52 matches
-
Anii dedicați de el descifrării tenace a lui Eminescu echivalează cu o răscruce în însuși felul criticului de a se așeza în fața structurilor literare. Cel ce ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
un exemplu de omniprezență a umorului - intenționat sau involuntar - în discursul public autohton. Multe dintre subtitlurile din publicistica românească sînt construite cu intenție umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
de lucruri mai serioase, de probleme actuale, de nimicurile vieții, sub o formă cât mai liberă, de adevărată causerie, cu un oarecare aer de nepăsare, de diletantism fugind de orice argumentație mai strânsă și de tot ce ar putea părea pedantism. Negruzzi e cel dintâi foiletonist al nostru" (E. Lovinescu). Nu-i excesiv să vedem aici vestirea mișcării artistice definite, în secolul al XIX-lea, cu vorba lui Gustav Courbet. Acum se naște și opera lui Caragiale, cel atât de clasic
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
eu sunt de părere că frumusețea reală este de fapt un cumul de mici imperfecțiuni" (hanuancutei.com). Probabil că unii vorbitori atribuie caracterul familiar al locuțiunii doar elementului asta, pe care îl elimină substituindu-l prin aceasta; rezultatul este un pedantism semicult, și mai puțin recomandabil: În plus de aceasta, cred că organizațiile proprietarilor vor trebui să aibă în vedere și alte tipuri de demersuri (romhome.org); "în așa caz Satana îi ia imediat lui Adam dreptul de împărat, plus de
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sugerând numai amatorilor de artă restul, pe care s-au încercat mulți - spune erudițiunea - să-1 completeze, dar zadarnic! . . . Dacă faci mereu pe misterioasa, am să te chem "coram populo" Eva cea neizbăvită, completă Nory, fată obraznică, amestecând după obiceiul ei pedantismul, gluma și familiaritatea. - ... Hans Uys van Rey luase cu el închipuirea și secretul întruchipărei ei desăvârșite, sfârși liniștit Mini, surâzând. Farfurioarele sunară alături și Lina, deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită de pedantism. Făcea totul cu metodă. N-a cunoscut crizele câtorva adolescenți iluștri, - dorința de omniștiință și absolut, lupta cu îndoiala, pierderea și regăsirea lui Dumnezeu, setea de certitudine, zbaterea între carne și spirit. Oliveira Salazar a avut o adolescență ponderată, așa cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toți au recunoscut că ea li s-a fixat definitiv în minte abia după lectura poeziei „Liceu” și că de atunci au repetat-o de nenumărate ori, cel mai adesea, ironic, ca foste „victime” ale acelorași „călăi”: profesorii. E adevărat, pedantismul se întîlnește, mai ales, în mediul didactic. De asemenea e adevărat că, printre învățători și profesori, există naturi pedante, indivizi care țin cu tot dinadinsul să-și etaleze cunoștințele, și o fac în mod inadecvat, cu afectare, ignorînd orice măsură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc, neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate. Deși de bun simț (sau, poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lovit de „o rezistență” aprigă, care a arătat (după aprecierea sa) că, în polemici, nu toți conaționalii sînt „poliți și ciopliți ca atenienii, dar că au mult din firea beoțianilor”4)! Combătut cu vehemență în deceniile anterioare sau doar ridiculizat, pedantismul (în gramatică, în științe, în critică etc.) încetase de a mai fi o problemă culturală în epoca școlarității lui Bacovia, dar oroarea de pedantism (în conținut și în manieră) nu dispăruse, și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că au mult din firea beoțianilor”4)! Combătut cu vehemență în deceniile anterioare sau doar ridiculizat, pedantismul (în gramatică, în științe, în critică etc.) încetase de a mai fi o problemă culturală în epoca școlarității lui Bacovia, dar oroarea de pedantism (în conținut și în manieră) nu dispăruse, și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu seamă la cei obligați să frecventeze ultima și cea mai întinsă rezervație a sa: învățămîntul. Autorul poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care simte încărcătura de sarcasm acumulată în cuvîntul „pedant”. Topîrceanu, mai tînăr decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e, nu o dată, pieziș, nedrept. Așa, de pildă, în „Liceu”, poem care a uns la inimă generații de elevi. Neîndoielnic, acesta are partea lui de adevăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Jean Cocteau mă scutește de o polemică directă cu toți cei care, de-a lungul ultimelor decenii, s-au întrecut în a amesteca în comentariile despre Bacovia psihanaliza, arta, știința etc. Asemenea „melanjuri” - observa scriitorul francez - duc către „un pedantism de femei savante”, chiar și atunci cînd sînt făcute de bărbați. „Arta lui Picasso - zice el, iar eu am motive să mă gîndesc, prin analogie, la Bacovia - așa de simplă, așa de instructivă și lecțiile ce se degajă din ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de reflecție curentă: "Însă precum în politică nu suntem pentru utopii, așa și în literatură nu suntem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism; suntem pentru adevăratul progres. Urâm confuziile babilonice, urâm ignoranța și mediocritatea ascunse sub cuvinte răsunătoare, dar reci de simț". Aceasta voia să însemne, în fond, preeminența valorilor, principiu apărat și cu alte ocazii, dar mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îs nații nestatornice, sau, precum zice vorba cea proastă, nici turc, nici turlac." Într-un cuvânt, punea ideea de tradiție la baza oricărui real progres. Întreruperea între generații i se arăta totală mai ales în limbă, și sub raportul acesta pedantismul latiniștilor îl făcea să rîdă: "Mai cu cale și mai logic ar fi dar, în dragostea noastră de latinism, să lepădăm limba română și să luăm limba latină, și prin urmare să schimbăm pantalonul și surtucul pe togă, să ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literară cum o înțelegem acum, adică critica scriitorilor. Ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul dlui Maiorescu - ultimul reprezentant al școalei critice moldovenești - În contra neologismelor, scris în 1881, care, dacă nu ni se ia în nume de rău acest pedantism, e data când, cu proclamarea regatului, România modernă era creată. Ceea ce a scris după aceea dl Maiorescu e critică literară. Activitatea critică a lui dl Maiorescu se împarte în două perioade bine distinse. Prima perioadă de critică a culturii, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și influența vechii școli critice asupra "Junimii"; mai mult, mărturisește că "Junimea" este o continuare a acelei școli, când ne spune că: "V. Alecsandri, prin scrieri și sfătuiri orale, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor și de a o primi așa cum iese ca un izvor limpede din mintea poporului"1 . Despre felul acelor sfaturi, ne putem face o idee din sfaturile pe care V. Alecsandri le da, în scrisori particulare, directorului Convorbirilor, dlui I.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus numele "Junimea"... dl Pogor, mulțumit, începu să cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea dlui Maiorescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o bănuim, căci ar fi fost curios să se nască în Iași, distanțate numai prin doisprezece ani, două reviste critice, România literară și Convorbirile, cu aceleași 1 În 1868, așadar, Alecsandri, reprezentant al vechii critici moldovenești, este mai pornit împotriva pedantismului lingvistic decât "Junimea". Într-un Anuar din 1863, dl Maiorescu scrie cu é, întrebuințează ti în loc de ț, duplică consoanele, scrie o în loc de oa, scrie pe ă când cu ă, ^ când cu e, după derivațiune, scrie terminația iă în loc de ie etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Maiorescu scrie cu é, întrebuințează ti în loc de ț, duplică consoanele, scrie o în loc de oa, scrie pe ă când cu ă, ^ când cu e, după derivațiune, scrie terminația iă în loc de ie etc. ("Săptămîna", anul 1904, 82) - este mai puțin dușman al "pedantismului" decât A. Russo în 1855. 2 Scrisori, p. 46, 49, 36, 38 ă Către I. Negruzzi î. tendințe, fără ca cea din urmă să fie o continuare firească a celei dintâi. O revistă e sprijinită, gustată de un public, are nevoie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în "geci" ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem, o să încep să-l salut cu respect pe omul-manechin. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui pedantism sistematic. Justificat, cred. Urmărind, cu asiduitate bine temperată, topul englezesc (și american, francez, spaniol încă) al romanului actual. Excepțional, oricum. Motivația (oferită mie mai întîi, apoi altora, în dialog) ar sta în reflexul de respingere a tot ce vine dinspre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]