302 matches
-
ocupate doar de patricieni inițial, ulterior fiind gratuite și ocupate prin cooptare. Armata era o institutie fundamentală, a cărei sistem a fost moștenit de la reformele regelui Servius Tullius. Armata avea în centrul ei centuria (unitate militară alcătuită din 100 de pedestrași) condusă de un centurion. Două centurii formau un manipul, iar șase centurii alcătuiau o cohorta. 10 cohorte alcătuiau o legiune. Călăreții erau organizați în turrnae. Fiecare clasă cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în mod oficial în cadrul cruciadei. În 1284, o armată franceză sub conducerea lui Filip și Charles a intrat în Roussillon. Această armată era compusă din cam 16.000 de cavaleriști, 17.000 de arcași, în jur de 100.000 de pedestrași și 100 de corăbii cu echipajele lor în porturile din sudul Franței. În ciuda sprijinului de care se bucura această armată din partea lui James, populația locală s-a răsculat împotriva lor. Orașul Elne a fost apărat cu vitejie de așa-numitul
Cruciada Aragoneză () [Corola-website/Science/306830_a_308159]
-
-lea și se ocupa de corturile armatei în timp de război; rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat. A apărut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea - era comandantul pedestrașilor, fiind subordonat spătarului în Țara Românească și hatmanului în Moldova. La mijlocul secolului al XV-lea dregătorii au început să ocupe un rol mai important în Sfatul domnesc. La finele aceluiași secol Sfatul domnesc a ajuns să fie format numai din
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
care soseau din Irlanda să susțină cauza regalistă. A preluat conducerea unei mici armate regaliste cu cartierul general în Chester și condusă până atunci de Lord John Byron, ridicând numărul ei la 2.000 de călăreți și 6.000 de pedestrași. După ce a forțat o trecere a râului Mersey la Stockport, el a asaltat Boltonul, ucigând 1.600 de cetățeni și apărători parlamentariști. Odihnindu-se în apropiere la Bury, Rupert s-a întâlnit cu cavaleria marchizului de Newcastle condusă de Lord
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
opțiunile. Ei au hotărât să se retragă spre sud la Tadcaster și Cawood, unde își puteau proteja liniile de aprovizionare de la Hull, și în același timp puteau bloca orice mișcare spre sud a lui Rupert de oricare parte a Ouse-ului. Pedestrașii, artileria și echipamentele parlamentariștilor au pornit în dimineața de 2 iulie, lăsând cavaleria și dragonii, conduși de Sir Thomas Fairfax, în ariergardă. Pe la ora 9 am, generalii aliați au aflat că armata lui Rupert a traversat și a capturat podul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
iulie, lăsând cavaleria și dragonii, conduși de Sir Thomas Fairfax, în ariergardă. Pe la ora 9 am, generalii aliați au aflat că armata lui Rupert a traversat și a capturat podul de vase de la Poppleton, și că înaintează către Marston Moor. Pedestrașii scoțieni și parlamentariști, dintre care unii ajunseseră deja la Tadcaster, au fost chemați în grabă înapoi. Pe la prânz, lui Rupert i s-a alăturat la Marston Moor și Newcastle, însoțit de un corp de "Gentleman Volunteers" călare. Rupert l-a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
inamicul pe nepregătitte, și înainte ca întăririle parlamentariștilor să le crească superioritatea. Soldații lui Newcastle din York însă refuzaseră să lupte dacă nu li se plătesc soldele restante. Mai mulți lipseau, plecați să jefuiască pozițiile de asediu abandonate lângă oraș. Pedestrașii lui Rupert erau extenuați de marșul din ziua precedentă. De aceea, Rupert nu a atacat, șansele sale de izbândă scăzând pe măsură ce timpul trecea și scoțienii și parlamentarii se întorceau din marșul lor spre sud și ocupau pozițiile. Au avut loc
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
în ariergarda lui Cromwell, fiind conduși de Sir David Leslie. Cinci sute de dragoni scoțieni conduși de colonelul Hugh Fraser au fost desfășurați în extremitatea stângă. Centrul, condus de trei generali, niciunul nefiind superior, era format din 14.000 de pedestrași, cu 30-40 de piese de artilerie. Diferitele regimente fuseseră desfășurate în grabă pe măsură ce reveneau pe câmpul de luptă și erau amestecate, dar majoritatea pedestrașilor lui Manchester conduși de generalul Lawrence Crawford se aflau pe flancul stâng, iar cei ai Lordului
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
extremitatea stângă. Centrul, condus de trei generali, niciunul nefiind superior, era format din 14.000 de pedestrași, cu 30-40 de piese de artilerie. Diferitele regimente fuseseră desfășurate în grabă pe măsură ce reveneau pe câmpul de luptă și erau amestecate, dar majoritatea pedestrașilor lui Manchester conduși de generalul Lawrence Crawford se aflau pe flancul stâng, iar cei ai Lordului Fairfax în mijloc. Două brigăzi scoțiene, avangarda armatei lor, formau flancul drept al primei linii, în frunte cu generalul William Baillie. Linia a doua
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
formată din două brigăzi scoțiene, conduse de generalul James Lumsden. Liniile a treia și a patra, mai slabe, erau formate dintr-o parte a infanteriei lui Fairfax, o singură brigadă de scoțieni și un regiment scoțian incomplet, împreună cu regimentul de pedestrași al earlului de Manchester. Flancul drept era comandat de Sir Thomas Fairfax, cu John Lambert ca secund. El avea cel puțin 2.000 de călăreți din Yorkshire și Lancashire, desfășurați în nouă divizii, precum și 600 de muschetari, cu trei regimente
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
din cavaleria marchizului de Newcastle, „Northern Horse”, și 500 de muschetari. Prima linie era comandată de Goring, iar a doua de Sir Charles Lucas. Centrul era comandat oficial de Eythin. O brigadă numărând 1.500 de oameni, din regimentele de pedestrași ale lui Rupert și Byron. conduse de colonelul Robert Napier din regimentul lui Byron a fost desfășurat la șanț, la intersecția dintre flancul drept și centru. În stânga lor, un grup de sacrificiu format din muschetari se aflau de-a lungul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
se aflau de-a lungul șanțului. În spatele lor, prima linie era formată din restul unităților de infanterie din armata lui Rupert, circa 7.000 de oameni, mai puțin detașamentul lui Napier, sub comanda generalului Henry Tillier. Cei 3.000 de pedestrași din armata lui Newcastle conduși de Francis Mackworth s-au aliniat în spatele liniei întâi din dreapta atunci când au sosit, iar o brigadă de 600 de oameni din „Northern Horse” conduși de Sir William Blakiston a fost desfășurată în spatele flancului stâng. În
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
sosit, iar o brigadă de 600 de oameni din „Northern Horse” conduși de Sir William Blakiston a fost desfășurată în spatele flancului stâng. În total, se aflau 14 tunuri de teren desfășurate în centru. S-a speculat că măcar unii dintre pedestrașii lui Mackworth nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era comandat de Lord Byron, cu 2.600 de călăreți și 500 de muschetari. Linia a doua, ce cuprindea regimentul de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers” conduși de însuși Newcastle
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers” conduși de însuși Newcastle) a șarjat în centru. Sub aceste
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și și-a croit drum spre flancul lui Cromwell pentru a-l anunța de situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
atacat Cromwell, soldații lui Goring, în inferioritate numerică, au fost goniți de pe câmpul de luptă. Aliații victorioși s-au întors acum împotriva restului centrului regaliștilor, punând pe fugă mai multe unități și ucigând numeroși fugari. În sfârșit, o parte din pedestrașii lui Newcastle, „Whitecoats”, s-au adunat pentru o ultimă apărare într-o incintă mărginită de un șanț. S-a sugerat că aceasta ar fi fost White Sike Close, în spatele poziției inițiale a regaliștilor, dar cel mai probabil este vorba de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
dar cel mai probabil este vorba de Fox Covert, de la nord de Long Marston, 1,6 km pe calea de retragere către York. Whitecoats au refuzat să se predea și au respins șarjele constante de cavalerie, până când au fost aduși pedestrași și dragoni să le rupă rândurile. Ultimii 30 de supraviețuitori s-au predat. Aproximativ 4.000 de soldați regaliști au murit, mulți în ultima apărare făcută de „Whitecoats”, și 1.500 au căzut prizonieri, printre care și Charles Lucas și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
mai puțin de 1,5 km de zidurile Mundei, pe o poziție ușor de apărat. Cezar a venit cu un total de opt legiuni (80 de cohorte), cu 8.000 de călăreți, în vreme ce Pompeius comanda treisprezece legiuni, 6.000 de pedestrași înarmați ușor și circa 6.000 de călăreți. Mulți dintre soldații republicani capitulaseră deja în fața lui Cezar în campaniile alterioare, după care i se realăturaseră lui Pompeius: ei aveau să lupte cu disperare, temându-se că nu vor mai fi
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
cetăți ale lor: Pergamos și Phagres. Herodot spune că împreună cu odomantii și satrii, pierii lucrau în minele de aur și argint din muntele Pangeu. Tot Herodot afirmă, în paginile referitoare la campania lui Xerxes, că în armata persană, în grupul pedestrașilor recrutați pe coasta Traciei, se găseau și pieri. Strabon îi plasează pe pieri și pe versantul de nord al muntelui Olimp. Din vechea lor regiune de baștină, pierii au adus aici cultul unor zeități ale muzicii de origine tracică (ca
Pieri () [Corola-website/Science/317918_a_319247]
-
dintre ele în primele 15 minute. Suedezii păreau în avantaj, dar acesta a fost anulat rapid. Până în zori (pe la 4:30 a.m.), vremea a devenit neobișnuit de caldă și umedă, soarele care răsărea fiind acoperit de fumul tunurilor și muschetelor. Pedestrașii suedezi, conduși de generalul Lewenhaupt, au încercat să-i atace pe ruși în tabăra lor fortificată de la nord de Poltava. Dar înaintarea suedeză s-a oprit rapid, în parte deoarece pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
care răsărea fiind acoperit de fumul tunurilor și muschetelor. Pedestrașii suedezi, conduși de generalul Lewenhaupt, au încercat să-i atace pe ruși în tabăra lor fortificată de la nord de Poltava. Dar înaintarea suedeză s-a oprit rapid, în parte deoarece pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu și a rămas izolat în redutele defensive rusești când o coloană de circa
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
să se predea la 9:30 a.m. La 8:30 a.m. grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea lui. Pe măsură ce trecea timpul, pedestrașii ruși, în frunte cu Petru însuși, au ieșit din tabăra întărită și au format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze să înainteze: 4.000
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
în frunte cu Petru însuși, au ieșit din tabăra întărită și au format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
ieșit din tabăra întărită și au format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]