KorAP: Find »[drukola/base=pedigriu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

95 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

pe parcursul dezvoltării ontogenetice a unui individ. Cu toată capacitatea de analiză de profunzime a tehnicilor moleculare moderne, pedigriul (arborele genetic familial) rămâne o metodă-cheie în evaluarea riscului genetic pentru o anumită maladie (probabilitatea ca o persoană să manifeste acea maladie). Pedigriul permite o vedere globală asupra problemelor legate de maladiile genetice și facilitează analiza detaliată a patternurilor și a gradului de transmitere genetică a caracterelor intrași inter-generații. Unele maladii genetice familiale cu fenotipuri identice pot să aibă patternuri diferite de transmitere

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
singure baze din regiunea genetică ce codifică lanțul beta al hemoglobinei (Fauci et al. 2001). Datorită acestei mutații punctiforme, maladia poate fi transmisă pe toate cele trei căi de transmitere (autozomal dominant, autozomal recesiv și X-linkat). În alcătuirea și analiza pedigriului, cele mai predictibile și ușor de urmărit patternuri de transmitere genetică sunt maladiile autozomal dominante, autozomal recesive și cele X-linkate. 5.1. Construcția pedigriului Reprezentarea unui pedigri se face într-o manieră standardizată, prin utilizarea unor simboluri specifice (vezi fig

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
toate cele trei căi de transmitere (autozomal dominant, autozomal recesiv și X-linkat). În alcătuirea și analiza pedigriului, cele mai predictibile și ușor de urmărit patternuri de transmitere genetică sunt maladiile autozomal dominante, autozomal recesive și cele X-linkate. 5.1. Construcția pedigriului Reprezentarea unui pedigri se face într-o manieră standardizată, prin utilizarea unor simboluri specifice (vezi fig. 1). Într-un pedigri familial, cum este cel prezentat în figura 2, generațiile ocupă linii orizontale separate și sunt numerotate cu numerale romane (I

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
utilizarea unor simboluri specifice (vezi fig. 1). Într-un pedigri familial, cum este cel prezentat în figura 2, generațiile ocupă linii orizontale separate și sunt numerotate cu numerale romane (I, II, III etc.). Cele mai vechi generații sunt spre vârful pedigriului, iar cele mai recente sunt situate la bază. Indivizii din interiorul unei generații date sunt numerotați cu numerale arabice de la dreapta la stânga, astfel încât fiecare membru al unui pedigri poate fi identificat după un cod format din două numere, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
III-4 la III-7 sunt frați. De observat este că individul III-2 (femeie) a avut doi parteneri, pe III-1 și pe III-3, deci indivizii IV-1 și IV-2 sunt frați având aceeași mamă. Împerecherile consanguine trebuie atent luate în considerare în construcția pedigriului și se notează cu linie dublă, cum ar fi împerecherea între indivizii înrudiți IV-8 și IV-9 (vezi fig. 2). GRAFIC Figura 1. Simboluri grafice utilizate în construcția unui pedigri (adaptare după Mange și Mange, 1999). Pentru mai multe detalii, vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
http://www.genesoc.com/nutrition/pedigree.htm. Studiul unui caracter anormal sau al unei maladii genetice începe cu o persoană afectată, numită proband (proposita, pentru femeie, și propositus, pentru bărbat), căruia i se atașează o săgeată în reprezentarea grafică a pedigriului (individul IV-3, fig. 2). Pedigriurile se realizează în general pentru trei generații, dar sunt cazuri în care se pot include date de la zeci de generații, pedigriurile având forme circulare sau de spirală. De exemplu, dacă se realizează un pedigri de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
pedigree.htm. Studiul unui caracter anormal sau al unei maladii genetice începe cu o persoană afectată, numită proband (proposita, pentru femeie, și propositus, pentru bărbat), căruia i se atașează o săgeată în reprezentarea grafică a pedigriului (individul IV-3, fig. 2). Pedigriurile se realizează în general pentru trei generații, dar sunt cazuri în care se pot include date de la zeci de generații, pedigriurile având forme circulare sau de spirală. De exemplu, dacă se realizează un pedigri de trei generații al unui proband

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și propositus, pentru bărbat), căruia i se atașează o săgeată în reprezentarea grafică a pedigriului (individul IV-3, fig. 2). Pedigriurile se realizează în general pentru trei generații, dar sunt cazuri în care se pot include date de la zeci de generații, pedigriurile având forme circulare sau de spirală. De exemplu, dacă se realizează un pedigri de trei generații al unui proband, pedigriul va cuprinde la bază (III) generația probandului (toți frații, surorile și verișorii primari ai acestuia), (II) generația părinților copilului (incluzând

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
se realizează în general pentru trei generații, dar sunt cazuri în care se pot include date de la zeci de generații, pedigriurile având forme circulare sau de spirală. De exemplu, dacă se realizează un pedigri de trei generații al unui proband, pedigriul va cuprinde la bază (III) generația probandului (toți frații, surorile și verișorii primari ai acestuia), (II) generația părinților copilului (incluzând mătușile, unchii și partenerii acestora, precum și partenerii ilegitimi și cei din a doua căsătorie a părinților) și (I) generația bunicilor

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
generația probandului (toți frații, surorile și verișorii primari ai acestuia), (II) generația părinților copilului (incluzând mătușile, unchii și partenerii acestora, precum și partenerii ilegitimi și cei din a doua căsătorie a părinților) și (I) generația bunicilor, care va fi în vârful pedigriului. GRAFIC Figura 2. Pedigri ipotetic pentru o maladie autozomală dominantă. S-au folosit câteva dintre simbolurile standardizate utilizate pentru construcția pedigriurilor umane (vezi fig. 1). 5.2. Construcția și analiza pedigriurilor pentru maladii cu transmitere mendeliană Cele mai multe gene umane se

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
partenerii ilegitimi și cei din a doua căsătorie a părinților) și (I) generația bunicilor, care va fi în vârful pedigriului. GRAFIC Figura 2. Pedigri ipotetic pentru o maladie autozomală dominantă. S-au folosit câteva dintre simbolurile standardizate utilizate pentru construcția pedigriurilor umane (vezi fig. 1). 5.2. Construcția și analiza pedigriurilor pentru maladii cu transmitere mendeliană Cele mai multe gene umane se transmit în manieră mendeliană. În cele mai multe cazuri, nu sesizăm prezența unor gene. Activitatea acestora devine vizibilă în momentul când în populație

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și (I) generația bunicilor, care va fi în vârful pedigriului. GRAFIC Figura 2. Pedigri ipotetic pentru o maladie autozomală dominantă. S-au folosit câteva dintre simbolurile standardizate utilizate pentru construcția pedigriurilor umane (vezi fig. 1). 5.2. Construcția și analiza pedigriurilor pentru maladii cu transmitere mendeliană Cele mai multe gene umane se transmit în manieră mendeliană. În cele mai multe cazuri, nu sesizăm prezența unor gene. Activitatea acestora devine vizibilă în momentul când în populație apar fenotipuri anormale sau diferite de medie. Într-un pedigri

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
de pedigri în care maladia autozomală dominantă se datorează unei mutații noi. În acest caz, nu se observă patternul de transmitere verticală a maladiei. Câteva exemple de maladii autozomale dominante a căror transmitere poate fi relativ ușor identificată prin metoda pedigriului sunt: hipercolesterolemia familială, scleroza tuberoasă, neurofibromatoza, popiloza colonică, cancerul ereditar non-polipozic de colon, cancerul de sân BRCA1 și BRCA2, acondroplazia, boala polichistică renală a adultului, coreea Huntington, sferocitoza ereditară, sindromul Marfan, distrofia miotonică, cardiopatia hipertrofică familială etc. Caracteristicile de bază

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
de cuplu să fie afectat. Un model de pedigri tipic pentru o maladie autozomală recesivă cu transmitere mendeliană, sau rezultată prin mutație nouă este prezentat în figura 4 (A), respectiv 4 (C). În figura 4 (B), este este prezentat un pedigriu pentru o maladie autozomală recesivă în care a avut loc o împerechere de tip consangvin, deci între rude de sânge (inbreeding). Dacă părinții sunt înrudiți între ei (de exemplu, veri primari sau secundari), apare riscul crescut ca gena prezentă la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
foarte mult riscul manifestării caracterului recesiv. Proporția genelor homozigote comune prin descendență între doi indivizi poartă numele de coeficient de consanginizare, care, de obicei, se notează cu F. Câteva exemple de maladii autozomale recesive care se pot urmări prin metoda pedigriului sunt: fibroza chistică, siclemia, hemocromatoza, albinismul, surditatea, betatalasemia, fenilcetonuria, emfizemul ereditar, homocistinuria, ataxia Friedreich etc. Caracteristicile de bază ale unui pedigriu pentru o maladie cu transmitere autozomală recesivă (după Mange și Mange, 1999): cei mai mulți indivizi afectați au părinții neafectați, astfel încât

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
care, de obicei, se notează cu F. Câteva exemple de maladii autozomale recesive care se pot urmări prin metoda pedigriului sunt: fibroza chistică, siclemia, hemocromatoza, albinismul, surditatea, betatalasemia, fenilcetonuria, emfizemul ereditar, homocistinuria, ataxia Friedreich etc. Caracteristicile de bază ale unui pedigriu pentru o maladie cu transmitere autozomală recesivă (după Mange și Mange, 1999): cei mai mulți indivizi afectați au părinții neafectați, astfel încât într-un pedigriu, indivizii afectați vor apărea într-o manieră aleatoare, greu de prezis. De cele mai multe ori, o genă recesivă este

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
chistică, siclemia, hemocromatoza, albinismul, surditatea, betatalasemia, fenilcetonuria, emfizemul ereditar, homocistinuria, ataxia Friedreich etc. Caracteristicile de bază ale unui pedigriu pentru o maladie cu transmitere autozomală recesivă (după Mange și Mange, 1999): cei mai mulți indivizi afectați au părinții neafectați, astfel încât într-un pedigriu, indivizii afectați vor apărea într-o manieră aleatoare, greu de prezis. De cele mai multe ori, o genă recesivă este purtată de indivizi de-a lungul a multe generații, ajungând să se manifeste numai dacă apare șansa împerecherii între doi purtători. gena

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
neafectați; numai dacă individul neafectat este purtător al genei în condiție heterozigotă, va exista șansa nașterii de copii afectați; pentru o maladie autozomală recesivă, când ambii părinți sunt afectați, toți copiii lor vor fi afectați. GRAFIC Figura 4. Modele de pedigriuri pentru maladii cu transmitere autozomală recesivă: (A) gena devine vizibilă doar în generația III, la indivizii III-4 și III-5, care sunt homozigoți pentru alela mutantă. Părinții acestor indivizi au avut ambii gena mutantă, dar în condiție homozigotă; ( B) gena apare

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este prezentat un model de pedigri pentru o maladie X-linkată cu transmitere dominantă, în care se va vedea că femeile sunt afectate de gena mutantă de aproximativ două ori mai mult decât bărbații. În figura 5 (B) sunt prezentate două pedigriuri simple de maladii X-linkate determinate de mutații noi. Mutațiile noi ale unor regiuni genetice ale cromozomului X pot determina manifestarea unor maladii genetice atât la femei, cât și la bărbați. Câteva maladii X-linkate care sunt, de obicei, urmărite cu metoda

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
simple de maladii X-linkate determinate de mutații noi. Mutațiile noi ale unor regiuni genetice ale cromozomului X pot determina manifestarea unor maladii genetice atât la femei, cât și la bărbați. Câteva maladii X-linkate care sunt, de obicei, urmărite cu metoda pedigriului sunt: deficiența de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, maladia musculară Duchenne, sindromul Lesch-Nyhan, testiculul feminizant, mucopolizaharidoza Hunter, hemofilia A, hipofosfatemia, cecitatea pentru culori, sindromul X fragil etc. Caracteristicile de bază ale unui pedigriu pentru o maladie cu transmitere X-linkată (după Mange și Mange

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Câteva maladii X-linkate care sunt, de obicei, urmărite cu metoda pedigriului sunt: deficiența de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, maladia musculară Duchenne, sindromul Lesch-Nyhan, testiculul feminizant, mucopolizaharidoza Hunter, hemofilia A, hipofosfatemia, cecitatea pentru culori, sindromul X fragil etc. Caracteristicile de bază ale unui pedigriu pentru o maladie cu transmitere X-linkată (după Mange și Mange, 1999): dacă gena nu este comună, numărul bărbaților afectați va fi mult mai mare decât numărul femeilor afectate. Acești bărbați sunt homozigoți pentru gena mutantă, adică prezintă gena pe un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
numărul femeilor afectate. Acești bărbați sunt homozigoți pentru gena mutantă, adică prezintă gena pe un singur cromozom X, nu pe ambii cromozomi X, așa cum se poate întâmpla la femei; transmiterea de tip tată - fiu nu va apare niciodată într-un pedigriu pentru o genă mutantă X-linkată. Copiii de sex masculin primesc întotdeauna alelele de pe cromozomul X de la mamă, nu de la tată. Bărbații afectați vor produce fii neafectați și fiice purtătoare ale genei; dintre fiii unei mame purtătoare, aproximativ jumătate din ei

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
pentru o maladie dominantă X-linkată și (B) pentru maladii X-linkate generate de mutații noi, atât la bărbat (dreapta), cât și la femeie (stânga). 5.3. Colectarea datelor necesare realizării unui pedigri Înainte de demararea procesului de colectare a datelor pentru întocmirea pedigriului, este foarte important ca probandului și familiei sale (dacă este cazul) să i se clarifice necesitatea alcătuirii unui pedigri și să i se explice modul de realizare a acestuia. Dacă indivizii de la care se vor culege informațiile vor ști de la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
răspunsurilor la întrebările aparent personale. După ce s-a obținut permisiunea probandului și a familiei sale de a se colecta datele pentru pedigri, se începe cu analiza și reprezentarea probandului. De obicei, există formulare standardizate pentru colectarea informațiilor necesare întocmirii unui pedigriu (vezi Anexa). Se desenează simbolul probandului (cerc dacă este femeie, pătrat dacă este bărbat), apoi se culeg datele privind: vârsta, numele, data nașterii și orice informație relevantă pentru starea de sănătate a acestuia. Apoi se vor culege același tip de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și vârsta la care a fost diagnosticată o anumită maladie (dacă aceasta a fost cauza decesului), precum și dacă pacientul s-a aflat sub tratament medical până în momentul decesului. Descendenții maternali (din partea mamei) se notează de obicei pe partea dreaptă a pedigriului, iar cei paternali, evident, pe partea stângă. Se va investiga dacă există legături genetice între părinții probandului. După generația parentală, se vor culege informații despre generația bunicilor probandului. Pe lângă tipurile de date menționate mai sus, în multe cazuri este important

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]