1,000 matches
-
cu sufixul moțional cel mai productiv (care a creat și formele ingineră, studentă, președintă etc.); sînt peste 300 de citate, cu sensul actual, evident, de "ministru femeie". Contextele sînt eventual informale, cuprinzînd formulări mai directe, dar nu neapărat agresive și peiorative: Când iese la pensie ministra Muncii?" (phprebel.org); "actuala ministră a învățămîntului" (asymetria.org); "cele 4 firme ale familiei ministrei Puwak" (crji.org) etc. Termenul poate părea marcat peiorativ, mai ales datorită contextului - "în momentul ăsta cel mai tare mă
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
eventual informale, cuprinzînd formulări mai directe, dar nu neapărat agresive și peiorative: Când iese la pensie ministra Muncii?" (phprebel.org); "actuala ministră a învățămîntului" (asymetria.org); "cele 4 firme ale familiei ministrei Puwak" (crji.org) etc. Termenul poate părea marcat peiorativ, mai ales datorită contextului - "în momentul ăsta cel mai tare mă enervează ministra" (dbrom.ro), dar apariția lui în contexte internaționale îi dovedește neutralitatea: "Ministra australiană a Comunicațiilor, Helen Coonan, a declarat" (pcworld.ro); "i-a mulțumit ministrei Afacerilor Externe
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
magistral, rostit de ministreasa MEC" (ziua.ro, 1.07.2002); "Presa a intrat în posesia documentației. Ministreasa a negat cu infatuare" (graiul.ro 7.04.2004). Nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni faptul că unele sufixe feminine ar avea conotații peiorative: în română e vorba în primul rînd de registrul stilistic, de ruptura dintre limbajul popular și cel cult. Ca și vocativul sau alternanțele, formele populare sînt simțite de vorbitori ca "nerespectuoase". Altminteri, în uz pare să se impună forma cu
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
poemele lui Cristian Bădiliță, și șase ilustrații aparținînd lui Șerban Foarță. Alăturarea acestor nume (Giuseppe Arcimboldo, Șerban Foarță) atrage automat o etichetă, manierism, și sugerează o primă grilă de lectură a volumului. În timp, termenul "manierism" a dobîndit unele conotații peiorative (mai cu seamă la noi, în timpul regimului comunist, tot ce ieșea din cadrele strîmte ale realismului socialist era repede etichetat drept produs manierist), dar poeți precum Leonid Dimov sau Șerban Foarță demonstrează vitalitatea acestui tip de poezie "pour les connaisseurs
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa învechită și o conotație peiorativă. În ultima vreme, circulă tot mai mult un derivat care pare de dată relativ recentă: furăciune nu a fost înregistrat de Dicționarul Academic (DA), nici, ulterior, de DEX sau de MDA - și aparține registrului colocvial-argotic. Chiar dacă am găsi atestări ale
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
analogie, din verbul a fura și sufixul -ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele din Internet am găsit recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
80, cînd am ajuns în Occident, imaginea lui Ronald Reagan, mai ales în Franța și Germania, era aceea a unui conservator dogmatic, un anticomunist din categoria "pură și dură", incapabil de compromisuri ori negocieri. Pe scurt, un ideolog, în sensul peiorativ al cuvîntului. Era vorba, evident, de o caricatură: pentru Hellmuth Schmidt și François Mitterand, președintele american era de fapt o marionetă în mîna unor cercuri interesate să intensifice confruntarea cu Uniunea Sovietică ("complexul militar-industrial"). Evident nu toată lumea gîndea astfel, însă
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al acestuia? Dl Lefter declară totuși: "Mă număr printre cei cărora definirea repetată a criticii noastre drept Ťfoiletonisticăť (cu toate nuanțele, de la malițios pînă la peiorativ pur și simplu) li se pare o prejudecată și o eroare". Și mai departe, cu explicații care nu constituie tocmai o ratificare a condamnării cronicii ca o formă lovită în sine de desuetudine din pricina unei fatale "inadecvări" de metodă: "în
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care îl cuprind au intrat în sfera peiorativului prin evoluție semantică (de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu intenție ironică (tipul duelgiu). Despre -giu au scris Lazăr Șăineanu (Influența orientală asupra limbii și culturii române, 1900), Alexandru Graur, în
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
valoare de epitet depreciativ: scandalagiu, cusurgiu, damblagiu, palavragiu, pomanagiu, chilipirgiu etc.; foarte adesea elementul negativ era deja prezent în cuvîntul de bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
de Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003), cu sensuri similare: complice, ajutor al unui hoț. Să amintim că derivatul feminin de la substantivele în -(an)giu, nu totdeauna în uz, dar ușor de produs, e format cu sufixul -oaică: ale cărui conotații peiorative sînt și mai accentuate: chiulangioaică, scandalagioaică etc. Un derivat recent, ingenios și sugestiv - clipangiu - e, foarte probabil, o creație personală (am găsit-o în cronicile lui Alex Leo Șerban și Mihai Chirilov), dar care urmează regulile de formare și tendințele
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
căpătîi ale acestei ideologii centriste trebuie să fie drepturile omului și ale cetățeanului, iar unul dintre principalii săi stîlpi de susținere al unui astfel de regim politic ar trebui să fie societatea civilă. Corectitudinea politică (expresia nu are nici o nuanță peiorativă) a opiniilor lui Adrian Marino este evidentă. Este clar că așa trebuie să arate bunii cetățeni ai Europei unite de mîine, chiar dacă în realitate un astfel de model este dificil de calibrat. Este greu de spus, de exemplu, cum se
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
de spirit, cu tonalitățile ei, se schimbă. Mai exact, critica începe de la pagina 104, din scrisoarea intitulată, semnificativ, Dor de dinozauri. Calificarea societății românești lăsate în urmă e substituită prin observații critice asupra noului mediu, iar balcanismul (un cuvânt conotat peiorativ) e tot mai frecvent privit cu o ascendentă, irepresibilă nostalgie. Batonul cu proteine, un simbol al eficienței americane, se vede concurat, în sistemul de valori culinare al personajului nostru, de borșul cu zară, o emblemă identitară a cărei amintire, în
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
corectitudine. Asta din punctul de vedere al celor care nu găsesc alte contraargumente la ceea ce scriu eu. Sau al celor pe care îi supără cum întrebuințez limba română. Mi s-a reproșat, de pildă, că folosesc cuvîntul "țigan" cu intenții peiorative. O doamnă, altfel bine intenționată, mi-a scris un e-mail prin care încerca să-mi demonstreze că aș avea în subconștient resentimente fașă de etnia romă, deoarece "pe față" am o atitudine căreia nu i se poate obiecta decît "o
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel de "universalitate" sînt consubstanțiale. Cel care, în deceniul '30-'40, va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de tip
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
din acest punct de vedere, nici un fel de ezitare în creionarea lor. Există destule fraze în care Dan Ghițescu arată cu tărie că lui nu-i este frică de cuvânt, în general, dar nici de cuvintele sau expresiile cu iz peiorativ, chiar catalogate, de regulă, vulgare, pentru că știe cum să le mânuiască și să le controleze, sau să le stăpânească stilistic, în mod magistral, în așa fel încât ele să nu aibă nimic trivial, ci doar să dea acea senzație de
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al românului. Este semnificativ în acest sens numele de „muscali” sau „moscali”, adică moscoviți, dat ocupanților Basarabiei. Termenul peiorativ era cel de „muscali”, fiindcă la Moscova se aflaseră prin tradiție țarul, conducerea, factorii de decizie (noua capitală, orașul lui Petru I, nu intrase în conștiința publică), adică aceia care trimiseseră armate ca să frângă Țara Moldovei (de fapt, intenția era
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
a fost lungit gâtul, de regulă așa se procedează. o formă de mutilare (și discriminare de gen) care sperăm să fi dispărut sau măcar să o fi remarcat ca atare. este crudă! Păi de ce “țigani”? “Țiganii lor” e o formulare la fel de peiorativa că “romii noștri”. Articolul e OK dar situația de acolo nu prea are legătură cu ce avem noi aici. Dacă japonezii ar fi visat și ei la rasă ariana pură și ar fi măcelărit niște “triburi” doar pentru că nu le
Ţiganii lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82533_a_83858]
-
de astăzi să mai așteptăm ca oamenii să vină la noi, să împărtășească și să păstreze credința în Iisus Hristos și în Biserica Sa, și că a venit vremea ca lucrarea noastră să fie nu strict social (formula sociologică și peiorativ sociologist) ci extatică, fiindcă starea extatică înseamnă dăruire cu toată ființa. Exemplul extatic personal înțelept drept chintesență a spiritualității creștine ortodoxe și al întregii tradiții ascetic - mistice este soluția pe care autorul prezentului tratat teologic o redescoperă și o propune
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
Sorin Lavric Dintre cuvintele pe care uzura morală amenință să le scoată definitiv din circuitul limbii, "burghezia" ocupă un loc aparte. Nici măcar astăzi încărcătura peiorativă pe care a căpătat-o în timpul comunismului nu s-a stins în mințile noastre. Ceva din ferocitatea filistină a burtă-verzimii reacționare a contaminat adînc cîmpul semantic al acestei vocabule atît de inofensive. Și astfel, peste aerul urban al Burg-ului
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare risipă de sine. Desprinderea de eticheta de "generație exhibiționistă" este totuși evidentă în multe cazuri. În afara celor explicit provocatoare, restul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Iorgu Iordan - Al. Rosseti. În urmă revizuirilor, noua definiție a cuvântului „rom” este următoarea: "termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India și răspândit mai ales în Sudul și Estul Europei, înlocuind denumirea de țigan, considerată peiorativa". Totodată, cuvinte precum balaoacheș, baragladina, bulibașa, chivuța, corturar, faraon, gitana, jude, laie, lăieț, lingurar, puradel, rom, rudar, sălaș, țigan, țigănaș, țigănatic, țigăncușa, țigăncuța, țigăneala, țigănel, țigănesc, țigănește, țigănie, țigănime, țigănos. țigănuș, ursar au și ele definiții modificate. Până acum, în
Substantivele "rom" şi "ţigan" au definiiții noi în DEX () [Corola-journal/Journalistic/23010_a_24335]
-
în plăceri ușoare, croiesc planuri și le povestesc, încearcă să le realizeze, întorcîndu-se apoi încă o dată înfrînți. O înfrîngere care nu e niciodată ultima. Această "lume de la fund", adesea magistral surprinsă, a născut caracterizarea lui Istrati drept "Gorki balcanic". Nimic peiorativ, firește, în această caracterizare (dimpotrivă); deși ea e departe de a putea epuiza substanță unei opere mult mai bogată în înțelesuri. Istrati a putut recrea acest univers pentru că era al său. Se ivise aici și trăise aidoma eroilor săi. Dintr-
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
greșelilor", Iorgu Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
că dicționarele uzuale le ignoră pe amîndouă. Am întîlnit la un moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]