68 matches
-
oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor bătrâne”, îi contestă reprezentativitatea românească în dramaturgie, consideră forțată nuvela O făclie de Paște, deși, vorbind de politicienii „pehlivani” și de orășenii unei „nații de chiacheroni”, îl confirmă pe cel căruia îi recunoaște, totuși, calitatea de „mare vizionar”. Avea o înaltă prețuire pentru Mihai Eminescu, respingea însă moda epidemică a „lamentațiilor” posteminesciene; îi premerge totodată lui G. Ibrăileanu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder postelnic al doilea jold podvezi Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și de ce a acceptat Rakhmiel să vină? - Îi era Îndatorat bătrânului. În trecut, Glyph a Împiedicat ca Rakhmiel să fie dat afară. L‑a protejat, i‑a oferit un refugiu. Asta s‑a Întâmplat Înainte ca Rakhmiel să devină ceea ce pehlivanii de universitari numesc „o figură proeminentă”. Oricum, Rakhmiel a venit la Paris și a locuit tot la „Pont Royal”, dar nu Într‑un apartament. Și În fiecare dimineață raporta că lucrează asupra hârtiilor Marlei Glyph. Și În fiecare dimineață, Glyph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Pătru vodă, sora lui Ștefan vodă; „fii-său Temuș, care ținea pe doamna Ruxandra, fata lui Vasilie vodă”; (Duca Vodă își logodește fiica, pe Catrina, cu Ștefan, fiul lui Radu Leon, cu „mare veselie”, „multe ospeți”, „multe jocuri”, cu „pehlivani de cei ce joacă pă funii” „strâns-au toată boerimea țărăi, cu toată jupâneasele și au întins corturile în deal dăspre Mihai vodă...”; un proiect nereușit - „Numai mâhnire avea [Duca Vodă] pentru fie-sa Catrina, care fusase mai înainte logodită
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu oale sparte, Făcându-mă defel să nu mă mir că îmi cauți ochii ca un drac sadea, Uitându-te în ei ca-ntr-o butilcă în care spirturi crunte fac
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
într-un meci amical disputat pe stadionul Tivoli din Innsbruck. La partida de pe stadionul Tivoli din Innsbruck au asitat 12.500 de spectatori. Austria: Gratzei - Garics, Scharner, Dragovici, Suttner - Klavak, Alaba (Baumgartlinger '88) - Burgstaller (Sabitzer '65), Junuzovici (Ivanschitz '71), Arnautovici (Pehlivan '85) - Janko (Burger '46). Selecționer: Marcel Koller. România: Tătărușanu - Papp, Goian, Găman, Raț - Florescu (C. Lazăr '59), Chiricheș (Bourceanu '71) - Torje (Maxim '85), Grozav (Alexe '62), Tănase (Chipciu '78) - D. Niculae (Gardoș '90+2). Selecționer: Victor Pițurcă. Partida a fost
Austria - România 0 - 0, într-un meci amical la Innsbruck () [Corola-journal/Journalistic/75937_a_77262]
-
a secolului al XVIII-lea, de pildă, domnitorul Grigore II Ghica ieșea cu suita la iarbă verde la întreceri de tir cu arcul și cu sîneața (flinta). Evenimentul se transforma într-o adevărată serbare cîmpenească, boierii fiind însoțiți de "mulți pehlivani și măscărici", "zăbovindu-se cu naiuri și nagarale" și desfătîndu-se cu "cîntece hagimești ș= orientaleț".5 În 1806, fiind în călătorie de nuntă la Viena, hatmanul Răducanu Rosetti "a uimit pe austriaci, șeiț înșiși destul de meșteri de pușcă și de
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu fi fost decât un vis. Dar nu, eram chiar la mare
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
angajat încă de acum cinci decenii în slujirea literaturii clarinetistice, rămânând un restitutor ideal pentru care merită cu adevărat să compui: fie și numai pentru că, recurgând uneori la "combinații" de o înduioșătoare abilitate, nu poate fi în nici un caz un pehlivan al stilurilor muzicale ci, dimpotrivă, un povestitor distins, autentic, gata oricând să strecoare câte un paragraf original. În recitalul de la Palatul Cantacuzino, la întrebarea "Vă place Brahms ?", Popicu' a răspuns fără doar și poate afirmativ, probând că cel mai mult
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i scrisul bunicului Ion... Ce scrie aici? Vasile Căpitanu. Și mai departe, uite ce șir de socoteli. Am adunat și o ieșit vreo patruzeci și ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alte explicații istorice ale marilor fapte de azi. Avem o înfloritoare industrie textilă în județul nostru? Dar au existat antecedente cu două-trei secole în urmă! Ne povestește cronicarul că la o nuntă domnească, la Curtea din Iași, văzând că un pehlivan scotea din nas lungi fâșii de mătase, voievodul a mișcat repede din barbă și a ordonat logofătului să-l tocmească pe „artist” în slujba sa. Nu era aceasta o prefigurare a marii dezvoltări ce a luat-o industria textilă în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
der Welt mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai mult oriental ("Karaghiozlîc", completă Suflețel sărind de pe scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru că numai ei merg, în meșteșugul lor, în sens invers cu ceilalți oameni. Când ajunseră într-un oraș mare li se trezi luarea aminte prin zgomot. Priviră de jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere neapărat în asemenea împrejurări. Acuma, domnii mei - strigă el - am să v-arăt o minune înaripată care e totodată o minune în privirea istețimei. Îmi pare bine că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altul și unul de altul. Asta-i chestia. Critil era revoltat să vază de o parte o purtare așa de ordinară, de alta atâta șiretlic. Cum poate să se lege nerozia de capetele oamenilor până la așa hal, gândi în sine. Pehlivanul râdea însă de toți în umbra nasului lui celui mare și zise aparte și triumfător ca intriganții din comedii. - Ei trasu-ți-i-am pe sfoară pe toți? Ce mai poftești? Care cutră ar fi putut să facă mai mult? - și din nou
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-ndrăznească a crâcni Ba au adus pe Phoenix nainte zicând că e gândac. Și toți ziseră;" Da gândac e" și de gândac a trebuit să treacă. [ÎNVĂȚĂTURA] Dacă sub scena de scânduri am înțelege scena vieții publice și sub pehlivanul cu nasul lung pe cei ce dau tonul în ea, câte capete de rând n-am fi constatat că au fost apoteozate ca talente mari ori ca oameni de merit, câți pitici n-au fost numiți eroi glorioși, câți oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
comesean de-al său drept poet din stirpea brumariană. Ce se afla în dovleacul dânsului? Sinonimia sălbatecă de bună seamă: între auctor de cărți, scriitor și stihuitor, că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și critică literară, eventual teatru)? Po(i)etul, nescriind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu se debarasa de Drăghici & Nicolski decât decorându-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși: parcă-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut în frâu. La fluieratul discret al Moscovei, Garda l-a lăsat să pice pe asfalt, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]