114 matches
-
Lumea a rămas aceeași de la începuturi: erecția este suprema dovadă a iubirii nu cantitatea de versuri pe care i-o dedici [femeii]. Poezioarele sunt inutile dacă nu ți se ridică atunci când trebuie.“ Urmează paragraful care va stârni, fără îndoială, furia pedepsitoare a feministelor: „Duceți o femeie la muzeu: veți vedea că nu mai rezistați să ajungeți la hotel. Nimic nu este mai excitant decât acea gravitate prefăcută, acea înțelegere simulată pe care le afișează femeia.“ „O dată ajunși la hotel încercați să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trupul umblă viu cărat în straițe/ de-o femeie care încă n-a găsit căutându-și mire pe potrivă/ și cosește viețile la rând seceriș de babă guralivă" (nunta). Ciclurile elementare ale iubirii adună în pământuri (blestemul. blestemul. blestemul) apăsarea pedepsitoare a amorurilor telurice; în aere (cerc, inel, sfera), lipsa de scăpare a rotirii în cerc ("timpul trece prin sfera lumilor cerești/ ivindu-se din el nimicul buric de înger dolofan prin nouri"); în ape (sânul, ochii, ascunzișul), nașterea și pierderea
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
ortodox, poet și redactor-șef al revistei new-yorkeze de limbă română Lumină lină. De la ultima mea călătorie în America, din 1999, poezia lui Theodor Damian, s-a modernizat. Părintele, pe care cândva l-am criticat delicat, cu frica de fulgerele pedepsitoare ale lui Dumnezeu, pentru modul desuet-nostalgic în care își reprezenta țara de origine, și-a reconsiderat concepția despre poezie. Versurile sale de acum sunt neretorice, interogativ-dramatice și propun o comunicare directă cu cititorul, fără preliminarii. Citesc, la New York, și fragmente
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
ce zidește fatidic pasul figurii străbătînd veacurile. O pelerină astfel hieratică, rigidă ca un platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești punctul vulnerabil și citești un autor ca să-i afli greșeala. Sub aparența discernămîntului sobru cu care analizezi o temă se ascunde o vînă marțială de esență pedepsitoare. Cine nu se supune acestei ecuații se va simți în filozofie ca un intrus căzut în mijlocul unor canibali culți. Cazul lui Mircea Flonta e patognomonic pentru alura spiritului care își convertește agresivitatea în luciditate critică. De fapt e exemplul spectaculos
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
poezie, ca și în viață. Să spună, oricât de subtil, ce are de zis. Chiar dacă săgeata are, ca întotdeauna, două vârfuri la fel de ascuțite. Dialoguri, probabil surde, ale unei poete care a făcut, altminteri, legământ de tăcere, sunt aceste răvașe când pedepsitoare, când jucându-se cu promisiuni în care nu e bine să crezi: „Te voi chema, și vei veni,/ Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins,/ Iubindu-te
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
de intervenție) este cea care pedepsește și sancționează în funcție de culpă. Acest lucru se întâmplă întrucât (auto)mitologizării negre a aparatului de represiune (care a cultivat programatic spaima cetățenilor față de NKVD, KGB etc.), Bulgakov îi opune sanificator o mitologie a diavolilor pedepsitori, a căror funcție este tocmai aceea de a contracara minciuna instaurată de societatea totalitară sovietică. Este cât se poate de inedită această mitologie diavolească (igienizatoare, cum am precizat) și ea trebuie înțeleasă ca având background-ul politic sugerat de Bulgakov
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
veni de la diavol, ci fiindcă tocmai făptura omenească pervertită de regimul totalitar conține germenele răului, care poate spori prin delațiune, fanatism, dogmatism etc. Mitologiei negre comuniste care construise în mentalul colectiv imaginea comisarilor omnipotenți și omniscienți, proiectați ca niște dumnezei pedepsitori, Mihail Bulgakov le opune o altă mitologie, aceea a diavolilor hâtri, dar cu simț etic (magicieni, hipnotizatori, agenți paranormali sau chiar gansteri cum îi proiectează făpturile umane ori Puterea sovietică). Iar rolul acestor diavoli este să ironizeze și să deprogrameze
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
ceva în legătură cu masa de la bucătărie rămasă nestrânsă, cu lanțul de la intrare care n-a fost schimbat și cu fetele din zilele noastre, toate ca niște curve. Emma se abține să nu râdă, dar eu am chef să-i spun zeiței pedepsitoare că e de-ajuns, că urăsc timpul ăsta care strică în prezent tot ce-i bun între noi și că n-am chef să intru în acest joc. Dar atunci bătrâna Erinie face stânga împrejur și, târșâindu-ș i saboții, alunecă
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el și mai lipsit de scrupule, poate un trimis al Celorlalți, Îngerul pedepsitor Înarmat cu biciul de foc... o femeie, dacă te uitai mai bine, frumoasă și Înspăimântătoare, totodată, cu pielea de mătase, Înveșmântată În roba Marelui Judecător coborât pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
această carte cu gîndul luminos de a nu lăsa să piară în negura vremii și vremurilor acei oameni minunați cu care neamul nostru se poate mândri oricând, el nu poate fi prin natura să de bonom „un fel de spirit pedepsitor în lumea scriitorilor” ci îi vede pe ceilalti corect, cu înțelegere, stima, respect, cu prețuire colegiala. Recunoaște valoarea națională a celor meritorii (Arghezi) dar ține cu victimizații. Ei bine, efortul scriitorului și poetului Ion Lazu poate fi considerat o modalitate
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
poate să-L vadă pe Dumnezeu așa cum este. Cântăm la Înviere: "Să ne curățim simțirile și să-L vedem pe Hristos strălucind!". Din clipa când a căzut, Adam nu L-a mai văzut pe Dumnezeu decât ca pe un Stăpân pedepsitor și a fugit de la fața Lui. Noi fugim de la Domnul pentru că nu-L mai recunoaștem ca ceea ce este, ca Părinte. Nu mai avem încredere: așteptăm numai biciul, ciomagul... Biserica în care găsești numai forme este un adevărat cimitir! - S.G.: Este
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
caz”, o excepție de la toate regulile poeziei patriotice, așa cum au fost asumate ele de la începuturile speciei, în epoca pașoptistă. Autorul româno-american impune un fel de naționalism violent, afirmat cu putere, în gura mare, adica printr-un discurs exploziv, fără lacrimi, pedepsitor pentru trădătorii de țară și neam. Nu există iertare, nu există scăpare pentru cei care și-au vândut indentitatea de român. Autorul îi cheamă pe români „la arme“, așa cum o făcea și Eminescu într-un poem mai puțin cunoscut. Dar
VIRGIL CIUCĂ, UN ROMÂN AMERICAN ŞI POEZIA CA DISCURS MORAL ŞI REVENDICARE SOCIALĂ de AURELIU GOCI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366229_a_367558]
-
cu nesfârșirea, cu neasfințirea, trecând peste provocările stafiilor din veac: „O, foc neoprit,/ O, salbă de rane atât de princiară,/ O, mână delicată,/ Și atât de dorită,/ Deși atingerea-i brutală și încărcată de ură,/ O, mână, înșelător judecătoare și pedepsitoare,/ Prin tine eu și pruncuții mei am intrat în eternitate,/ Am pătruns în viața mereu luminată./ Mână de călău,/ Prin tine am căpătat gustul vieții eterne,/ Și nu prin iudele care mereu m-au încercat,/ În timpul pierdut în noaptea care
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
de dispariție. De aici apare obsesiv ideea răzbunării amintind de Octavian Goga:”Atâtea veacuri umilite/ Își gem strivita răzbunare (”În codru”) și motivată istoric precum Arghezi, în poezie acumulându-se neîmplinirile : ”Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte/ Și izbăvește-ncet pedepsitor”(Testament). Pentru Sorin Șirineasa ea vine ca ”Noaptea judecății” : ”o să pieriți ca orice ticăloși,/ flăcări demonice vă vor încinge/ topindu-vă răul satanic - / atunci în Șirineasa mea va ninge.”(pag. 192). Și cum ”ideile evoluează sub condei”, cum spunea Arghezi
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
tu/ până când viața toată/ se va desfășura pe degetul meu arătător” (Ia-mă cu tine). Printr-o metaforică întoarcere ab origine se încearcă recuperarea purității primordiale. În capitolul Ce iubire e asta? starea se schimbă și remarcăm tonul elegiac, ușor pedepsitor: ,,te-ai strecurat ispită între mine și rugăciuni”, bărbatul constituie elementul-ispită, pierdut undeva în trecut, însă recuperat din amintiri. Cum împlinirea în cuplu azi nu mai e posibilă, însă iubirea înseamnă predestinare, atunci rămâne speranța (,,vom umple casa țărănească de
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră“, ilustrează mesajul poeziei. De altfel, în strofa următoare, autorul sublinia tocmai rolul poeziei de a demasca „stăpânul ca un țap înjunghiat... / Biciul răbdat se întoarce în cuvinte / Și izbăvește încet, pedepsitor / Odrasla vie a crimei tuturor“. Pentru prima oară în lirica românească, Tudor Arghezi ridică la valoare artistică și de simbol unele cuvinte considerate până atunci inestetice pentru că poezia poate fi și o metaforă a suferinței, exprimând paradoxal că unele frumuseți
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
să pun frâu gândurilor și trăirilor care mă duc spre frumuseți în prag de primăvară care mi-au luminat viața. Când mă așez la masa de scris, aud mai tare vâjâitul unor cuvinte care cad pe capul meu în mod pedepsitor pentru felul cum văd eu lumea. „Ești prea nostalgica, vezi lumea prea în roz, nu știi să musti, să fii dura. Călci prea mult pe tărâmurile romantismului care a devenit desuet”, cine mai are nevoie de ele? Oricum încerc să
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
țestoasă și din gândul și rostul și datoria mea ca dintr-o mare, pentru veci voi ieși fără durere - cum iese din pâlnia de corn sunetul ori albă, dintre nouri, luna și fără să-mi pese că-ncet vor veni pedepsitorii trupu-mi să-l deie la zei ori focului ori spânzurătorii să-l deie! O fără de seamăn pasăre albă se va face sufletul meu și-i veți simți lumina bătând în ferestre pe când veți fi îndurerați și singuri, pe când veți pleca
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
doua zi îl duse la un eleșteu, nu mare, într-o margine de sat. În apa-i văzu pești mărunți împungând supărați asemenea unor ace adânca oglindă. Câte unul mai lătișor era lucit cu soare de vreo rază mai leneșă, pedepsitoare, șugubeață. Se bucură grozav de-așa priveliște, ce mai! Ridicând ochii spre cer, descoperi în zare rotocoale de fum cățărându-se pe albastrul minunat către Tării. Sunt semne de viață! Adevărate semne! Mă fericesc, deci trăiesc! Și iar îi sună
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
chiar Turcia își au soarta lor atât de strâns legată cu reînvierea și restaurarea Poloniei, încât dacă ele nu s-ar și folosi de împrejurările și ocasiile produse prin scularea Poloniei, ar merita nu numai dispreț, ci și mânia sorții pedepsitoare”. Este adevărat, remarca autorul articolului, că reconstituirea Poloniei ar provoca protestul celor ce ar invoca tratatul din 1815, ceea ce ar fi inutil căci tratatele se păstrează „până ce diplomații le pun în vârful săbiei unui feldmareșal sau pașă, până ce popoarele se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Victor Marina, „Călătorii de recunoaștere”, ARG, 1983, 4; Bucur Demetrian, Poemul ca pasărea Phoenix, R, 1995, 11-12; Mircea Bârsilă, Ioana Dinulescu sau proba dedublării, „Calende”, 1997, 3-4; Al. Cistelecan, Ioana Dinulescu, în Dicț. scriit. rom., II, 101-102; Geo Vasile, Sarcasm pedepsitor, RL, 2000, 16; Bucur Demetrian, Poetul și sufletul său, R, 2000, 5-6; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 211-212; Grigore Grigurcu, Feminitate versus provincie, RL, 2003, 38. I.B.
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
că, la începuturile mișcării, se pare că s-a aflat și o divergență religioasă: este vorba de Sf. Dumitru, de care se va lega acțiunea lui Ioniță, viitorul împărat, care va isprăvi sub zidurile Thesalonicului, apărut în fața grecilor ca un pedepsitor, dar și ca o atitudine de revoltă religioasă-referire la maniheism (bogomilism). În 1187, împăratul Isaac Anghelos, regretând că nu a acționat eficace, a pornit din nou împotriva românilor și bulgarilor. Însoțit de trupe puține, el și-a instalat tabăra în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mizeria) unei munci umile de vameș al literaturii, el a cuprins cu ochii un vast teritoriu, înregistrând infiltrația noilor valori printre atâtea cazuri de contrabandă. Cu o regularitate de metronom, criticul a semnalat neobosit nume, opere, generații, tendințe, drastic și pedepsitor uneori, entuziast și încurajator alteori, întotdeauna însă de bună-credință, instalat în obiectivitate definitiv, irevocabil. Ce noroc pentru literatura noastră că, într-una din cele mai importante perioade ale ei, i-a fost dat să treacă prin fața ochilor unui astfel de
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]