76 matches
-
instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. A recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărîrilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lîngă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento. Acesta, tînăr, inteligent și cultivat, a reluat apărarea pelagianismului, considerîndu-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Iulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius a fost în esență Augustin, și împotriva acestuia sînt îndreptate operele sale ce constituie ultimul răspuns al pelagianismului. întîi de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reluat apărarea pelagianismului, considerîndu-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Iulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius a fost în esență Augustin, și împotriva acestuia sînt îndreptate operele sale ce constituie ultimul răspuns al pelagianismului. întîi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, motiv pentru care a fost destituit și trimis în exil; nici adresîndu-se curții n-a obținut un rezultat mai bun, pentru că acolo era influent un prieten de încredere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
om cultivat, a intrat în contact cu teologii orientali, pentru a obține sprijinul lor; a devenit prietenul marelui comentator Teodor de Mopsuestia (cf. vol. II, t. 1, p. 159), din școala antiohiană, la care a trebuit să se refugieze deoarece pelagianismul fusese interzis în Italia, iar el fusese condamnat în acei ani. După ce s-a stabilit în preajma lui Teodor, Iulian a ajuns să cunoască a doua carte din tratatul Despre Nuntă al lui Augustin, căruia îi răspunde prin opt cărți dedicate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concepții, chiar dacă trebuie să recunoaștem că afirmațiile lui nu coincid în întregime cu acelea făcute înainte de a se pune problema lui Pelagius. Dar, în sfîrșit, trebuie să admitem că Augustin era antipelagian chiar înainte de a-l cunoaște pe Pelagius, fiindcă pelagianismul era, în esență, negarea experienței personale a lui Augustin: după cum am arătat, Pelagius susținea că harul intervine nu înainte de păcat, pentru a-l preveni, ci abia după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertire înțelesese legea lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ital. per il Medioevo 174177, Roma, 1987. 2. Marius Mercator îl întîlnim pentru prima dată într-o scrisoare a lui Augustin trimisă chiar lui Mercator în 418 (nr. 193), unde se spune că acesta compusese un studiu în care combătea pelagianismul și îl supusese atenției lui Augustin; totodată, într-o altă carte, bogată în dovezi extrase din Scripturi, îi propusese dezbaterea unor chestiuni referitoare la acea erezie. După unii, această a doua carte ar putea fi identificată cu Memoriul împotriva adepților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Roma, chiar dacă și el era originar din Africa. Așadar, s-au păstrat cîteva opere scrise de acest Mercator, din care aflăm că avea și un praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului, punîndu-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactîndu-l întîi în greacă și traducîndu-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin I (422-432); astfel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol a lui Celestius și Iulian de Eclanum, care se refugiaseră acolo, precum și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai tîrziu (430-431) redactează Memoriul împotriva ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudentius), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și a dogmei creștine. Prosper încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. Avînd trei redactări, Cronica lui Prosper a fost publicată în 455; după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Gallia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvîrșirii: această normă propune singura posibilitate de a-l urma pe Cristos care-i mai rămîne unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și popularizare a vieții ascetice; pe lîngă aceasta, descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobîndită în perioada cînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, fiindcă în Cristos sînt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, fiindcă în Cristos sînt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are importanța ei în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care Cassian îl combate aici, este înțeles conform tiparelor pe care teologia romană tocmai le elabora. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie conformă cu ceea ce propovăduise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Arles, din 473, și de cel din Lyon, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Prin urmare, Faustus vrea să combată în egală măsură atît doctrina predestinării, cît și pelagianismul. într-adevăr, nu puține sînt tezele în privința cărora are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conform căreia natura umană ar fi suficientă pentru mîntuire; existența păcatului originar, pentru ștergerea căruia a fost necesară mîntuirea; existența unui nexus care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi de origine eretică și ar fi fost introdus în mod greșit printre operele lui Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mîntuirii. Tratatul este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărîrea privitoare la soarta omului, susține el, este determinată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (nr. 100-105 din lista de opere a lui Loofs = nr. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sînt dedicate combaterii pelagianismului (nr. 128-131 = nr. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorie care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viață pe care îl cunoscuse odinioară la maestrul său Severinus 23. Era suficient curriculumul de tip lérinian pentru răspândirea creștinismului și educația creștină a întregii Europe? La prima vedere, da. Iată încă un aspect: dintre acești asceți lérinieni, bănuiți de pelagianism, s-au ales în secolul următor un număr impresionant de episcopi - ei garantând prin modul de viață că sunt autentici atleți ai lui Hristos. Dar Școala din Lérins nu este decât un exemplu - mai cunoscut decât altele. În secolul al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
crezut că aceasta fusese un centru de studii deopotrivă profane și sacre” (Riché, op. cit., p. 69, are în vedere părerile autorilor precizați în nota imediat anterioară). 8. Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Dumnezeu. Despre lucrările Conciliului de la Efes, vezi G.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae et Venetiis (1759-1798), continuată de J.B. Martin și L. Petit până la Conciliul de la Vatican (1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să depășească absurdități ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție. Experiența vieții depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
religion, Éditions universitaires, Freiburg, Elveția, 1996, p. 54. 12 Cf. M. Granet, La Pensée chinoise, Albin Michel, 1968, p. 362, și referirile la Karl Jaspers în J.-C. Gens, Karl Jaspers, Bayard, 2003, p. 380. 13 Despre un astfel de "pelagianism", cf. L. Moulin, La Gauche, la Droite et le Péché originel, Librairie des Méridiens, 1984. 14 Cf. de exemplu D. Janicaud, Heidegger en France, tomul II, Entretien avec J.-P. Farge, Albin Michel, 2003, p. 150. Cf. de asemenea M.
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
accentul pus în mod eronat și filosofic pe relațiile intratrinitare. „Acești termeni (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) sunt utilizați în reciprocitatea lor și în relațiile reciproce” (De trinitate IV, 5, 6). A doua eroare s-a produs în lupta contra pelagianismului care nega ereditatea păcatului originar. Împotriva acestei erezii, Fericitul Augustin a introdus ideea absolutei predestinări, reluată 1200 de ani mai târziu de către Calvin. Aici întâlnim însă tot o erezie, cu toate că ea reprezintă extrema cealaltă, inversul pelagianismului. Consecințele ereziei pentru teologia
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]