar, Alecsandri, reprezentant al vechii critici moldovenești, este mai pornit împotriva pedantismului lingvistic decât "Junimea". Într-un Anuar din 1863, dl Maiorescu scrie cu é, întrebuințează ti în loc de ț, duplică consoanele, scrie o în loc de oa, scrie pe ă când cu ă, ^ când cu e, după derivațiune, scrie terminația iă în loc de ie etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Maiorescu scrie cu é, întrebuințează ti în loc de ț, duplică consoanele, scrie o în loc de oa, scrie pe ă când cu ă, ^ când cu e, după derivațiune, scrie terminația iă în loc de ie etc. ("Săptămîna", anul 1904, 82) - este mai puțin dușman al "pedantismului" decât A. Russo în 1855. 2 Scrisori, p. 46, 49, 36, 38 ă Către I. Negruzzi î. tendințe, fără ca cea din urmă să fie o continuare firească a celei dintâi. O revistă e sprijinită, gustată de un public, are nevoie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cursul zilei de joi (...), de mii de ori" ("România liberă" = RL 2174, 1997, 1). ". 18 Vezi Zafiu (1999) și Doca (1996: 256-257): "Dintre adverbele derivate cu sufixul -mente (de care se face abuz în ultimii ani), completamente și totalmente sunt pedantisme, deși, în ultimul timp ele sunt asociate emfazei", Doca (1996: 256). 19 Vezi și Zafiu (1999). 20 DEX 1975, apud Ciompec (1985: 104), înregistrează 23 de adverbe derivate cu -iș (-îș). 21 Dintre adverbele în -iș (-îș) din DI 1957
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
juventuței. Stilul său a fost clar și expresiv de la început, alert, polemic, semn limpede de maturitate.” • "SCRIITORUL ȘI UMBRA" (Editura "Timpul", Reșița, 1995) „Adrian Dinu Rachieru supune această operă unei priviri integratoare, trecând cu eleganță analitică și stilistică, dar fără pedantism belferesc, prin toate etapele ei. Ajunge, astfel, la împlinirea unei sinteze a opiniilor critice exprimate până acum și a propriilor concluzii asupra operei lui Sorin Titel.” (Radu Ciobanu, "Reabilitarea provinciei", în "Opinii culturale", nr. 2 (1996) „Un astfel de text
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]